Ce minuni vi s-au intamplat

[cezar_ioan]

În prealabil postat de florentina88

As vrea sa spun si eu in cateva randuri bucuria pe care am simtit-o si in simt in fie ce zi a vietii mele, datorita iubirii, milei si indurarii Lui Dumnezeu.
Pana acum un an si jumatate credeam ca duc o viata normala, dar nu era asa, ci eram inglobata foarte mult in trairea si dorirea lucrurilor pamantesti.Chiar daca credeam in Dumnezeu nu respectam prea mult voia Lui, ci traiam intr-o bezna ca si restul lumii.
Apoi Dumnezeu a vrut sa ma trezeasca si sa imi arate drumul pe care il am de parcurs in lumea aceasta.Am sa va spun ce s-a intamplat, ca sa ma intelegeti si sa luati aminte mai ales tinerii din ziua de astazi.
Am avut o relatie de cativa ani de zile cu un baiat cu care am trait in pacat.Problemele si neintelegerile nu lipseau bineinteles, deoarece traiam in desfranare, un pacat mare si urat in fata Domnului; in cele din urma ne-am despartit intr-un mod foarte urat lasandu-se cu violenta si multa suparare si neliniste in sufletul meu.Toate astea le vedeam la modul cel mai dramatic din viata mea si nu intelegeam de ce mi se intamplau mie asemenea nenorociri.Am inteles mult mai tarziu lucrarea Lui Dumnezeu.
Am cunoscut apoi un alt baiat care m-a impresionat foarte mult prin bunatatea si credinta lui in Preamilostivul Dumnezeu.Am simtit ca el este alesul, insa ce faceam eu , pornisem si in noua relatie tot cu stangul, eu crezand ca asa este fireste sa traim noi tinerii in ziua de astazi, ca doar asa ne invata societatea in care traim.
Insa Dumnezeu vroia sa ne indrepte, prin luminarea partenerului meu si sfatul duhovnicului nostru ne-am luat canon si ne-am propus sa ne casatorim in scurt timp ca sa nu mai gresim si sa traim corect in fata Lui Dumnezeu.Drumul nu a fost usor, diavolul vazand dorinta noastra a incercat prin ispitele lui sa ne desparta , nesuportand curatenia pe care noi ne-o doream sa o avem.Ne certam foarte des, am fost de multe ori in pragul de a ne despartii, dar Dumnezeu nu a ingaduit asta.Minunea , ajutorul l-am simtit propriu zis dupa multe rugaciuni indreptate catre Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre mijlocitorii nostrii sfinti SF.Nectarie, sf.Ioan Rusul , sf.Dimitrie si sf.Parascheva.Va spun cu toata sinceritatea ca daca va doriti intr-adevar o relatie care sa tina vesnic si sa nu suferiti trebuie sa evitati pacatul defranarii, cel aducator de multe necazuri si greutati in viata noastra,acestea fiind pedepsele pentru greselile noastre.Aici vroiam sa ajung si sa va explic ca am realizat dupa destul de mult timp de ce a trebui eu sa sufar in trecut si chiar cred ca Dumnezeu a fost milostiv cu mine si mi-a deschis ochii repede catre voia Lui.
Dumnezeu ne-a ajutat ca impreuna cu sotul meu dupa ce ne-am casatorit sa ajungem in Grecia, pe pamantul sfant unde a trait SF. Nectarie, Dimitrie, Ioan Rusul, carora m-am rugat din tot sufletul sa imi ajute in aceasta casnicie si sa ne ocroteasca.De cand am plecat inspre aceste locuri sfinte si pana in ziua de astazi am simtit si simt ajutorul si binecuvantarea lor, dupa 1 an si 2 luni dorinta mea s-a implinit.Neintelegerile noastre au disparut, dragostea noastra e mai frumoasa ca oricand , ne dorim copilasi ca implinim SF. T aina a Casatoriei,toata fericirea aceasta am primit-o dupa atata timp de zbucium.
In concluzie dragii mei ascultati voia Lui Dumnezeu, urmati legile Lui si nu va lasati prada ispitei lumii, diavolului si trupului daca vreti sa nu suferiti si sa aveti o casnicie binecuvantata si fericita inca de la inceput.

