Incerc sa rezist...

[bizantina]

Petre,
nu pot sa-ti spun decat ca mersul regulat la Biserica, este cel mai benefic lucru pe care il poti face pentru tine insuti! Amin!

[fallen]

În prealabil postat de Mihailc

Pentru Petre timpul încurajărilor retorice, al verbalizărilor evlavioase şi al sfaturilor pseudoduhovniceşti a trecut demult, nu vă mai osteniţi să umpleţi topicul ăsta cu vorbe că o faceţi degeaba.
Omul are nevoie de cineva care să-i fie aproape cu trup şi suflet, o prezenţă în carne şi oase plus o uriaşă disponibilitate pentru sacrificiu de sine.

Petre trăieşte în Bucureşti precum cel puţin o treime din membrii acestui forum. Căutaţi-l neîntârziat, fiindcă este în mare primejdie şi, Doamne fereşte, dacă se întâmplă ceva rău, s-ar putea ca vrodată să vă spună Hristos că rugăciunile pe care le-aţi făcut, slujbele la care aţi participat, ideile înalte inspirate de oameni sfinţi şi microscopicele voastre înfrânări să nu valoreze cât negru sub unghie în comparaţie cu salvarea acestui om.

În momentul de faţă omul are voinţa la cota minus, nu aşteptaţi o iniţiativă din partea lui. E paralizat ca prada unui painjen şi nu se mai poate ajuta singur. Intraţi în mocirlă după el, nu-i daţi sfaturi experte de pe mal că nu ţine. Cine ştie, poate că în mocirla aia o să găsiţi chiar diamantul pe care-l căutaţi de-o viaţă!

Pai...poate il gasiti inaintea noastra...Succes!
Sper sa aiba tot ajutorul de la Dumnezeu atat gasitorul cat si persoana cautata.

[Petre.]

Multumesc tuturor pentru incurajari si sfaturi, parca mi-a mai revenit speranta ca poate ceva se va schimba in viitor, fie el apropiat sau indepartat. Si m-a facut sa vad alte aspecte ale problemei. Nu ma asteptam la atat de multe reply-uri.

Zicea cineva de ajutor specializat gen psihologi si psihiatri pentru depresie, si apelez la aceasta metoda de 7 ani, insa zecile de pastile pe care am ajut ocazia sa le testez in aceasta perioada si psihoterapiile si multe alte metode, vorbit cu preoti, mers si dat acatiste pe la mai multe biserici renumite din Bucuresti, chiar bioenergeticieni, remedii naturiste de tot felul, florale, reiki, mers si la vrajitoare (si stiu ca am gresit, dar eram disperat si in stare sa incerc orice), toate astea si altele care nu mi le amintesc acum nu au avut nici un efect si ma gandesc ca poate asta e voia Domnului si trebuie sa suport crucea.

Mai zicea cineva ca sunt mandru daca nu ma simt implinit pe plan profesional, personal si social, insa acestea lipsesc cu desavarsire, nu e ca si cum n-as fi multumit de job, de cercul social in care ma invart sau de iubita. Adica in ultimii 5 ani am tot incercat sa tin un servici si nu pot mai mult de cateva zile, orice servici, chiar si om de servici unde spalam vc-uri. Am incercat sa imi fac un cerc (restrans) de prieteni si n-am reusit, ma evita de parca sunt lepros, refuzandu-ma politicos totusi. Pe plan personal am incercat sa imi fac o prietena, dar am primit zeci de refuzuri, si nu ma consider prost sau urat, sunt un om ca oricare altul.

Nu vad in asta decat ori un blestem, ori voia Domnului care daca L-as gasi as zice: faca-se voia ta, Doamne, pt ca nu este dupa cum voiesc eu, ci dupa cum voiesti Tu. Si mi-as duce crucea in continuare daca asa trebuie. Insa nu Il gasesc, si deschisesem si un topic pt asta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14800. Sper sa imi ia valul de pe ochi ca sa il pot simti si ''vedea''.

Multumesc inca o data pt cuvintele de ajutor si pt cei care au zis ca se vor ruga pt mine. Faca-se voia Domnului.

[AlinB]

În prealabil postat de Petre.

Adica in ultimii 5 ani am tot incercat sa tin un servici si nu pot mai mult de cateva zile, orice servici, chiar si om de servici unde spalam vc-uri.

Motive...?

Cate servicii ai avut mai exact, ce competente profesionale ai?

Adica sa intelegem si noi, e o chestiune de ordin psihic - gen o plictiseala incontrolabila, un ghinion teribil - sefului i se pune pata din nimic si te da afara..altceva?

