Din Patmos:Maranatha!

În prealabil postat de mirela.t

Multumesc frumos pentru explicatii. Da, acum se leaga mai bine si oarecum inteleg ce ai vrut sa faci. Dar imi pare rau ca nu suntem la inaltimea "capatanii tale apocaliptice" ca altfel poate am fi comentat mai mult pe seama articolelor tale. Doamne ajuta !

Calitatile mele sunt fix sub nivelul prafului si nu vor fi niciodata mai sus de atat,daca este ceva bun atunci Dumnezeu are toata slava si cinstea din eternitate in eternitate.Prin urmare sper ca urmatorul episod din poveste numit ,,Cantec din paginile vechii mele Biblii:Bucuria"sa va aduca o mica bucurie :) in suflet cu ajutorul Lui.Numai bine,Doamne ajuta!

Partea I

,,Credinta nu inseamna doar o nazuinta vaga, o asteptare indefinita,ci este aceea stare a sufletului care se deschide catre viitor, este incredintarea plina de bucurie cu privire la ceea ce ni-se promite noua in Hristos.Aceasta este adevarata natura a crestinismului,natura care este nascuta din Dumnezeu si care ,,se bizuie”pe Dumnezeu”(Emil Brunner)

JD Douglas,analizand lucrarea ,,Die Freude in Neuen Testament”a lui EG Gulin,nota urmatoarele concluzii cu privire la notiunea de ,,bucurie” in analiza sa biblica: ,,Cuvintele biblice sunt: in ebraica ,,simha”,verbul ,,sameah”(care implica si manifestarea exterioara)si cuvantul mai putin folosit ,,gil”; in greaca ,,chara”(verb.chairo)si ,,agalliasis” (folosit frecvent in LXX,corespunde cu ebraicul simha)si inseamna ,,bucurie intensa”.Atat in VT cat si in NT bucuria este in mod consecvent o trasatura caracteristica a credinciosului individual si a Bisericii.Este o calitate si nu doar o emotie; este o calitate bazata pe Dumnezeu Insusi si derivata din EL (Filipeni 4:4,Rom 15:13), o calitate care caracterizeaza viata crestinului pe pamant (I Petru 1:8) si anticipeaza bucuria escatologica de a fi cu Cristos pentru totdeauna in Imparatia Cerurilor (Apocalipsa 19:7).

In Vechiul Testament bucuria este legata de ansamblul vietii nationale si religioase a lui Israel si este exprimata in special sub forma unor manifestari zgomotoase si tumultoase la sarbatori,jerfte si intronari (Deut 12:6, I Sam 18:6, I Imparati 1:39).Bucuria spontana este o caracteristica dominant a Psaltirii,unde caracterizeaza atat inchinarea colectiva (concentrate in general la Templu)cat si in adorarea personala.Isaia concepe bucuria in termini diferiti de cei rituali si el o asociaza cu plinatatea mantuirii date de Dumnezeu si de aceea(in termenii unei bucuriio cosmic)o anticipeaza cu anticiparea unei stari viitoare(Isaia 49:13, 61:10,). Ca urmare a acestui fapt in iudaismul de mai tarziu bucuria este o caracteristica a sfarsitului vremurilor.

In Noul Testament Evangheliile sinoptice redau nota de bucurie in legatura cu proclamarea sub diferite forme a vestii bune despre Imparatia lui Dumnezeu:de exemplu la nasterea Mantuitorului,la intrarea triumfala si dupa Inviere.In a patra Evanghelie Isus Insusi este cel care comunica acesta bucurie (Ioan 15:11 si 16:24)si ea devine acum rezultatul partasiei profunde dintre Biserica si Cristos (Ioan 16:22).In Faptele Apostolilor bucuria caracterizeaza viata Bisericii primare.Ea insoteste darul Duhului Sfant dat ucenicilor (FA 13:52)si relatarea convertirii neamurilor(FA 15:3).Ea caracterizeaza de asemenea cina euharistica(FA 2:46).

