Ce minuni vi s-au intamplat

[rainrainbow]

În prealabil postat de antoniap

Nu voi putea multumi lui Dumnezeu pentru cate minuni a facut cu mine. M-a salvat de atatea ori, desi nu am meritat, din diverse incercari. Uneori mi-a aratat cat de mult ii iubeste pe cei care fac voia Sa.

Am mers cu ani in urma la parintele Gabriel Nicu. Dansul tinea Sfanta Liturghie intr-un fel de cort care crea o atmosfera arhaica. Tinuta parintelui era in armonie perfecta cu decorul: par lung, barba. Credinciosii stateau pe covorase ori pe paturi aduse de acasa ori chiar pe pamantul gol. Uimita, am gandit: ,,Doamne, suntem ca-n cortul lui Moise!"

In timpul predicii, parintele a spus:

,,- Nu-i asa ca suntem ca-n cortul lui Moise?''

parintele Nicu Gabriel?oau este un om sfant a facut minuni si este ceva de genu ca pr.arsenie boca.i am citit acatistu.parca stiu c a fost omorat ca predica adevarul pe timpul comunistilor,asa din auzite stiu asta.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de florentina88

As vrea sa spun si eu in cateva randuri bucuria pe care am simtit-o si in simt in fie ce zi a vietii mele, datorita iubirii, milei si indurarii Lui Dumnezeu.
Pana acum un an si jumatate credeam ca duc o viata normala, dar nu era asa, ci eram inglobata foarte mult in trairea si dorirea lucrurilor pamantesti.Chiar daca credeam in Dumnezeu nu respectam prea mult voia Lui, ci traiam intr-o bezna ca si restul lumii.
Apoi Dumnezeu a vrut sa ma trezeasca si sa imi arate drumul pe care il am de parcurs in lumea aceasta.Am sa va spun ce s-a intamplat, ca sa ma intelegeti si sa luati aminte mai ales tinerii din ziua de astazi.
Am avut o relatie de cativa ani de zile cu un baiat cu care am trait in pacat.Problemele si neintelegerile nu lipseau bineinteles, deoarece traiam in desfranare, un pacat mare si urat in fata Domnului; in cele din urma ne-am despartit intr-un mod foarte urat lasandu-se cu violenta si multa suparare si neliniste in sufletul meu.Toate astea le vedeam la modul cel mai dramatic din viata mea si nu intelegeam de ce mi se intamplau mie asemenea nenorociri.Am inteles mult mai tarziu lucrarea Lui Dumnezeu.
Am cunoscut apoi un alt baiat care m-a impresionat foarte mult prin bunatatea si credinta lui in Preamilostivul Dumnezeu.Am simtit ca el este alesul, insa ce faceam eu , pornisem si in noua relatie tot cu stangul, eu crezand ca asa este fireste sa traim noi tinerii in ziua de astazi, ca doar asa ne invata societatea in care traim.
Insa Dumnezeu vroia sa ne indrepte, prin luminarea partenerului meu si sfatul duhovnicului nostru ne-am luat canon si ne-am propus sa ne casatorim in scurt timp ca sa nu mai gresim si sa traim corect in fata Lui Dumnezeu.Drumul nu a fost usor, diavolul vazand dorinta noastra a incercat prin ispitele lui sa ne desparta , nesuportand curatenia pe care noi ne-o doream sa o avem.Ne certam foarte des, am fost de multe ori in pragul de a ne despartii, dar Dumnezeu nu a ingaduit asta.Minunea , ajutorul l-am simtit propriu zis dupa multe rugaciuni indreptate catre Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre mijlocitorii nostrii sfinti SF.Nectarie, sf.Ioan Rusul , sf.Dimitrie si sf.Parascheva.Va spun cu toata sinceritatea ca daca va doriti intr-adevar o relatie care sa tina vesnic si sa nu suferiti trebuie sa evitati pacatul defranarii, cel aducator de multe necazuri si greutati in viata noastra,acestea fiind pedepsele pentru greselile noastre.Aici vroiam sa ajung si sa va explic ca am realizat dupa destul de mult timp de ce a trebui eu sa sufar in trecut si chiar cred ca Dumnezeu a fost milostiv cu mine si mi-a deschis ochii repede catre voia Lui.
Dumnezeu ne-a ajutat ca impreuna cu sotul meu dupa ce ne-am casatorit sa ajungem in Grecia, pe pamantul sfant unde a trait SF. Nectarie, Dimitrie, Ioan Rusul, carora m-am rugat din tot sufletul sa imi ajute in aceasta casnicie si sa ne ocroteasca.De cand am plecat inspre aceste locuri sfinte si pana in ziua de astazi am simtit si simt ajutorul si binecuvantarea lor, dupa 1 an si 2 luni dorinta mea s-a implinit.Neintelegerile noastre au disparut, dragostea noastra e mai frumoasa ca oricand , ne dorim copilasi ca implinim SF. T aina a Casatoriei,toata fericirea aceasta am primit-o dupa atata timp de zbucium.
In concluzie dragii mei ascultati voia Lui Dumnezeu, urmati legile Lui si nu va lasati prada ispitei lumii, diavolului si trupului daca vreti sa nu suferiti si sa aveti o casnicie binecuvantata si fericita inca de la inceput.