[heaven]

În prealabil postat de Petre.

Multumesc tuturor pentru incurajari si sfaturi, parca mi-a mai revenit speranta ca poate ceva se va schimba in viitor, fie el apropiat sau indepartat. Si m-a facut sa vad alte aspecte ale problemei. Nu ma asteptam la atat de multe reply-uri.

Zicea cineva de ajutor specializat gen psihologi si psihiatri pentru depresie, si apelez la aceasta metoda de 7 ani, insa zecile de pastile pe care am ajut ocazia sa le testez in aceasta perioada si psihoterapiile si multe alte metode, vorbit cu preoti, mers si dat acatiste pe la mai multe biserici renumite din Bucuresti, chiar bioenergeticieni, remedii naturiste de tot felul, florale, reiki, mers si la vrajitoare (si stiu ca am gresit, dar eram disperat si in stare sa incerc orice), toate astea si altele care nu mi le amintesc acum nu au avut nici un efect si ma gandesc ca poate asta e voia Domnului si trebuie sa suport crucea.

Mai zicea cineva ca sunt mandru daca nu ma simt implinit pe plan profesional, personal si social, insa acestea lipsesc cu desavarsire, nu e ca si cum n-as fi multumit de job, de cercul social in care ma invart sau de iubita. Adica in ultimii 5 ani am tot incercat sa tin un servici si nu pot mai mult de cateva zile, orice servici, chiar si om de servici unde spalam vc-uri. Am incercat sa imi fac un cerc (restrans) de prieteni si n-am reusit, ma evita de parca sunt lepros, refuzandu-ma politicos totusi. Pe plan personal am incercat sa imi fac o prietena, dar am primit zeci de refuzuri, si nu ma consider prost sau urat, sunt un om ca oricare altul.

Nu vad in asta decat ori un blestem, ori voia Domnului care daca L-as gasi as zice: faca-se voia ta, Doamne, pt ca nu este dupa cum voiesc eu, ci dupa cum voiesti Tu. Si mi-as duce crucea in continuare daca asa trebuie. Insa nu Il gasesc, si deschisesem si un topic pt asta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14800. Sper sa imi ia valul de pe ochi ca sa il pot simti si ''vedea''.

Multumesc inca o data pt cuvintele de ajutor si pt cei care au zis ca se vor ruga pt mine. Faca-se voia Domnului.