Apostolul Pavel foloseste termenul ,,chara”in trei moduri.In primul rand inaintarea in credinta a membrilor trupului lui Hristos si in special a acelora pe care el i-a condus la Cristos sunt un prilej de bucurie-el ii descrie in cuvintele ,,he cara hemon”(bucuria noastra in I Tes 2:19, Filipeni 2:2).In al doilea rand bucuria crestina poate fi in mod paradoxal rezultatul suferintei pentru Cristos(Col 1:24, II Cor 6:10, I Petru 4:13, Evrei 10:34)deoarece este o bucurie produsa de Domnul si nu de noi insine.In fine, bucuria este de fapt un dar de la Duhul Sfant (Gal 5:22) si de aceea este ceva dinamic si nu static.In plus ea deriva din dragoste-dragostea lui Dumnezeu si a noastra-si de aceea este strans asociata cu dragostea in lista roadelor Duhului data de Pavel.Dar,intrucat este un dar care poate fi interupt de pacat,orice credincios este chemat sa ia parte la bucuria in Cristos printr-o umblare zilnica cu EL si prin practicarea zilnica a bucuriei in cunoasterea Lui si a mantuirii Lui (I Tes 5:16, Filip 3:1 si 4:4, I Petru 1:8)”

Partea a-II-a

Ryken,Wilhoit si Longman remarcau,pe aceiasi tema, urmatoarele aspecte: ,,Avand aproape patru sute de exemple ale termenilor ,,bucurie”si ,,veselie”bucuria este un motiv principal in Biblie.Cu toate ca exista in viata oamenilor pe taramul pamantesc,bucurie in urma unei victorii(Psalmul 20:5) sau la o recolta(Isaia 9:3),contextual coplesitor al acestui termen este spiritual.Accentul este rezumat in versetele renumite care exprima sentimental ca ,,bucuria Domnului este taria noastra”(Neemia 8:10)si care il roaga pe Dumnezeu sa dea iarasi ,,bucuria mantuirii Tale”(Psalmul 51:12).Bucuria si veselia reprezinta un interes deosebit in Psalmi,aproximativ 80 de referinte, si in Evanghelii,aproximativ 40 de referinte.

Bucuria este un derivat al vietii traite cu Dumnezeu.Bucuria nu se gaseste in cautarea acesteia ca pe un scop in sine,acesta trebuie sa fie data de Dumnezeu (Iov 8:21,Psalmul 4:7 si 36:8).Prin urmare este primita prin credinta impreuna cu darul mantuirii(I Sam 2:1, Psalmul 51:11, 13:5,40:16,Isaia 12:1, 25:9,Habacuc 3:18,Luca 1:47 si 2:10).In VT bucuria vine odata cu prezenta lui Dumnezeu (I Cronici 16:27,Psalmul 9:2).In NT acea prezenta este identificata ca fiind Duhul Sfant (FA 13:52, Rom 15:13, Gal 5:22, Efeseni 5:18-19,I Tes 1:6).Bucuria este ceva care umple o persoana si este adesea asociata cu inima.,,O privire voioasa inveseleste inima”(Prov 15:30).Inima poate salta sau ,,tresari si va fi fericita”(Isaia 60:5). Limbile sunt pline de ,,strigate de bucurie” (Psalmul 126:2) si o inima vesela da nastere cantecelor (Isaia 65:14).Acesta crestere plina de energie a sentimentelor se manifesta adesea in strigare si cantec(peste 20 de referinte pentru fiecare)astfel ca psalmii rasuna de un cor de cantece si strigate de bucurie.Chiar si creatia se alatura bucuriei(Psalmul 89:12, 96:12, 98:8) si cand Dumnezeu restaureaza Israelul cerul este chemat sa cante si sa strige de bucurie (Isaia 44:23 si 49:13).Bucuria poate fi uneori ca placerea pe care o are cineva vizavi de un lucru deosebit,de o priveliste superb,de un symbol emotionant.Astfel,in ochii unui israelit muntele Sion este o ,,frumoasa inaltime,bucuria intregului pamant”(Psalmul 48:2 conf.Psalmul 137:6).

