Parintele Arsenie Boca

[leonte]

Duhul acesta al serviciului public, sau al academistilor cu dulama, nu doar ca e periculos. Dar este majoritar si asta ma tulbura pe mine. Si nu ma tulbura pentru ca nu as fi cunocut linistea pietrei, ci pentru ca nu ma voi putea bucura de vesnicie stiind ca puteam sa fac mai multe pentru fratii mei si m-am lenevit, sau m-am temut de vatamare, sau mi-a fost rusine ca ma vor socoti nebun. Nu am nimic contra scolarizarii inalte in teologie, filosofie sau in alte stiinte. Dar nu calugari fiind. Adica ori am murit randuielilor si intereselor lumii, iar pe cei ce au nevoie de ajutorul nostru ii va trimite Dumnezeu la noi (sau pe noi la ei cand este cazul), ori ne indeletnicim cu cele ale lumii, slujind lui Dumnezeu ca simpli si foarte buni crestini. Dar nu sa mergem pe cele doua cai deodata. Ce se inseamna calugari prin iarmaroace la adunat bani pentru construirea de biserici? Unde ati gasit in filocalii sau in pateric ca asta e menirea calugarului? Nu cumva ar trebui sa stam tapeni in chilie, sporind cu rugaciunea in credinta si nadejde, pana ce Dumnezeu va trimite ajutorul de care avem nevoie?

Iata un caz real!
Am cunoscut un vietuitor monahal care se simtea prigonit de frati si de staret. Si pentru a vadi daca e pus la incercare sau daca intr-adevar fratii nu-l doresc in mijlocul lor, ce credeti ca-i fata mintea? Se duce la staret sa ceara binecuvantare sa plece din obste. "Daca imi da binecuvantare, inseamna ca trebuie sa plec, caci sunt o povara pentru frati, iar daca nu-mi da binecuvantare ma intorc la ascultare si rabd cele ce-mi randuieste Dumnezeu." Dupa niste vorbe scurte, isi primeste binecuvantarea, pe care nu si-o dorea caci ii placeau foarte mult locurile si chilia sa. Plecand la drum, se intreaba incotro si hotaraste sa mearga in cutare munte la pustie. Dumul era lung, deci se opreste intr-un loc, la ocazie. Acolo astepta mai multa lume. Asa ca popa nostru, fara haina neagra pe el, se pune pe rugaciune. Dupa un timp, mai putin de jumate de ora, opreste un BMV in dreptul lui si-l striga : "Unde mergeti parinte?" Dupa cum imi povestea parintelul acela, l-a dus cu BMVul pana unde a putut sa mearga masina, de acolo lund-o la pas. Si pentru a ajunge pana acolo, soferul a facut un ocol de vreo 40 km, doar pentru calugarul ala. Povestindu-mi acestea, calugarul imi spune la final.
"Uite! Staretul meu s-a trudit multi ani cu un harb de dacie ranvind sa-si cumpere o masina mai buna, iar pe mine m-a dus Dumnezeu cu limuzina la pustie. Nu pentru ca eram eu mai sporit ca staretul, ci pentru ca eram arzand dupa vesnicie nu dupa vremelnicie. Toate cele ce iti sunt de folos Dumnezeu ti le da in chipul cel mai minunat. Iar cele pe care tu le poftesti, Dumnezeu iti pune piedici."

Cred ca am mai povestit pe undeva treaba asta. Dar mi-a placut foarte mult, inca de cand am aflat-o, acum multi ani in urma.