Foarte frumoasă postare! Vă mulţumesc!
Dumnezeu să vă ocrotească totdeauna şi să vă mântuiţi împreună, cu soţul şi cu roadele dragostei voastre binecuvântate! AMIN+

[vsovivivi]

Păi mie, mi s-a întâmplat ceva foarte nasol, 2 prieteni foşti colegi de clasă, de liceu, s-au spânzurat, din pricina beţiei, aşa au socotit ei şi aşa au judecat ei că e mai bine pentru familiile lor căci se vedeau deja decăzuţi rău de tot, şi un altul, fost coleg de liceu, mai mare cu câţiva ani, care ajunsese cantor şi era om de nădejde şi cânta foarte frumos şi cu multă credinţă şi încredere, la fel, a căzut în patima beţiei şi s-a aruncat în apă de râu ca să se înnece şi aşa a murit, dus ca frunza fragedă de smochin pe apa strâmbetei.

Ce minuni mai tragice ar putea să existe? Că dacă mă gândesc la sminţişorenia mea care se erijează la a fi mare critic de artă... coolinară, ce să mai vorbim? Face fecioara asta nişte minuni de mă ia cu ameţeală când realizez cât mă păcăleşte toată ziua că cică eu am merite mari şi nu Domnul, nu El ci EU.

Şi mi-a zis ispititoarea asta că cică e sfântă curvia (aia ascunsă, aia din ochi şi doar în minte şi întru pofta cea bună a inimii), mi-a mai zis că cică e de dorit mândria fără jenă, cu tupeu şi rezultânt din jonglerii şi tot felul de socoteli şi judecăţi absurde şi închipuiri şi basme, şi că cică viclenia minciunii măririi de sine, mi-a zis că ea e cea mai mare virtute dacă vrei să te afirmi ca să te realizezi în viaţă, şi că pacea, ca să poţi să te linişteşti, cică ar fi folosirea cu succces a paravanulului, adică cică eşti liber să înjuri şi să urâşti judecând şi osândind şi blestemând pe oricine însă după paravan, în TAINĂ... şi eu ca credoolool o cred, că se arata foarte frumoasă sminţişorenia asta şi bună căci mă mituie şi mă pune şi pe mine pe scaun cu ea ca să mă cred şi eu cel mai mare sminţişor plin de merite foarte mari... şi nu mai văd atunci că sunt hoţ şi rău şi răzbunător şi nedrept şi sadic cu Dumnezeu... şi cu aproapele, păcătuind cu limbochiulhul la greu, nu văd căci îmi dă aşa nişte aburi înalţi şi virtuoşi mai ceva ca ăia care se ridică de la vărsăturile beţiei sau de la fumurile ţigării, că îmi doresc 'să mă lovesc' ca să vin apţiguit de la câte o bibliotecă de mahala... şi sunt exact aşa ca aburii de la cafeaua cea mai neagră şi cea mai naturală şi cea mai turbească făcută pe nisip care cică îţi face bine la inimă şi la tensiune şi e şi atât de dulce şi plăcută dacă o simţi prin îngheţată sau prăjituri şi torturi... torturi din alea de cafea cu kko.

Deci iată că minuni mai mari încă n-am văzut... mă uit în goglindă şi gata, asist la cea mai mare minune de pe gLume, grozăvia tuturor grozăviilor, de parcă aş fi deja ceva mucenic sau sfânt sau erou naţional, plin de talent cu carul, nu contează că-mi fac voile mele şi propriile minterese, nu contează căci am privilegii şi am fost şi sunt alintat. Şi când mai aud câte o voce că chiar aşa e (că cică deja sunt sfânt dar şi judecător drept şi răzbunător înţelept), atunci e clar, musai vocile sunt de vină. Ups, Eroare! (clipul e dur!!!)