La nivel individual, pacatosul pocait dupa ce a experimentat judecata lui Dumnezeu , il roaga ,,fa-ma sa aud veselie si bucurie ,iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli”(Psalmul 51:8).Bucuria poate fi vocea revenirii de pe calea capricioasa a vinovatiei.Trecerea de la jale la bucurie este asemanatoare cu transformarea ,,bocetului in dans”cu schimbarea hainei de sac in imbracaminte de bucurie(Psalmul 30:11);transformarea este usor vizibila pentru cei ce privesc.Si pentru credincios exista siguranta ca ,,cel ce merge plangand cand arunca samanta va veni cu cantari de bucurie cand isi aduna snopii”(Psalmul 126:6).Lui Dumnezeu Ii face placer sa-Si arate bunavointa fata de cei care iubesc dreptatea,distingandu-I de egalii lor prin ungerea cu ,,undelemn de bucurie”(Psalmul 45:7).Insa foarte aproape de sarbatoarea din Psalmi se afla vocea sobra a intelepciunii care intoneaza proverbul ,,Chiar si in mijlocul rasului inima poate fi indurerata iar bucuria poate sfarsi in intristare”(Proverbe 14:13).Astfel un fiu credincios poate adduce bucurie in inima unui tata dar nu exista nici o bucurie pentru tatal unui neintelept (Prov 17:21).

In mod tragic,aflandu-se sub judecata nationala,Israel declara ca ,,s-a dus bucuria din inimile noastre”(Plangeri 5:15),bucuria ofilindu-se precum vita,smochina si rodia din pomi(Ioel 1:12).Judecata lui Dumnezeu pune capat strigatelor de bucurie si veselie iar glasul mirelui si al miresei nu se mai aud in Ierusalim (Ieremia 7:34, 16:9, 25:10) dar va veni ziua cand se vor auzi din nou: ,,o bucurie vesnica le va incununa capetele”cand un Israel rascumparat se va intoarce in Sion si ,,bucuria si veselia”vor pune stapanire peste ei (Isaia 35:10,51:11 conf.Isaia 61:7).Este potrivit deci ca bucuria sa inconjoare nasterea lui Mesia,chiar si Botezatorul inca nenascut salta de bucurie in pantecele Elisabetei iar ingerii aduc ,,o veste buna care va fi o mare bucurie”(Luca 2:10).Exista o bucurie trecatoare care primeste cu draga inima cuvantul Imparatiei si apoi se ofileste, o conditie care nu are fundament (Matei 13:20,Marcu 4:16) insa adevarata bucurie insoteste vestirea Imparatiei.

Isus Insusi izbucneste in bucurie laudandu-l pe Tatal care a descoperit lucruri ,,copilasilor”.Este bucuria pastorului care isi gaseste oaia pierdut.Aspectul escatologic al bucuriei poate fi vazut in momentul in care Isus evoca o scena cereasca a ingerilor care se veselesc pentru ca s-a pocait un singur pacatos(Luca 15:10).La intoarcerea celor 70 de discipoli dintr-o misiune a biruintei asupra puterilor demonice Isus schimba atentia acestora de la bucuria pentru spiritele infrante la bucuria ca ,,numele [lor]sunt scrise in ceruri”.Aceea bucuria nu va fi completa pana in Ziua cea mare (Matei 5:21, Iuda 24) dar intre timp crestinul este ,,bucuros in nadejde”(Romani 12:12).

