Cum ii afecteaza pe barbati imbracamintea colegelor

În prealabil postat de vsovivivi

Problema nu-i la femei, la fecioare sau la mulţimea lor, ci e la trădarea din pofta ochiului şi din trufia vieţii care stă în inima egoistă a bărbatului care ca un jmecher viclean se ştie folosi de naivitatea şi prostia lor, a fecioarelor credule, spre a-şi împlinii născocirile sau idealurile de păcătuire ale gLumii prin imitări şi prin repetările imitărilor... până moare.

Deci o femeie sau fecioară chiar goală nu e ispititoare ci doar e frumoasă şi luminoasă, pe când o-chiulul bărbatului care vrea, el vrea de cum se iveşte prilejul, cum iese din ascuns de la pândă pofta vicleană, el vrea să trădeze şi să se laude la lume... şi această desfrânare plină de deşertăciune care se înalţă pe sine cu egoism şi lăcomie pândind în ascuns căci nu-i ajunge nici lui iubirea lui de sine, asta provoacă pe neaşteptate stârnirea 'fericită', caldă şi dulce a trădării, nici nu te-aştepţi şi te trezeşti că eşti fericit că trădezi şi te miri şi eşti surprins căci nu pricepi cum de trădarea e atât de frumoasă şi apetisantă.

E defapt un surogat al iubirii, e sminteala din ochi, din minte, din ideal, din vis, din nărav, căci de acolo vine, din năravul gLumii care i-a spus ce să dorească el sărmanul amăgit căci el chiar crede că iubeşte când colo el nu ştie că defapt trădează, vinde, dispruge, spurcă, dezbină, minte şi pătează surpând tot ce atinge... doar din priviri... că aşa-şi închipuie, că le pipăie şi că le vede goale, oricum ar fi ele îmbrăcate. Le vede familiar şi obijnuit cu păcatul ca pe sclavele lui sexuale, ca pe averea plăcerilor lui. Nu e iubire asta ci e surogat şi sminteală, e mită şi e averea păcatelor cu care se laudă 'sfinţişorul' care cică se smereşte ca să-l vadă toată gLumea cum posteşte şi cum se roagă.

Deci nu haina şi ţinuta vicleană şi mini a fetelor contează care te pot seduce cu un zâmbet sau o privire cât prostia şi jmecheria din privirea bărbatului care primul caută privilegii dându-se deştept şi înţelept amăgind ca să iasă în evidenţă prin prilejurile aducătoare de stârnirile lăcomiei înfometată de ceea ce a văzut sau a născocit el... adică înfometată de chipurile făţarnice ale trădării îndrăznind să facă el primul pasul spre năpăsare şi spre trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare, şi tot aşa şi la mai mare.

Vai ochilor şi vai inimii că în ei şade descoperirea care se mulţumeşte cu sine şi apoi se felicită de cât va fi el de bogat din pricina puterii cu care-şi închipuie un viitor feeric obţinut prin forţe proprii, prin încrederea doar în sine, deşi el trăieşte ca o căpuşă doar din furt sau pe banii părinţilor ca un făţarnic alintat care nu-i în stare de nimic decât să se creadă patron ce trage la răspundere că alţii nu şi-au făcut treaba în timp ce el i-a plătit.

Părul este acoperământul femeii iar a bărbatului barba.

Ca să nu te sminteşti caută să vezi în aproapele tău o sfântă icoană şi nu o privelişte a desfrâului.

Când nu mai puteţi de atâta sminteală entuziasmantă atunci frecaţi-vă buricele degetelor unele de altele şi pieliţele de la unghii şi pricepeţi ce anume vreţi să tot priviţi şi să repriviţi exact aşa ca nişte vicleni politicieni pariori pătimaşi puşi pe lupte intestine... şi poate vă lasă năravul cel rău şi sadic şi superstiţios care brusc pune stăpânire pe voi şi pe clipa de convieţuire ca să vă lepădaţi de credinţă şi de taină.

Bravo, Ovidiu! In sfarsit un raspuns edificator. Ai atins absolut toate aspectele problemei.

Veşmântul nu este numai element al identificării şi al prestigiului social, ci el comunică cine este persoana, de unde este originară, cu ce se ocupă, unde merge, care este scopul acţiunii sale, etc.

