Despre polemica dintre crestini

[Florin-Ionut]

Nu pot să nu observ anumite sintagme care apar deseori în postări la modul general, cuvinte care-mi trezesc de fiecare dată un zîmbet uşor în colţul gurii.

De departe, cea mai tare expresie este aia "scoaterea din context" a unui fragment. Argumentul ăsta le bate pe toate detaşat. Dacă ţi-a răspuns cineva folosind aceste cuvinte, te-a prins, gata, nu mai ştii ce să spui. Indiferent dacă revii cu pagina întreagă sau cu capitolul de la început la sfîrşit, tot l-ai scos din context şi pe ăsta.

Apoi vine faza cu "n-ai înţeles". Păi dacă n-ai înţeles, e clar că nici de-acum încolo nu vei pricepe nimic din ce spun, fiindcă eu am dreptate oricum şi posed un nivel de înţelegere net superior ţie.

Mai sînt şi altele, vă las pe voi să le scrieţi.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Apoi vine faza cu "n-ai înţeles". Păi dacă n-ai înţeles, e clar că nici de-acum încolo nu vei pricepe nimic din ce spun, fiindcă eu am dreptate oricum şi posed un nivel de înţelegere net superior ţie.

Si totusi se poate intampla sa vrei sa spui ceva si sa se inteleaga altceva, face parte dezavantajele comunicarii in aceasta forma virtuala. Am vazut ca si atunci cand porti o discutie cu cineva "fata in fata" se intampla sa spui una si celalalt sa inteleaga altceva. Clarificarile si explicatiile sunt binevenite.

Cele mai urate sunt jignirile si atitudinea rautacioasa. Oamenii nu mai au rabdare sa-l corecteze pe celalalt cu delicatete, ba chiar gasesc o placere in a-l ironiza.

,,In odaia de sus,unde eram adunati,erau multe lumini"(Faptele Apostolilor 20:8)

Un aspect deosebit de interesant in legatura cu acest forum este faptul ca foarte rar,sau deloc,sunt comentate articolele care se scriu pe site,articole care,in opinia mea,sunt foarte interesante.Cumva forumul pare rupt de restul site-ului ceea ce ma face sa cred ca site-ul a devenit cumva,in multe situatii,doar o destinatie pasagera prin care treci cu viteza,infierbantat,spre lumea plina de adrenalina a polemicilor virtuale.,,Fight-club"-ul pare a castiga,pe zi ce trece,din ce in ce mai mult teren in comparatie cu timida,
tacuta dar frumoasa biblioteca.Este semnul timpurilor noastre,apanajul goanei spre finalul ce consuma tot ce-i bun si ziditor. Intraznesc sa sper ca va exista,undeva candva,in acest loc, fie si o singura zi in care nimeni nu se mai certa cu nimeni si fiecare va aduce ceva frumos in dar sufletului celui de langa el.Insa ca si dorinta mea,timida as spune,de a trai macar odata-n viata o Cina a Domnului in spiritul si trairea ei din clipele surprinse-n viata Noului Testament, s-ar putea sa ramina doar un vis mult prea idealist intr-o lume moderna,in continua miscare si transformare...for all the wrong reasons.

PS:Tema pentru acasa,pentru subsemnatul:evolutia spirituala a Apostolului Ioan de la Luca 9:52-56 la Faptele Apostolilor 8:14-17.Trebuie neaparat sa mai meditez mult si bine la aceste aspecte inainte sa mai ma incerce orice gand stingher de ma substitui porumbelului pacii.

[Mosh-Neagu]

Lumea nu este "intepenita" in "ideal"... In timp ce unul se naste, altul isi intrerupe calatoria pe acest pamant. Nu ne putem mantui toti odata si mai ales conditia de a deveni intelept este pentru unii simpla, iar pentru altii extrem de complicata, ca mor si nu se mai inteleptesc, oricate "telegrame" le-ar trimite Dumnezeu.
De ce crezi (sau speri) sa existe o zi in care toti sa-L caute pe Dumnezeu cu aceiasi smerenie si strangere de inima? Unii abia descifreaza "alfabetul" credintei, in timp ce altii fiind "profesori", nu pot cobori privirea...
Atat timp cat Dumnezeu ingaduie ispite, vor exista si slabiciuni!... Cu cat mai mare este indaradnicirea in credinta, cu atat creste mandria de a ne considera capabili s-o punem noi la punct!... Suntem cu totii in cadere libera!...

,,Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos."(Efeseni 4:30-32)

Va multumesc pentru gandul dvs de om bun.Va rog sa nu va poticniti de cuvintele scrise pe apa de un fir de praf ca mine,aflat si el in bataia vantului patimilor si care va sta si el in fata judecatii Dumnezeului ce este ,,un foc mistuitor".Aveti dreptate,cele scrise de dvs m-au cercetat caci nu stii niciodata nu stii prin cine te va apasa mana cea tare a Domnului.De multe ori proiectez asupra celorlalti umbra intunecata a pacatelor mele,uitand ca necuratia mea ii poate murdari pe cei mai buni ca mine,si toti sunt mai buni ca mine si de aceea patima mea se napusteste asupra lor pentru ca eu sa dorm linistit,mort in pacatele mele,vazandu-i pe toti la fel ca mine.

Cat de departe sunt de orice liman,eu cel care ma infierbant,caci dogoarea patimii rasufla prin cuvinte,pana si de la un bland gand.Vazand aceasta ma intreb oare ce as fi facut eu,in locul regelui David,cand m-as fi intalnit cu Simei,fiul lui Ghera (II Regi,capitolul 16).Nu-mi ramane decat sa va doresc din toata inima,pe care nu o am,implinirea frumosului gand apostolic,atat de strain din pacate de un etern fariseu ca mine,care sub masca idealismului isi hraneste propriul sarpe al mandrei,pe care il tin strans,cu atata patima,la piept,in locul unde ar fi trebuit sa-mi bata inima pentru fratele de langa mine.