Foarte frumoasă postare! Vă mulţumesc!
Dumnezeu să vă ocrotească totdeauna şi să vă mântuiţi împreună, cu soţul şi cu roadele dragostei voastre binecuvântate! AMIN+

[vsovivivi]

Păi mie, mi s-a întâmplat ceva foarte nasol, 2 prieteni foşti colegi de clasă, de liceu, s-au spânzurat, din pricina beţiei, aşa au socotit ei şi aşa au judecat ei că e mai bine pentru familiile lor căci se vedeau deja decăzuţi rău de tot, şi un altul, fost coleg de liceu, mai mare cu câţiva ani, care ajunsese cantor şi era om de nădejde şi cânta foarte frumos şi cu multă credinţă şi încredere, la fel, a căzut în patima beţiei şi s-a aruncat în apă de râu ca să se înnece şi aşa a murit, dus ca frunza fragedă de smochin pe apa strâmbetei.

Ce minuni mai tragice ar putea să existe? Că dacă mă gândesc la sminţişorenia mea care se erijează la a fi mare critic de artă... coolinară, ce să mai vorbim? Face fecioara asta nişte minuni de mă ia cu ameţeală când realizez cât mă păcăleşte toată ziua că cică eu am merite mari şi nu Domnul, nu El ci EU.

Şi mi-a zis ispititoarea asta că cică e sfântă curvia (aia ascunsă, aia din ochi şi doar în minte şi întru pofta cea bună a inimii), mi-a mai zis că cică e de dorit mândria fără jenă, cu tupeu şi rezultânt din jonglerii şi tot felul de socoteli şi judecăţi absurde şi închipuiri şi basme, şi că cică viclenia minciunii măririi de sine, mi-a zis că ea e cea mai mare virtute dacă vrei să te afirmi ca să te realizezi în viaţă, şi că pacea, ca să poţi să te linişteşti, cică ar fi folosirea cu succces a paravanulului, adică cică eşti liber să înjuri şi să urâşti judecând şi osândind şi blestemând pe oricine însă după paravan, în TAINĂ... şi eu ca credoolool o cred, că se arata foarte frumoasă sminţişorenia asta şi bună căci mă mituie şi mă pune şi pe mine pe scaun cu ea ca să mă cred şi eu cel mai mare sminţişor plin de merite foarte mari... şi nu mai văd atunci că sunt hoţ şi rău şi răzbunător şi nedrept şi sadic cu Dumnezeu... şi cu aproapele, păcătuind cu limbochiulhul la greu, nu văd căci îmi dă aşa nişte aburi înalţi şi virtuoşi mai ceva ca ăia care se ridică de la vărsăturile beţiei sau de la fumurile ţigării, că îmi doresc 'să mă lovesc' ca să vin apţiguit de la câte o bibliotecă de mahala... şi sunt exact aşa ca aburii de la cafeaua cea mai neagră şi cea mai naturală şi cea mai turbească făcută pe nisip care cică îţi face bine la inimă şi la tensiune şi e şi atât de dulce şi plăcută dacă o simţi prin îngheţată sau prăjituri şi torturi... torturi din alea de cafea cu kko.

Deci iată că minuni mai mari încă n-am văzut... mă uit în goglindă şi gata, asist la cea mai mare minune de pe gLume, grozăvia tuturor grozăviilor, de parcă aş fi deja ceva mucenic sau sfânt sau erou naţional, plin de talent cu carul, nu contează că-mi fac voile mele şi propriile minterese, nu contează căci am privilegii şi am fost şi sunt alintat. Şi când mai aud câte o voce că chiar aşa e (că cică deja sunt sfânt dar şi judecător drept şi răzbunător înţelept), atunci e clar, musai vocile sunt de vină. Ups, Eroare! (clipul e dur!!!)

