Parintele Arsenie Boca

[iuliu46]

În prealabil postat de ovidiu-s

Evrei 13.17 "Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos.”
Să vedem şi ce spune Scriptura despre rolul preotului (presbiterului):

1 Tim 4.14 “Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor”.
2 Tim 1.6 "Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele"
Fapt.14.23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.
gr veche ultimul verset (heirotonēsantes de autois kat ekklēsian presbuterous proseuxamenoi meta nēsteiōn parethento autous tō kuriō eis on pepisteukeisan)
Matei 18.18 “Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”.
Ioan 20.21-23 “Si Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”

De mentionat că asta le-o spune numai ucenicilor sai, adica celor alesi.

Sectele neoprotestante sub influenţa cărora probabil ai intrat, d-le Leonte, se folosesc de câteva citate falsificate in Biblia lui Cornilescu din Episola catre Evrei ca sa combata sistemul preotesc si succesiunea apostolica. Asa au mistificat in traducerea lor si versetul de la Evrei 7.24, încercând să argumenteze faptul că preoţia a dispărut odată cu Vechiul Testament şi că singurul Mare Preot e Hristos.

În prealabil postat de Illuminatu

Wow! Iata-L pe Mesia forumului!

Cine marturisesti ca esti, leonte?? Esti tu Ilie?

Eu cred ca a fost o neintelegere si dupa ce am citit mesajele pe care le-a scris dupa si cu care sunt de acord am si uitat ca am avut un conflict. Nu mai suflati in foc, nu e vorba despre idei protestante ci doar de un ton prea aspru. Dar avand in vedere ca este in joc mantuirea oamenilor nici tonul poate nu-i prea aspru. Are dreptate ca din cauza banilor oamenilor li se pun tot felul de piedici in drumul lor catre Tatal Ceresc in foarte multe locuri din tara. Are dreptate ca ar trebui sa vedem intotdeauna in sfinti si icoane lumina lui Hristos si mila Tatalui. Si nu se intampla mereu acest lucru.

[Illuminatu]

În prealabil postat de iuliu46

Eu cred ca a fost o neintelegere si dupa ce am citit mesajele pe care le-a scris dupa si cu care sunt de acord am si uitat ca am avut un conflict. Nu mai suflati in foc, nu e vorba despre idei protestante ci doar de un ton prea aspru. Dar avand in vedere ca este in joc mantuirea oamenilor nici tonul poate nu-i prea aspru. Are dreptate ca din cauza banilor oamenilor li se pun tot felul de piedici in drumul lor catre Tatal Ceresc in foarte multe locuri din tara. Are dreptate ca ar trebui sa vedem intotdeauna in sfinti si icoane lumina lui Hristos si mila Tatalui. Si nu se intampla mereu acest lucru.

Eu cred ca atitudinea lui leonte poate fi numita oricum, numai echilibrata nu: cand mandru, cand smerit! E ca o ciorba-supa si acra, si dulce!

[leonte]

În prealabil postat de iuliu46

Dar avand in vedere ca este in joc mantuirea oamenilor nici tonul poate nu-i prea aspru

... din cauza banilor oamenilor li se pun tot felul de piedici in drumul lor catre Tatal Ceresc in foarte multe locuri din tara
... ar trebui sa vedem intotdeauna in sfinti si icoane lumina lui Hristos si mila Tatalui

Astazi, fiind sfanta Dumineca, am facut si eu o tentativa de rugaciune. "Pentru ce tot fac si aia si ailalta? Pentru ce tot intru pe forum si mai mult tulbur apele decat sa le limpezesc?" Dar iata ca raspunsul tau vine ca o mangaiere pentru nelinistea mea, care nu poate pricepe lucrarea Proniei, dar vrand sa detina controlul total, ticaloasa mea minte se tulbura; desigur, in zadar. Mare noroc am ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre. Altfel...

Chiar astazi am citit din Iasaia 55 : <<Caci gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele nu sunt ca ale voastre>>, zice Domnul. <<Si pe cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt caile Mele de caile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.>>
Nu stiu daca a observat cineva, dar Sfanta Scriptura critica cel mai aspru pe pastratorii si invatatorii Legii, decat de dusmanii poporului ales. Pe dusmani, daca poporul merge pe calea cea buna, ii nimiceste Domnul. Nu este nevoie sa ne aprindem noi asura lor, cu vorbe sau in alt fel. Iar daca Domnul le ingaduie sa ne biruiasca, cred ca treaba este clara pe unde ne aflam noi, in ecuatia mantuirii. Ne mahnim ca ne sunt rapite avutiile tarii, dar fara sa ne punem intrebarea "Oare le meritam? Nu cumva IL facem de ras pe Dumnezeul parintilor nostri?"

Cat despre banii parohiilor. Pai daca reusesti sa te faci iubit, ca preot paroh, de se va intamplat sa nu ai paine pe masa, crezi ca nu-ti vor sari fratii in ajutor? Sau se tulbura vreodata cineva, cand un preot vrednic cere bani pentru biserica sau pentru vreo nevoie a sa? Dar de este unul nevrednic si cel mai cuvios dintre enoriasi tot nutreste ganduri de indoiala. Nu mai bine ne procupam noi sa sporim in iubire? Si cum alfel cunoastem sporirea in iubire decat dupa masura in care ne punem la dispozitia celorlati.