,,Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos,Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ,ă vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru,Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire,Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea,Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu."(Apostolul Pavel)

Asa sa va ajute mereu Dumnezeu !

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu pot să nu observ anumite sintagme care apar deseori în postări la modul general, cuvinte care-mi trezesc de fiecare dată un zîmbet uşor în colţul gurii.

De departe, cea mai tare expresie este aia "scoaterea din context" a unui fragment. Argumentul ăsta le bate pe toate detaşat. Dacă ţi-a răspuns cineva folosind aceste cuvinte, te-a prins, gata, nu mai ştii ce să spui. Indiferent dacă revii cu pagina întreagă sau cu capitolul de la început la sfîrşit, tot l-ai scos din context şi pe ăsta.

Apoi vine faza cu "n-ai înţeles". Păi dacă n-ai înţeles, e clar că nici de-acum încolo nu vei pricepe nimic din ce spun, fiindcă eu am dreptate oricum şi posed un nivel de înţelegere net superior ţie.

Mai sînt şi altele, vă las pe voi să le scrieţi.

Florin-Ionut, ceea ce descrii aici, lucruri constatate si de mine, nu sunt decat tehnici de manipulare.
Avem si un topic cu aceste tehnici de manipulare.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Miha-anca

Florin-Ionut, ceea ce descrii aici, lucruri constatate si de mine, nu sunt decat tehnici de manipulare.

...Tehnici de manipulare!... Macar daca am constientiza in sens real de unde vine aceasta manipulare, dar nu, din pacate... Fiindca dam vina unii pe ceilalti, refuzand categoric sa intelegem ca noi, implicandu-ne in polemica, suntem in primul rand victime ale aceleiasi manipulari, iar in al doilea rand, din exterior nu avem cum sa parem altfel decat adversarul. Este mult prea ciudat sa spunem: "Inteleptul NU cedeaza!" Dovada intelepciunii este doar atunci cand spui o vorba, iar daca a avut cine te asculta, nu e nevoie sa-l stii. De fapt ce astept eu? Sa mi se dea dreptate? Dar oare am cu adevarat? Eu nu cred ca de dreptate e vorba, fiindca daca pretindem ca detinem Adevarul, nu e bine deloc. Noi ne dam cu parerea. Iar din mai multe pareri la un loc (fie ele si in majoritate proaste), Dumnezeu ne poate intelepti... Si in tacere exista raspunsuri, uneori mai "strigatoare" decat o "descarcare" de moment...
Nimic nu ma intristeaza mai mult decat faptul ca aceste caderi grave in ispita mandriei nu se intampla la incepatori ci la cei de la care de fapt ne asteptam sa ghiceasca instantaneu "provocarea" vrajmasului sau... manipularea cu pricina!...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

...Noi ne dam cu parerea.

Unii isi exprima doar parerea proprie. Altii vin cu argumente apartinand Traditiei Bisericii, Sf. Scriptura si lucrarile Sfintilor: intr-adevar argumente tari, dar nu contondente, asa cum sunt percepute de cei, care obisnuiesc sa vina doar cu propriile lor idei.
Da manipularea nu aceasta este, ci cu totul altceva:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16058

[eliza-georgiana]

Ce este blândeţea şi ce este laşitatea? Să nu ajuţi pe cei jigniţi, să rămâi mut când sunt asupriţi, aceasta-i laşitate; să suferim jignirile pe care ni le fac alţii, iată ce este blândeţea.

Ce este curajul opiniei? Acelaşi lucru: a lupta pentru altul. Dar obrăznicia? Când vrei să te răzbuni tu însuţi. Blândeţea şi curajul opiniei merg împreună, şi tot împreună, pe altă parte, obrăznicia şi laşitatea. Cine se mâhneşte de propriile sale suferinţe, greu îi va fi să se mâhnească de ale altora, cine nu se răzbună pe sine, bine va răzbuna pe alţii…

Mărinimia este o virtute, dar e vecină cu risipa...
https://carteromaneasca.wordpress.co...-si-zgarcenia/

si de aici deruta, cred eu, ca odata ce vezi sustinuta nedreptatea sau eroarea (poate chiar reaua vointa), tinzi sa lovesti in cel care o afirma inainte de-a aduce contra-argumente elocvente...

[Ekaterina]

"Oricine intra intr-o polemica, trebuie sa se astepte la replica. Oricine critica, trebuie sa suporte critica. Observam insa ca cei care vorbesc in ultimatum-uri, nu sunt capabili sa suporte un repros. Dezbinarile produse de un cuvant nu se mai repara. Nu mai este loc pentru smerenie, unitate si macar putina dragoste.

Cuvintele sunt reci si amare, iar fetele ne sunt acoperite. Cei mai multi dintre noi nu ne cunoastem, nu am mancat paine impreuna si nu ne-am impartasit neputintele. Ne incredem doar in ceea ce vedem pe ecranul computerului si nu suferim atunci cand ne jignim.

Mi s-a facut dor de vremea cand episcopul se ducea de la Chisinau la Bucuresti cu carul si o scrisoare facea luni de zile pana ajungea la celalalt. Atunci cuvintele erau mai dramuite si oamenii traiau intalnirea ca pe o sarbatoare. Eu inca mai cred ca pentru orice cuvant vom da seama, chiar daca, din pricina multimii lor, acest lucru poate sa para imposibil." (Parintele Savatie Bastovoi)