În prealabil postat de rainrainbow

parintele Nicu Gabriel?oau este un om sfant a facut minuni si este ceva de genu ca pr.arsenie boca.i am citit acatistu.parca stiu c a fost omorat ca predica adevarul pe timpul comunistilor,asa din auzite stiu asta.

Da, este un dar de la Dumnezeu sa ai un duhovnic cu viata sfanta. Insa, de asemenea, e adevarat ca la Judecata nu am cum sa mai spun ca nu am stiut anumite lucruri pe care parintele mi le-a spus intre anii 2003-2005, cat mi-a fost duhovnic. Ma cuprinde frica atunci cand ma gandesc la aceasta.

E important ca avem un rugator pentru noi in ceruri la fel de exigent ca atunci cand era in viata si la fel de dornic de a-si ajuta aproapele. Stia ca va muri la 41 de ani, stia si cum va muri, dar niciodata nu l-am auzit rugandu-se sa traiasca mai mult.

In timpul vietii, am putut sa-l cunosc atat cat mi-a permis starea mea duhovniceasca de atunci. In schimb, dupa ce a trecut la cele vesnice, am schimbat impresii, au aparut carti in care s-au adunat marturile mai multora si portretul parintelui a prins contur.

De exemplu, odata i-am cerut parintelui sa ma miruiasca si pe ochi, caci aveam deja doua dioptrii pentru distanta. Parintele, m-a miruit, iar eu credeam ca in gluma si ma gandeam ca ,,am facut-o si pe asta'', dar nu ma asteptam la nimic spectaculos. Dupa putin timp, nu-mi mai puteam suporta ochelarii si m-am dus la oftalmolog sa intreb care este cauza. Dansul m-a intrebat cine mi-a recomandat astfel de dioptrii, pentru ca eu nu am nevoie de ochelari! Atunci am cautat explicatii stiintifice, dar ulterior, cu ajutorul altor fii duhovnicesti ai parintelui, mi-am dat seama ca aceasta a fost o minune.

[rainrainbow]

În prealabil postat de antoniap

Da, este un dar de la Dumnezeu sa ai un duhovnic cu viata sfanta. Insa, de asemenea, e adevarat ca la Judecata nu am cum sa mai spun ca nu am stiut anumite lucruri pe care parintele mi le-a spus intre anii 2003-2005, cat mi-a fost duhovnic. Ma cuprinde frica atunci cand ma gandesc la aceasta.

E important ca avem un rugator pentru noi in ceruri la fel de exigent ca atunci cand era in viata si la fel de dornic de a-si ajuta aproapele. Stia ca va muri la 41 de ani, stia si cum va muri, dar niciodata nu l-am auzit rugandu-se sa traiasca mai mult.

In timpul vietii, am putut sa-l cunosc atat cat mi-a permis starea mea duhovniceasca de atunci. In schimb, dupa ce a trecut la cele vesnice, am schimbat impresii, au aparut carti in care s-au adunat marturile mai multora si portretul parintelui a prins contur.

De exemplu, odata i-am cerut parintelui sa ma miruiasca si pe ochi, caci aveam deja doua dioptrii pentru distanta. Parintele, m-a miruit, iar eu credeam ca in gluma si ma gandeam ca ,,am facut-o si pe asta'', dar nu ma asteptam la nimic spectaculos. Dupa putin timp, nu-mi mai puteam suporta ochelarii si m-am dus la oftalmolog sa intreb care este cauza. Dansul m-a intrebat cine mi-a recomandat astfel de dioptrii, pentru ca eu nu am nevoie de ochelari! Atunci am cautat explicatii stiintifice, dar ulterior, cu ajutorul altor fii duhovnicesti ai parintelui, mi-am dat seama ca aceasta a fost o minune.

asta da pilda de om sfant care nu se teme de moarte si o primeste cu bucurie pt ca stie ca va invia si ca Iisus il va primi in rai cu bratele deschise si se va bucura in veci.ferice de el si de toti care sunt acolo.acum ai un duhovnic care se roaga pt tine din cer.si felicitari!ai vazut minunea cu ochii tai!

În prealabil postat de rainrainbow

asta da pilda de om sfant care nu se teme de moarte si o primeste cu bucurie pt ca stie ca va invia si ca Iisus il va primi in rai cu bratele deschise si se va bucura in veci.ferice de el si de toti care sunt acolo.acum ai un duhovnic care se roaga pt tine din cer.si felicitari!ai vazut minunea cu ochii tai!