Odata, mergand prin Athos, am ajuns la o chilie unde vietuiau doi calugari romani. Cand am cerut binecuvantarea, indata si-au lasat lucrul si mi-au sarit in intampinare, cu zambete si cu o atitudine slugarnica. Eu eram cam tulburat, din pricina gandurilor si a mandriei mele, iar ei, cel putin unul fiind vazator in duh, numai din cuvinte alese cu grija m-au ridicat indata. Dupa 10 minute, eram ca si cum n-as fi avut nimic. Si vorbind intre ei: "-Unde culcam motanul l-a noapte? -Pai uite aici o cutie! Vezi ca are o problema la picior, oare cu ce se trateaza, niste apa calda avem? -Eh! Punem indata la incalzit." Atunci am avut parte de mila lui Dumnezeu si am cunoscut ca despre mine vorbeau. La urma l-am intrebat pe staretul chiliei ce este cu apa calda. Si el a continuat sa fi sugubat... "Acuma! Stai sa aprind focul! - Nu parinte, daca nu vrei sa imi spui nu te mai necajesc. - Bai! Apa calda e dragostea!"
Si acum ziceti voi! Oare m-ar fi ajutat mai mult daca m-ar fi luat cu dogma? Ca de ce am parasit chilia si toate celelalte? Sau ducandu-ma alta data la ei, oare voi indrazni sa le deschid poarta fara sa am inima cat un purice, ca nu cumva sa-i deranjez cu ceva pe binefacatorii mei? Si asta nu pentru ca mi-a poruncit cineva. Dumnezeul nostru nu e bun pentru ca are de dat cuiva socoteala. Intr-acolo trebuie sa ne indreptam si noi ca sa putem fi siguri de mantuire!

[Illuminatu]

În prealabil postat de leonte

Astazi, fiind sfanta Dumineca, am facut si eu o tentativa de rugaciune. "Pentru ce tot fac si aia si ailalta? Pentru ce tot intru pe forum si mai mult tulbur apele decat sa le limpezesc?" Dar iata ca raspunsul tau vine ca o mangaiere pentru nelinistea mea, care nu poate pricepe lucrarea Proniei, dar vrand sa detina controlul total, ticaloasa mea minte se tulbura; desigur, in zadar. Mare noroc am ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre. Altfel...

Chiar astazi am citit din Iasaia 55 : <<Caci gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele nu sunt ca ale voastre>>, zice Domnul. <<Si pe cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt caile Mele de caile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.>>
Nu stiu daca a observat cineva, dar Sfanta Scriptura critica cel mai aspru pe pastratorii si invatatorii Legii, decat de dusmanii poporului ales. Pe dusmani, daca poporul merge pe calea cea buna, ii nimiceste Domnul. Nu este nevoie sa ne aprindem noi asura lor, cu vorbe sau in alt fel. Iar daca Domnul le ingaduie sa ne biruiasca, cred ca treaba este clara pe unde ne aflam noi, in ecuatia mantuirii. Ne mahnim ca ne sunt rapite avutiile tarii, dar fara sa ne punem intrebarea "Oare le meritam? Nu cumva IL facem de ras pe Dumnezeul parintilor nostri?"

Cat despre banii parohiilor. Pai daca reusesti sa te faci iubit, ca preot paroh, de se va intamplat sa nu ai paine pe masa, crezi ca nu-ti vor sari fratii in ajutor? Sau se tulbura vreodata cineva, cand un preot vrednic cere bani pentru biserica sau pentru vreo nevoie a sa? Dar de este unul nevrednic si cel mai cuvios dintre enoriasi tot nutreste ganduri de indoiala. Nu mai bine ne procupam noi sa sporim in iubire? Si cum alfel cunoastem sporirea in iubire decat dupa masura in care ne punem la dispozitia celorlati.

Odata, mergand prin Athos, am ajuns la o chilie unde vietuiau doi calugari romani. Cand am cerut binecuvantarea, indata si-au lasat lucrul si mi-au sarit in intampinare, cu zambete si cu o atitudine slugarnica. Eu eram cam tulburat, din pricina gandurilor si a mandriei mele, iar ei, cel putin unul fiind vazator in duh, numai din cuvinte alese cu grija m-au ridicat indata. Dupa 10 minute, eram ca si cum n-as fi avut nimic. Si vorbind intre ei: "-Unde culcam motanul l-a noapte? -Pai uite aici o cutie! Vezi ca are o problema la picior, oare cu ce se trateaza, niste apa calda avem? -Eh! Punem indata la incalzit." Atunci am avut parte de mila lui Dumnezeu si am cunoscut ca despre mine vorbeau. La urma l-am intrebat pe staretul chiliei ce este cu apa calda. Si el a continuat sa fi sugubat... "Acuma! Stai sa aprind focul! - Nu parinte, daca nu vrei sa imi spui nu te mai necajesc. - Bai! Apa calda e dragostea!"
Si acum ziceti voi! Oare m-ar fi ajutat mai mult daca m-ar fi luat cu dogma? Ca de ce am parasit chilia si toate celelalte? Sau ducandu-ma alta data la ei, oare voi indrazni sa le deschid poarta fara sa am inima cat un purice, ca nu cumva sa-i deranjez cu ceva pe binefacatorii mei? Si asta nu pentru ca mi-a poruncit cineva. Dumnezeul nostru nu e bun pentru ca are de dat cuiva socoteala. Intr-acolo trebuie sa ne indreptam si noi ca sa putem fi siguri de mantuire!

HRISTOS A INVIAT!
Doamne ajuta, frate Leonte!