Chiar mai mult, veşmântul comunică intenţia de afirmare a superiorităţii de către putătorul său, astfel: "Atitudinea de impunere, de impresionare a celuilalt se realizează, la diferitele popoare, în esenţă identic; doar mijloacele diferă de la cultură la cultură: ea constă în fond dintr-o argumentare a părţilor corpului, în special a înălţimii şi a lăţimii umerilor, asociată cu expresia înfricoşătoare a figurii; mijloacele folosite sunt diverse: pene, blănuri de animale sau detalii vestimentare: epoleţii uniformelor militare.

De altfel, comunicarea poziţiei ierarhice la om, capătă nuanţe de mare rafinament, după cum remarca şi Desmond Morris:

"Forma exactă a nodului cravatei, aranjarea precisă a părţii expuse a batistei, din buzunarul de la piept, nuanţări infime ale accentului vocal urna şi aite asemenea caracteristici aparent lipsite de importanţă capătă o semnificaţie socială vitală în determinarea poziţiei sociale a individului".

Prin urmare o persoană care se îmbracă cu o anumită vestimentaţie comunică despre sine nu numai caracteristici ale structurii sale psiho-morale ci şi informaţii privind statusul său, poziţia sa într-o structură ierarhică, etc.

Astfel, dacă o persoană se îmbracă elegant, recurgând la diferite mijloace pentru a realiza această eleganţă, coafură, o anumită culoare a materialelor, o cravată deosebită, o servietă diplomat cu cifru, o face nu numai pentru a comunica date despre poziţia sa ci şi de a exprima dorinţa şi intenţia de a se deosebi de ceilalţi, de a se evidenţia, de a fi într-un anume fel obiect al admiraţiei celorlalţi.
În această fază este exprimată şi corelaţia dintre comportament şi comunicare.
Problema este însă mult mai complexă, ea se fundamentează pe nevoia de act prestigiu şi de admiraţie. http://articole.famouswhy.ro/hainele...tatea_noastra/

În prealabil postat de Miha-anca

Veşmântul nu este numai element al identificării şi al prestigiului social, ci el comunică cine este persoana, de unde este originară, cu ce se ocupă, unde merge, care este scopul acţiunii sale, etc.

Chiar mai mult, veşmântul comunică intenţia de afirmare a superiorităţii de către putătorul său, astfel: "Atitudinea de impunere, de impresionare a celuilalt se realizează, la diferitele popoare, în esenţă identic; doar mijloacele diferă de la cultură la cultură: ea constă în fond dintr-o argumentare a părţilor corpului, în special a înălţimii şi a lăţimii umerilor, asociată cu expresia înfricoşătoare a figurii; mijloacele folosite sunt diverse: pene, blănuri de animale sau detalii vestimentare: epoleţii uniformelor militare.

De altfel, comunicarea poziţiei ierarhice la om, capătă nuanţe de mare rafinament, după cum remarca şi Desmond Morris:

"Forma exactă a nodului cravatei, aranjarea precisă a părţii expuse a batistei, din buzunarul de la piept, nuanţări infime ale accentului vocal urna şi aite asemenea caracteristici aparent lipsite de importanţă capătă o semnificaţie socială vitală în determinarea poziţiei sociale a individului".

Prin urmare o persoană care se îmbracă cu o anumită vestimentaţie comunică despre sine nu numai caracteristici ale structurii sale psiho-morale ci şi informaţii privind statusul său, poziţia sa într-o structură ierarhică, etc.

Astfel, dacă o persoană se îmbracă elegant, recurgând la diferite mijloace pentru a realiza această eleganţă, coafură, o anumită culoare a materialelor, o cravată deosebită, o servietă diplomat cu cifru, o face nu numai pentru a comunica date despre poziţia sa ci şi de a exprima dorinţa şi intenţia de a se deosebi de ceilalţi, de a se evidenţia, de a fi într-un anume fel obiect al admiraţiei celorlalţi.
În această fază este exprimată şi corelaţia dintre comportament şi comunicare.
Problema este însă mult mai complexă, ea se fundamentează pe nevoia de act prestigiu şi de admiraţie. http://articole.famouswhy.ro/hainele...tatea_noastra/

Am postat tot articolul si nu am scris sa intrati pe site. Am indicat totusi sursa, caci asa se procedeaza corect.
Si acum as vrea sa mi se spuna ce nu e corect in acest articol, de a trezit atatea reactii. Eu nu vad nimic "vatamator", cum se exprima cineva intr-o postare anterioara.
Deci, ce anume din articolul de mai sus v-a facut sa protestati?
Argumentat va rog. Faptul ca articolul a aparut pe un site protestant sau neoprotestant nu are valoare ca argument, atata timp cat articolul nu aduce atingere credintei ortodoxe.