Lui Dumnezeu i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, caci minunat lucreaza prin cei placuti ai Lui. Eu nu sunt vrednica de astfel de minuni. Am vazut multi crestini care nu l-au cunoscut si sunt mai ravnitori decat multi dintre cei care l-au cunoscut. Ceea ce am remarcat este ca sfintii, avand multa indrazneala prin rugaciuni la Dumnezeu, privesc minunile ca pe ceva obisnuit.

Eu sunt un fel de Toma, o incapatanata notorie, care chiar are nevoie de astfel de minuni pentru a crede. Da, m-am convins ca exista minuni dumnezeiesti. Sfintii ne ajuta, mijlocesc pentru noi. M-au ajutat si alti sfinti.

Uite, azi un alt exemplu. Acasa fiind, am pierdut o foarfeca mica. Am cautat-o peste tot si in final am zis: ,,Iarta-ma, Sfinte Mina, ca te deranjez pentru o foarfeca, dar te rog sa ma ajuti tu s-o gasesc!'' Am bagat mana intr-o punga cu materiale si am scos foarfeca. O asezasem , la vedere, pe materialele dintr-o punga, dar, miscand punga, foarfeca alunecase printre materiale inauntru, iar eu n-o mai vedeam. In plus, uitasem unde am pus-o. M-am bucurat, fireste.

Sa-i chemam in ajutor pe Mantuitorul, pe Preasfanta Nascatoare, pe Sfintii Arhangheli si pe sfinti.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

[rainrainbow]

În prealabil postat de antoniap

Lui Dumnezeu i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, caci minunat lucreaza prin cei placuti ai Lui. Eu nu sunt vrednica de astfel de minuni. Am vazut multi crestini care nu l-au cunoscut si sunt mai ravnitori decat multi dintre cei care l-au cunoscut. Ceea ce am remarcat este ca sfintii, avand multa indrazneala prin rugaciuni la Dumnezeu, privesc minunile ca pe ceva obisnuit.

Eu sunt un fel de Toma, o incapatanata notorie, care chiar are nevoie de astfel de minuni pentru a crede. Da, m-am convins ca exista minuni dumnezeiesti. Sfintii ne ajuta, mijlocesc pentru noi. M-au ajutat si alti sfinti.

Uite, azi un alt exemplu. Acasa fiind, am pierdut o foarfeca mica. Am cautat-o peste tot si in final am zis: ,,Iarta-ma, Sfinte Mina, ca te deranjez pentru o foarfeca, dar te rog sa ma ajuti tu s-o gasesc!'' Am bagat mana intr-o punga cu materiale si am scos foarfeca. O asezasem , la vedere, pe materialele dintr-o punga, dar, miscand punga, foarfeca alunecase printre materiale inauntru, iar eu n-o mai vedeam. In plus, uitasem unde am pus-o. M-am bucurat, fireste.

Sa-i chemam in ajutor pe Mantuitorul, pe Preasfanta Nascatoare, pe Sfintii Arhangheli si pe sfinti.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

dar cine mai este vrednic sa vada minuni in ziua de azi?si eu am putut sa privesc minunile ca pe ceva obisnuit si nici macar nu sunt sfanta,si pacatosii au acest drept din mila D-lui.cel putin e bn ca nu te enervezi cand pierzi ceva si mai ai puterea sa te gandesti in momentul ala la Dumnezeu si sa i ceri iertare.cred ca avem de invatat de la tine.
si eu am evlavie la diferiti sfinti,dar daca i as fi cunoscut in realitate nu mi s ar fi parut cine stie ce.de exemplu eu am cunoscut un sfant.m am uitat la el si mi am zis "asa arata un sfant?dar e un om simplu,credeam ca au ceva supranatural,ca stralucesc" nici vorba,sunt prea smeriti si noi nici nu ne dam seama de puterea lor.
numai cei smeriti si blanzi vor mosteni imparatia cerurilor,ar fi bine sa ti chemi in ajutor si ingerul pazitor,e un dar de la nastere si e cel mai aproape,cred.

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Lui Dumnezeu i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, caci minunat lucreaza prin cei placuti ai Lui. Eu nu sunt vrednica de astfel de minuni. Am vazut multi crestini care nu l-au cunoscut si sunt mai ravnitori decat multi dintre cei care l-au cunoscut. Ceea ce am remarcat este ca sfintii, avand multa indrazneala prin rugaciuni la Dumnezeu, privesc minunile ca pe ceva obisnuit.

