În prealabil postat de antoniap
Da, este un dar de la Dumnezeu sa ai un duhovnic cu viata sfanta. Insa, de asemenea, e adevarat ca la Judecata nu am cum sa mai spun ca nu am stiut anumite lucruri pe care parintele mi le-a spus intre anii 2003-2005, cat mi-a fost duhovnic. Ma cuprinde frica atunci cand ma gandesc la aceasta.
E important ca avem un rugator pentru noi in ceruri la fel de exigent ca atunci cand era in viata si la fel de dornic de a-si ajuta aproapele. Stia ca va muri la 41 de ani, stia si cum va muri, dar niciodata nu l-am auzit rugandu-se sa traiasca mai mult.
In timpul vietii, am putut sa-l cunosc atat cat mi-a permis starea mea duhovniceasca de atunci. In schimb, dupa ce a trecut la cele vesnice, am schimbat impresii, au aparut carti in care s-au adunat marturile mai multora si portretul parintelui a prins contur.
De exemplu, odata i-am cerut parintelui sa ma miruiasca si pe ochi, caci aveam deja doua dioptrii pentru distanta. Parintele, m-a miruit, iar eu credeam ca in gluma si ma gandeam ca ,,am facut-o si pe asta'', dar nu ma asteptam la nimic spectaculos. Dupa putin timp, nu-mi mai puteam suporta ochelarii si m-am dus la oftalmolog sa intreb care este cauza. Dansul m-a intrebat cine mi-a recomandat astfel de dioptrii, pentru ca eu nu am nevoie de ochelari! Atunci am cautat explicatii stiintifice, dar ulterior, cu ajutorul altor fii duhovnicesti ai parintelui, mi-am dat seama ca aceasta a fost o minune.
|