Pentru Pavel si pentru alti autori ai Noului Testament exista un paradox al bucuriei,deoarece ea triumfa in mijlocul nenorocirilor.De acesta parte a cerului crestinii pot trai bucurosi intr-o lume decazuta,in timpul celei mai intense persecutii si in cea mai mare nenorocire,scena din Fapte 16:25 fiind elocventa.Discipolii lui Cristos au imaginea puternica si calauzitoare a Mantuitorului care a indurate crucea pentru ,,bucuria ce-I statea inainte”(Evrei 12:2).Pe scurt bucuria este experimentata prin harul lui Dumnezeu pe parcursul vietii.Cuvantul lui Dumnezeu produce bucurie,inchinarea o evoca,ascultarea o descopera si munca o stimuleaza.Biblia descrie puterea extraordinara a bucuriei demonstrand ca ea este mai puternica,mai constanta si mai trainica decat circumstantele adverse,ii indeamna pe credinciosi sa fie bucurosi cand sunt persecutati pentru credinta deoarece in acesta ei se identifica cu Mantuitorul lor.Fiecare incercare este o ocazie de bucurie deoarece acesta desavarseste sfintirea crestinului.Biblia nu doar ii indeamna pe oamenii credinciosi sa descopere bucuria in suferinta ci spune ca Dumnezeu va da bucurie la sfarsitul necazului ca o anticipare a rascumpararii finale.Bucuria este puterea credinciosului in mijlocul nenorocirilor.In Incheierea autobiografiei sale CS Lewis surprinde esenta bucuriei ca un derivate al vietii pamantesti traite cu Cristos cat si ca o anticipare a vietii vesnice a crestinului cu Mantuitorul:

,,Bucuria este valoroasa doar ca indicator catre altceva,din alta lume.Cand ne ratacim intr-o padure vederea unui indicator este nesupus de importanta.Cel care il vede primul striga ,,Priviti!”.Toti cei din grup se aduna si privesc indelung.Dar cand am gasit drumul si intalnim indicatoare la fiecare cateva mile nu ne mai oprim,indicatoarele doar ne indeamna la drum si suntem recunoscatori autoritatii care le-a asezat acolo.Dar nu ne vom opri ca sa privim;sau nu foarte mult;nu pe acest drum, chiar de-ar fi stalpii de argint iar literele din aur.,,Vom ajunge la Ierusalim”.

va urma

Partea a-III-a ,,Bucuria"

,,Oamenii uita adesea ca lumea in care traim este veche,vorbesc ca si cum lumea ar fi aparut in acest secol,ca si cum oamenii ar fi niste creature noi,cu noi aptitudini si noi probleme.Omenirea este intradevar veche iar istoria civilizatiei,istoria rasei umane,nu este intr-un anumit sens nimic altceva decat istoria incercarilor omului de a-si rezolva problemele.Nimeni nu a vrut vreodata sa fie nenorocit.Oamenii au cautat intotdeauna fericirea,au facut tot posibilul pentru a o gasi.Inventivitatea si geniul rasei umane au fost aproape epuizate in acest efort de a gasi pacea, odihna,fericirea si bucuria.Iar astazi,probabil mai mult decat oricand,este evident ca acesta cautare nu a dus la nici un rezultat satisfacator,oamenii mai cauta si azi intrebandu-se cum ar putea gasi fericirea.Iar raspunsul inca le scapa.Insa primii crestini au gasit fericirea,vazand adevarul si crezandu-l,au parasit lumea si s-au alaturat Bisericii.Insa nici acesta caracteristica nu se incadreaza in idea obisnuita a omului.Unii oameni cred despre crestinism ca acesta nu ar fi decat un fel de lupta morala,de efort si stradanie.Crestinismul vine cu o ,,filozofie care ne face sa nesocotim placerile si sa traim zile de truda”.Acceptiunea obisnuita este ca crestinii traiesc limitat,cramponati,o viata marunta si mizerabila,caracterizata in primul rand de ce nu fac,ca sunt oameni care stiu destul despre Dumnezeu cat sa-I faca nefericiti,oameni care par sa nu gaseasca nici o bucurie in ceea ce fac.Crestinismul a pus un fel de frana vietilor lor,sta intre ei si o viata imbelsugata,libera,vesela si fericita.