Eu sunt un fel de Toma, o incapatanata notorie, care chiar are nevoie de astfel de minuni pentru a crede. Da, m-am convins ca exista minuni dumnezeiesti. Sfintii ne ajuta, mijlocesc pentru noi. M-au ajutat si alti sfinti.

Uite, azi un alt exemplu. Acasa fiind, am pierdut o foarfeca mica. Am cautat-o peste tot si in final am zis: ,,Iarta-ma, Sfinte Mina, ca te deranjez pentru o foarfeca, dar te rog sa ma ajuti tu s-o gasesc!'' Am bagat mana intr-o punga cu materiale si am scos foarfeca. O asezasem , la vedere, pe materialele dintr-o punga, dar, miscand punga, foarfeca alunecase printre materiale inauntru, iar eu n-o mai vedeam. In plus, uitasem unde am pus-o. M-am bucurat, fireste.

Sa-i chemam in ajutor pe Mantuitorul, pe Preasfanta Nascatoare, pe Sfintii Arhangheli si pe sfinti.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Si eu tot asa il deranjez pe Ingerul Pazitor cu tot felul de nimicuri,dar ce sa fac?Cum suntem noi oamenii,asa nevolnici si slabi nici macar un lucru nu-l putem gasi prin propriile noastre simturi sau daruri.
Dupa ce il rog pe Inger,dupa o vreme oarecare imi vine un gand:"cauta acolo,acolo este!"

Tot asa cand am ceva greu de dus la capat,o corvoada,cer ajutor s-o pot termina cu bine si ce bine ma simt la sfarsit ca am fost ajutata s-o termin fara sa fiu in toane proaste sau epuizata.

În prealabil postat de rainrainbow

dar cine mai este vrednic sa vada minuni in ziua de azi?si eu am putut sa privesc minunile ca pe ceva obisnuit si nici macar nu sunt sfanta,si pacatosii au acest drept din mila D-lui.cel putin e bn ca nu te enervezi cand pierzi ceva si mai ai puterea sa te gandesti in momentul ala la Dumnezeu si sa i ceri iertare.cred ca avem de invatat de la tine.

Am multe si mari ispite si nici eu nu reusesc intotdeauna sa-mi pastrez calmul. Nu intotdeauna sunt pe faza. Mai am mult de luptat cu mine insami. Caci necuratii nu sunt atat de departe de noi cat ne place sa credem. Asa cum scrie in randurile urmatoare, o ispita sau un necaz pot deveni ocazii pentru a ne inalta prin rugaciune sau ocazii pentru a face voia celui rau:

,,Invazia unui sentiment de tristete in suflet este, de altfel, unul din efectele cele mai imediate ale actiunii diabolice. "Gandurile care vin de la demoni sunt in primul rand tulburi si amestecate cu tristete", noteaza Sfantul Varsanufie. Si, viceversa, se poate spune ca orice stare de tristete in suflet este, in toate imprejurarile, semnul unei actiuni demonice. "Tot ce se face cu tulburare si tristete vine de la demoni", mai spune marele scriitor clasic. (...)

Chiar atunci cand demonii sunt cei care genereaza sau intretin starile de tristete, ei nu pot s-o faca decat pentru ca gasesc in suflet un teren favorabil si beneficiaza de o anumita participare (mai mult sau mai putin constienta) din partea vointei omului. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur ii poate spune lui Stagir: "Demonul nu e catusi de putin in tine autorul acestei intunecate tristeti, ci insasi aceasta tristete ii vine in ajutor demonului, si el iti sugereaza aceste ganduri rele." Adesea, tristetea preexista interventiei directe a diavolului, iar acesta din urma nu face decat sa profite de situatie pentru a creste patima."

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/editori...ale-70109.html

În prealabil postat de Yasmina

Si eu tot asa il deranjez pe Ingerul Pazitor cu tot felul de nimicuri,dar ce sa fac?Cum suntem noi oamenii,asa nevolnici si slabi nici macar un lucru nu-l putem gasi prin propriile noastre simturi sau daruri.
Dupa ce il rog pe Inger,dupa o vreme oarecare imi vine un gand:"cauta acolo,acolo este!"

Tot asa cand am ceva greu de dus la capat,o corvoada,cer ajutor s-o pot termina cu bine si ce bine ma simt la sfarsit ca am fost ajutata s-o termin fara sa fiu in toane proaste sau epuizata.

Iti multumesc ca mi-ai reamintit de importanta ingerului pazitor. Adesea uit sa ma rog lui.