adoptie

[Ekaterina]

In Molitfelnic, la Randuieli si rugaciuni la felurite trebuinte, am gasit si aceasta Rânduiala la înfierea de copii:

"Cel ce urmează să devină fiu (sau fiică) a altor părinţi decât cei care l‑au născut vine la biserică împreună cu cel care‑l înfiază şi stă înaintea preotului, cu faţa spre răsărit, ţinând în mâini făclii aprinse.
Preotul, îmbrăcat în veşmintele preoţeşti, face obişnuitul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… şi strana cântă troparul zilei şi condacul hramului, după care preotul citeşte această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin iubitul Tău Prunc, Domnul nostru Iisus Hristos, ne‑ai numit pe noi fii ai lui Dumnezeu, cu primirea de fiu şi cu darul atotputernicului şi Sfântului Tău Duh, zicând: Eu voi fi Lui Tată, şi Acela va fie Mie Fiu, Însuţi, Iubitorule de oameni împărate, caută din sfântul Tău locaş spre robii Tăi aceştia (N), şi pe cei pe care firea i‑a născut depărtaţi unul de altul după trup, pe aceştia Însuţi îi uneşte în tată şi în fiu prin Sfântul Tău Duh; întăreşte‑i în dragostea Ta; leagă‑i pe ei cu binecuvântarea Ta; înalţă‑i pe ei întru slava Ta; întăreşte‑i pe ei în credinţa Ta, păzindu‑i pururea ca să nu se lepede de cele ce au ieşit din gura lor, şi fii mijlocitor făgăduinţei lor ca dragostea pe care întru Tine au mărturisit‑o să o păzească nestricată şi nemincinoasă, până la sfârşitul vieţii lor, vieţuind ei întru Tine, Cel ce eşti singurul Dumnezeu viu şi adevărat, şi învrednicindu‑se de moştenirea împărăţiei Tale. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău.

Diaconul sau preotul zice: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Şi preotul citeşte această

Rugăciune

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Stăpâne, Doamne, Cel ce eşti făcătorul a toată făptura, Care întru Adam cel dintâi ai rânduit rudenia firească după trup, iar întru Iisus Hristos, Fiul Tău cel iubit şi Dumnezeul nostru, ne‑ai arătat şi pe noi a fi rudenia Ta după har, Ţie, Celui ce ştii toate, îşi pleacă aceştia capetele ca nişte robi ai Tăi, cerând binecuvântarea care de la Tine vine, şi prin legătura cea întru Tine se mărturisesc unul pe altul tată şi fiu. Pentru aceasta cu smerenie Te rugăm, pe Tine, Doamne, ajută lor să dobândească cele ce nădăjduiesc şi să păzească starea cea cuviincioasă între ei şi supunerea cea fiască faţă de Tine, vieţuind după vrednicie. Ca, precum în toate, şi prin aceasta să se preaslăvească numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel înfiat îngenunchează în faţa celui ce‑l înfiază, care îl ridică, zicând: astăzi fiul meu eşti tu; eu astăzi te‑am născut, şi‑l îmbrăţişează; iar preotul îi binecuvintează şi face otpustul."

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ekaterina

In Molitfelnic, la Randuieli si rugaciuni la felurite trebuinte, am gasit si aceasta Rânduiala la înfierea de copii:
(...)

Frumoasa randuiala! Pacat ca nu am participat la asemenea slujba, asa cum nu am participat la multe alte feluri de slujbe, pe care, totusi, Molitvelnicul le prevede.

Sa ne amintim ca Insusi Domnul nostru a fost copil adoptat. Caci, pe langa Tatal Sau cel ceresc, a fost sfantul si dreptul Iosif, care L-a tinut in brate si L-a leganat, indrumandu-i primii Sai pasi.
Dreptul Iosif, cap al Sfintei Familii, trebuie sa fie un model pentru muncitori, pentru toti tatii, dar mai ales pentru tatii adoptivi.

[sophia]

În prealabil postat de cristina2012

Cand infiezi un copil il vezi ca e normal sau are vreun handicap si care anume, este testat si chiar il poti testa suplimentar, pana cand se incheie adoptia inca mai poti observa defecte, mai poti renunta. Cand e copilul conceput de tine, ce s-a prins, aia ai, plus riscurile unor boli sau accidente survenite de-a lungul sarcinii, plus riscul obstetrical la nastere. Nu degeaba exista si se inventeaza tot mai multe testari prenatale iar clinicile isi ingorasa conturile...
Ideea e ca a avea un copil, sange din sangele tau sau de orice sange strain o fi, tot implica riscuri si dupa contabilitatea mea personala riscurile sunt mai mari la propriul tau copil.

copil adoptat:
risc: gene necunoscute + obiceiuri nesanatoase in sarcina ale mamei naturale
avantaj: poti alege si testa inainte de decizie

copil natural:
risc: gene necunoscute in familie
anomalii genetice aparute in momentul fecundarii
boli si si accidente in sarcina
traumatisme obstetricale la nastere
avantaj: parinti sanatosi + comportament responsabil in timpul sarcinii

Cristina, nu stiu cum este la adoptiile in tara, dar aici este regula ca nu-ti arata decat poza copilului, nu poti verifica nimic. Daca vrei copilul (dupa poza), atunci se fac formele mai departe si poti merge sa-l vezi. Daca nu-l vrei, cred ca nici nu-ti da altul, depinde de institutia prin care derulezi adoptia. In plus in afara nu dau decat copii refuzati de cei din tara (mai in varsta, sau bolnavi, sau cu handicapuri etc.).

La cele ce ai listat tu, eu mai am ceva de adaugat:
Este si problema sufleteasca (sangele apa nu se face). Pe copilul nascut de tine, asa cum este sau nu este tot il iubesti prin instinctul matern.
Un copil strain...trebuie sa-ti formezi acest instinct, sa te obisnuiesti cu ideea in timp si sa-l accepti asa cum este.

Este cumva ca si la casatorie: poate fi dragoste la prima vedere, sau dragoste care se formeaza in timp.

[cristina2012]

In tara poti vedea copilul. Poate ca primul contact e cu poza, dar de la prieteni care au adoptat stiu ca au putut vedea copilul, au si refuzat unul (cand au aflat ca are niste probleme medicale), dar asta nu a blocat actiunea... au mai vazut altul si a fost ok si l-au infiat.

Ai si tu dreptate cu faptul ca pe copilul tau il iubesti de la sine, vine din instinct. Dar stiu cazuri de dragoste la prima vedere cu copii din orfelinat. Copiii au un talent special de a se face iubiti.

Cand am avut primul copil, stateam si eu si sotul si ne minunam de el. A fost un bebelus foarte frumos (mai putin in primele zile cand era urat si urlator). Si l-am intrebat eu pe sotul meu daca el simte ceva ca ar fi sange din sangele lui si a zis ca nu si nici eu nu simteam ceva in genul asta. Era un bebelus si il iubeam. Probabil pentru ca l-am avut devreme, nu am apucat sa ne dorim urmasi, au venit urmasii peste noi si noi eram mai repede fascinati de fenomen.