Drumul spre calugarie

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Frate Zaharia, poate ne pripim, putin... Fiecare incearca sa scrie cu sufletul, iar asta conteaza cel mai mult (apropo si de evitarea copy-paste-ului, unde bucatica noastra de suflet nu se mai regaseste). Cine stie cand, se vor aduna toate gandurile, si dintr-o ambiguitate aducatoare de dureri de cap, sa rasara cea mai lucida plasmuire a Cuvantului lui Dumnezeu... Niciodata nu stim ce ne ofera ziua de maine!...

Oare ce-ar mai fi de spus in acest sens? Fiecare dintre voi are dreptate in felul lui, iar asta inseamna ca adevarul este pe undeva pe la mijloc. Si eu sunt de parere ca omul, chiar daca intra pe-aici mai mult pentru flecareala, nu se poate sa nu-i fie de folos daca afla cum vietuiesc monahii si cat sunt ei de aproape de Dumnezeu.
Imi amintesc la noi in sat a aparut dintr-o data un "zvon pentru calugarie"... Multi feciori si fecioare au plecat atunci spre manastiri. Ideea ca cei ce aleg aceasta cale, provin intotdeauna din familii de oameni credinciosi, nu e tocmai reala. Si din Sinaxar aflam multe astfel de cazuri. Stiu ca atunci, parintii multor copii s-au scandalizat si au facut tot ce le-a stat in putere sa-i intoarca acasa. In putine cazuri au reusit, dar si atunci nu fiindca au fost convingatori, ci fiindca acei tineri nu erau facuti totusi pentru un trai atat de aspru.
Daca taranii aceia razvratiti, ar fi inteles ca nu exista implinire mai mare pentru un parinte in afara de aceea de a oferi un copil slujirii lui Dumnezeu, poate ca si-ar fi tocit genunchii pentru ca pruncul lor sa se intareasca in credinta si sa reziste, nicidecum sa alerge cu militia la manastire ca sa-l intoarca!
Niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu. De multe ori ramanem surprinsi cand aflam ca "cutare" om, care obisnuia sa-si bata nevasta si s-o goneasca de-acasa, acum este la manastirea "Cutare", de nerecunoscut: are atata smerenie si blandete incat nici nu poti sa crezi ca e acelasi om. Sau despre actori pe care i-am vazut in filme in roluri nu tocmai ortodoxe, pe care ascultandu-i acum nu te mai saturi... Oare cati dintre cei de pe-aici nu cocheteaza cu acest gand, daca n-ar avea atatea obligatii? Cati de pe-aici nu privesc cu amaraciune ca si-au irosit viata, cand poate ar fi fost mult mai de folos sa aleaga demult, calea monahala?... Am un fost coleg de gimnaziu, care a intrat in manastire (undeva in Bucuresti) de prin anii "80. Ne vedem foarte rar, dar cand totusi se intampla, ma simt ca un ratat in comparatie cu el. Ca sa nu spun cat mi-e de drag!...
In noaptea de Anul Nou, am stat in biserica alaturi de un calugar bartan, la strana, care canta de-ti venea sa plangi. La sfarsitul slujbei, Parintele i-a multumit pentru prezenta si ne-a amintit ca el este tatal Angelei Gheorghiu, (intamplator din acelasi sat cu sotia mea), care s-a calugarit tarziu in viata...
Toate acestea nu pot trece pe langa noi fara sa lase urme adanci. E mare lucru sa faci din "talantul" tau, un izvor de lumina!... Ce facem noi pe-aici e amagire si pierdere de vreme... Si caderi... Caderi fara numar/ fara numar!... Pe cine indreapta vorbele noastre? Fiecare cauta altceva, fiecare are alte principii care "nu se pupa" nici cu ale lui X, nici cu ale lui Y, nici cu ale lui Z... Dimpotriva, aceasta diferenta de gandire, in loc sa ne inblanzeasca, mai rau ne inraieste si parca tot cautam, doar-doar gasim ceva in textul lui X, Y, Z, de care sa ne legam, omitand sa facem ceea ce suntem chemati sa facem: fapta buna!
Pe de alta parte, recunosc in ultimul timp, la cei care altadata erau (eram!!!) in razboi fatis, pace si bunavointa, ceea ce nu-i de colo. In schimb au aparut altii, plini de vigoare, care ne dau lectii de ortodoxie si ne explica cine este si cine nu merita sa fie sfant, chiar daca este praznuit de Biserica in fiecare an!... Si iar ne implicam, si iar cadem cand poate este cel mai simplu sa trecem mai departe si sa spunem o rugaciune, cat de mica ar fi ea!...
Maine este Sf Antonie cel Mare... Ce dovada mai clara despre dragoste si credinta, mai avem nevoie? Bietul de el se ostenea in pustie, iar cand a dorit sa vada masura ostenelilor lui, Dumnezeu l-a trimis in Alexandria, la un cizmar, ca sa inteleaga de ce ii este mai drag cizmarul? Eu sunt convins ca multi ostenitori ai manastirilor sunt cu mult sub bucuria duhovniceasca pe care o au unii mireni, prin cine stie ce catun uitat de lume... Pentru ca daca avem credinta, dar ne lipseste smerenia, ne asemanam... stim noi cui!...

Atit de rau imi pare ca nu putem vorbi fata catre fata ... !
Postarea ta poate fi talmacita si in alte masuri dar poate da nastere si la alte si alte lucruri folositoare de discutat .
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat posibilitatea vederii la fata a noastra, a cit mai multora, si a discuta si a participa impreuna la Liturghia Bisericii !
Cred ca ar fi un lucru bun , desi neplipsit si de animozitati , caci satan nu doarme absolut deloc . Cred ca am elimina si mai bine ambiguitatile si banuielile efemere reciproce.
Desi de multe ori nu am privit cu ochi buni aceasta eventualitate (a dus la deconspirarea unor intimitati peronale aici pe forum prin marturisirile altora, a dus la tachinare ,la spargerea barierelor de politete si respect, la afronturi, etc) cred ca totusi ea opoate fi si folositoare iar cei care gresesc intentionat cu ceva asupra fratilor sai se autoelinina din confrerie in timp .
Dar asta este . Vorbim cum putem si cit putem , cit reusim de bine sa ne exprimam si sa ne facem intelesi si asta este destul in conditiile raspindirii noastre intro tara intreaga si cu tot felul de obligatii pe cap prin conditiile sociale in care existam.
Iarasi ma gindeam uneori ca posibilitatea de a face , macar citiva, pelerinaje impreuna ne-ar oferi posibilitatea (nu stiu daca pt. toti ar fi privita ca buna) de a ne cunoaste si a dialoga si mai bine pe tema cunoasterii lui Dumnezeu .
Alteori ma gindesc ca toate aceste idei nu sunt decit sorcovisme ale mintii mele prea entuziaste .
Si poate ca si acum idealizez si vorbesc cu voce tare nestiind prea bine ce fac !

Ginduri si ginduri aduse de bucuria frateasca, de bucuria de a imparti cu celalalt iubirea lui Dumnezeu .
Ginduri care uneori sunt alungate de mindria si supararea antifrateasca si inlocuite cu alte ... ginduri .

Asta este firea omului , slaba dar rivnitoare !

Iertati-ma fratilor ! Oricum nu facem decit ceea ce putem , sau ceea ce ne este ingaduit !