Draga Petre,ma bucur ca speranta ti-a mai revenit,dupa cum spui,pentru ca, atata vreme cat ea traieste in tine este un semn foarte bun,precum si faptul ca esti in cautarea unor oameni care sa te ajute,pentru ca asta inseamna ca iti doresti vindecarea si ca viata ta sa se schimbe in bine ! :)
In privinta ajutorului specializat la care ai apelat,sugestie pe care eu ti-am facut-o,conteaza foarte mult cat de profesionisti erau cei la care ai mers,pentru ca,din pacate,multi au o profesie in acest domeniu,insa putini stiu sa o practice cu adevarat.
Pe de alta parte,insa,nu se cunosc toate datele problemei,este greu de discutat la modul general,iar in acelasi timp este bine sa fii constient de faptul ca,da,duhovnicul,psihologul,psihiatrul,prietenii,f amilia,te pot ajuta sa te ajuti,insa decizia si mutarea finala in ideea de a te vindeca si a-ti face o viata asa cum ti-o doresti iti apartine doar...tie.Si ma intreb,in ce masura te simti pregatit pentru aceasta si crezi in puterea ta interioara de a produce aceste transformari?Sau asteptarile tale se leaga mai curand de o salvare venita din exterior,indiferent ca vorbim despre Dumnezeu,specialisti sau alte persoane?Sigur,nu este nevoie sa imi raspunzi mie,ci doar tie insuti...
Pentru ca,vezi tu,uneori,noi oamenii suntem precum un om bogat,care are la subsolul casei o comoara,insa desi o are,el nu stie asta,ci se zbate in saracie si nici nu crede cand vine altcineva sa ii spuna ca este bogat,ci dimpotriva,o sa il certe pe respectivul spunandu-i "Fugi de aici,in loc sa ma ajuti sa ies din saracie,tu vii sa imi spui ca eu sunt bogat si ma pot ajuta singur?Iti razi cumva de mine?" :) ...cam asa este si cu potentialul pe care Dumnezeu L-a pus in fiecare dintre noi: il avem,insa cum ne poate el ajuta daca nu credem in el?! :) Si atunci cand plecam la drum cu aceste convingeri,psihicul uman are niste modalitati tare stranii de a ne sabota: spre exemplu,exact atunci cand ne dorim mai mult sa fim alaturi de o persoana care ne place sau gasim un job pe care ni-l dorim,cum este cazul tau,facem ceva ca aceste lucruri sa nu se intample sau, daca ele se petrec, sa le pierdem,sa le sabotam,evident nefiind constienti de asta,uneori prin actiuni,atitudini,gesturi,emotii de care nu ne dam seama,dar pe care le transmitem fata de cei din jur si pe care ei le sesizeaza la modul subtil.Magie,blesteme,vraji?Nicidecum...cei din jurul nostru sunt doar oglinda vie a propriei noastre perceptii despre noi insine!Ei reactioneaza doar la mesajele subtile pe care inconstientul nostru le transmite catre lumea exterioara.Si ,desi spunem ca nu facem nimic iesit din comun pentru ca cei din jur sa ne placa sau sa ne respinga,in fapt,acestia nu fac altceva decat sa oglindeasca in noi acceptarea sau respingerea pe care noi o traim in raport cu propria persoana...
Astfel,desi la nivel constient noi ne dorim o altfel de viata,mai buna,o profesie de care sa fim multumiti,viata sociala,o relatie de iubire etc,la nivelul mai profund al fiintei noastre,acest lucru nu se petrece,pentru ca,cel mai probabil ne devalorizam,desi visam la ele,nu credem ca aceste lucruri ni se pot intampla cu adevarat si cu atat mai putin ca noi suntem cei care ni le-am putea aduce in viata noastra,asa ca,mai curand,ne consideram niste victime ale destinului si asteptam acel salvator,indiferent cine ar fi acesta.
Insa,cum ar fi pentru tine,Petre,daca acest salvator ai fi chiar tu insuti? :) Cum arata viata pe care tu ti-ai dori sa o traiesti?Ce anume ai putea aduce nou si concret in ea,ceva ce nu ai mai facut pana acum,insa te-ar ajuta sa construiesti aceasta existenta fericita?Si cum ar arata acel Petre pe care tu l-ai vedea implinit,cu zambetul pe buze,fericit...ce anume ar lasa in urma din vechiul fel de a fi,gandi si actiona?Dar ce ar aduce nou in relatia lui cu el insusi?
Sigur,intrebarile sunt doar pentru tine,nu este nevoie sa le raspunzi pe forum sau mie,insa,ar fi minuant daca ai reusi sa le raspunzi intr-un dialog cu sufletelul tau...:)
O zi cu bucurii si multa speranta iti doresc!

[fallen]

Multumim, doamna psiholog!
Pentru cei care va indoiti, sa stiti ca asa e cum spune dansa.
Cu serviciul si eu am avut probleme asemanatoare intr-o vreme, e drept am rezistat mai mult de 2-3 zile, dar efectiv au fost locuri unde din prima zi m-am dus cu mari indoieli. Chiar si la actualul loc de munca, mi-a fost o sila teribila sa ma duc, chiar de la inceput. Anul trecut pe vremea asta am plecat si nu am regretat nici o secunda. Dupa un timp m-am chemat inapoi si nici n-am vrut sa aud, apoi cand m-au chemat a doua oara m-am dus, dar tot asa cu inima indoita, insa nu stiu ce s-a intamplat, cred ca un miracol, ca brusc a inceput sa-mi placa. Acum mi-e teama sa nu ma "leg" prea mult...
Si eu am avut momente multe de inutilitate si de vina, si inca mai am, in care imi dau seama ca nu sunt buna de nimic si ca nu merit sa mai traiesc (mai ales cand nu aveam servici), dar pana la urma nu e alegerea mea daca mai traiesc sau mor. Si cred ca va trebui sa mai indur multe astfel de umilinte pana cand ma va "ierta" Dumnezeu. Asta e. Sper sa ma tina tare sa depasesc toate acestea. La fel va doresc si voua tuturor!

[Cornel Urs]

daca ne uitam la bogatii lumii acesteia, care material au tot ce-si doresc, totusi lucrurile materiale nu sunt o garantie pentru o viata fericita (cazul Oanei Zavoranu, care a incercat sa se sinucida desi are mai mult decat ii trebuie, material vorbind).

sunt oameni foarte saraci dar credinciosi, care totusi se lupta sa traiasca si nici nu cad in vreun viciu.

deci care e motivul unei vieti multumitoare? credinta in Dumnezeu.

deci daca cineva nu are credinta, lucrurile materiale sau sanatatea fizica nu-i vor folosi la nimic, pentru ca poate cadea in diferite depresii aducatoare de moarte.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Petre.

Imi doresc moartea atat de tare, vreau sa se termine odata.

Nu stiu cate luni mai rezist, de 5 ani m-am tot infranat de la sinucidere, dar orice om are o limita, daca o sa continue in ritmul asta nu mai pot. Stiu ca Dzeu nu ii da omului o cruce mai grea decat poate sa duca, desi nu stiu de ce vad moartea ca cel mai frumos si dulce cadou pe care El ar putea sa mi-l faca vreodata.

Stiu ca asta e crucea pe care trebuie sa o duc si Dzeu mi-o da pt un motiv, stiu ca (doar daca am noroc) va veni o zi cand se vor schimba lucrurile (oare peste cati ani ?), stiu ca nu trebuie sa disper, desi panica nu ma lasa.

Problema e personala, nu doresc sa detaliez. Nu ii gasesc rezolvare, insa consecintele ei sunt radicale, de 5 ani incoace fac eforturi disperate si nu ma pot realiza pe nici un plan: profesional, personal, social, parca e nu blestem sa nu am nimic din astea, cateodata mi-as dori sa nu fi avut nici parinti si nici casa ca sa mor pe strada iarna de frig sau foame, sa ma eliberez odata pt totdeauna.

Merg la duhovnic, am facut canoane, am fost intr-un timp si fanatic religios, atent la orice detaliu, insa in ultimul timp disperarea si panica ma impiedica sa mai pot fi un bun crestin si sa urmez toate regulile.

Nici eu nu stiu de ce am deschis acest topic...mi-e doar sa nu fie ultimul, sper sa nu cedez intr-un final.

1) calmeaza-te;
2) se pare ca suntem surprinzator de multi aici care am trecut prin asta, deci ai cu cine vorbii;
3) referitor la suicid. Uite aici ceva care sa te faca sa iti treaca mintea peste:
http://www.cracked.com/article_15658...ide-guide.html (e de un site umoristic, dar e destul de serios si la obiect, dar totusi cu o doza de umor specific cracked ).

[kikyo_ea]

In primul rand ca si crestin trebuie sa stii ca este cea mai mare greseala pe care o poti face. Te.ar departa definitiv de Dumnezeu si nu cred ca vrei asta. Daca aici iti e greu... gandeste.te cum ti.ar fi dincolo unde este plangerea si scrasnirea dintilor. Roaga.te mult mult ca Domnul sa te izbsveasca de acest gand rau.

[Petre.]

În prealabil postat de AlinB

Motive...?

Cate servicii ai avut mai exact, ce competente profesionale ai?

Adica sa intelegem si noi, e o chestiune de ordin psihic - gen o plictiseala incontrolabila, un ghinion teribil - sefului i se pune pata din nimic si te da afara..altceva?

Desi stiu ca m-ati putea ajuta mai mult daca v-as spune ce am, experientele anterioare neplacute imi spun ca e mai bine sa ma abtin. Am spus de la inceput ca nu vreau sa divulg.

Desi putine, la joburile la care ma pot duce unde nu intervine problema mea, atunci intervine depresia, un fel de durere psihica, ganduri despre trecut si esecurile pe care le-am avut si ganduri despre cum voi esua si in viitor. Desi incerc sa gandesc pozitiv si sa le inlatur, sunt prea intense si ma macina incontinuu, nu imi dau pace, cred ca a devenit cronica situatia. Sunt insuportabile daca le las sa escaladeze si singura metoda e sa-mi distrag atentia cu ceva, ceva in general placut, ca sa le alung. E greu de explicat, dar cred ca intelegeti in mare.

Am postat pe acest forum si nu pe altul pentru ca numai Dumnezeu si gasirea Lui cred ca m-ar puta determina sa nu recurg la sinucidere, sa inlatur aceasta optiune dintre variante pt ca daca as avea acel: ''Evrika, Dumnezeu chiar exista si nu mai am indoieli in privinta asta'', altfel as pune problema, si as putea sa-mi pun viata in totalitate in mainile Lui.



Vreau sa multumesc tuturor care si-au rupt din timpul lor sa ma ajute pe topic aici, in mesaje private, si celor care vor sa isi rupa chiar mult mai mult din timpul lor pentru a ma ajuta intalnindu-se cu mine, un necunoscut. Daca imi zicea cineva ca asa ceva e posibil, nu il credeam, dar vad ca este posibil. Ma gandesc ca acesti oameni poate sunt ingeri cu chip de om trimisi de Dumnezeu ca sa imi mai usureze crucea si sa nu ma simt singur.