A devenit curenta idea ca printr-o vointa puternica,de fier,crestinii se forteaza sa-si indeplineasca indatoririle,pe care le considera intr-o anumita masura corecte si se tem,probabil,sa nu le faca,asa ca se tarasc cu greu prin acesta lume,pierzand atat de multe.Din acesta cauza oamenii i-au intors spatele,pretizand ca astfel au gasit fericirea.Sa ne uitam deci la natura bucuriei si fericirii experimentate de acesti oameni[din Biserica Primara].Credeti ca crestinismul ar fi bulversat lumea atat de profund daca ar fi fost atat de negativ precum il prezinta oamenii?Bineinteles ca nu,ceea ce a cucerit lumea antica a fost acesta bucurie,acesta calitate indestructibila din viata acestor oameni si aceasta este cea mai acuta nevoie a contemporaneitatii.Trebuie sa avem grija cand ne uitam la natura acestei bucurii,lumea moderna abuzeaza de cele mai multe lucruri sfinte,abuzeaza chiar si de limbaj.Niciodata nu a vorbit lumea mai mult despre iubire ca astazi insa nu stie nimic despre ea.Atat de des ceea ce este numita iubire este de fapt pofta.Lumea crede ca este experta in acest subiect,nu o vedem strigand la televizor? Ce viata frumoasa,uitati-va la veselia carciumii!Uitati-va la fericirea,la abandonul,la libertatea din lume.Asadar cand definim bucuria trebuie sa ne amintim de celalalt element-frica.Ce fel de frica? Frica de Dumnezeu.Duhul Sfant a coborat pe pamant,puterea mareata a lui Dumnezeu s-a aratat si cand oamenii simt numai o atingere a puterii lui Dumnezeu sunt cuprinsi de teama.Exista in Biblie multe exemple despre frica de Dumnezeu.

Odata apostolul Petru si cativa dintre ceilalti ucenici petrecusera toata noaptea fara sa prinda ceva.in dimineata urmatoare Domnul a spus: ,,Departeaz-o la adanc si aruncati-va mrejele pentru pescuire”.Asa au facut si imediat au prins atat de multi pesti incat au inceput sa li se rupa mrejele.Va amintiti ce s-a intimplat dupa aceea?Petru a cazut inaintea Mantuitorului si a spus ,,Doamne pleca de la mine caci sunt un om pacatos”.Domnul nu-I spusese nici un cuvant lui Petru,nu-l mustrase si nu-l condamnase pentru viata pacatoasa.Nu,tot ce a facut a fost sa-si manifeste puterea Sa divina.Si cand simti atingerea puterii lui Dumnezeu,cand te simti coplesit inaintea unui Dumnezeu sfant te simti atat de mic.Acest sentiment este putin cunoscut azi,imi amintesc cuvintele unui batrin puritan care a trait cu 300 de ani in urma si care a spus: ,,Niciodata nu ma simt in prezenta mortii,ci intotdeauna imi plec capul in prezenta maretiei Sale”.Ce extraordinar lucru este atingerea lui Dumnezeu,nasterea unui copil,moartea unui suflet,Dumnezeu Creatorul si Fauritorul.Asa ceva au simt oamenii din Ierusalim[din Faptele Apostolilor].Duhul Sfant coborase acolo,acesti ucenici erau umpluti de putere-puterea lui Dumnezeu.,,Fiecare era plin de frica”(FA 2:43).Da,insa acesta nu este opusa bucuriei,aici se gaseste secretul bucuriei din punct de vedere crestin.Sunt sentimente atat de diferite de bucuria despre care vorbeste lumea.

Asa-zisa bucurie a lumii este artificiala,nu este adevarata,in acesta artificialitate rezida bucuria lumii.De ce depinde bucuria lumii?Ei bine,depinde totdeauna de ceva care te face sa crezi ca esti bucuros,este un artefact,lumea nu poate gasi bucurie fara droguri de un anumit fel.Oamenii refuza sa platesca putin mai mult pentru lapte insa nu si pentru placere.Trebuie sa o obtina,altfel sunt atat de nenorociti.Si bineinteles consecinta este ca fericirea lumii este superficiala,este doar ceva ce te ajuta sa uiti de problemele tale pe moment,un fel de somnifer,un tranchilizant.Insa diminueaza anxietatea insa nu o face sa dispara.Si totusi lumea continua sa traiasca in acest mod,alergand in cautarea placerii,cheltuind bani pentru ea si totdeauna placerea poarta cu sine un exces,un fel de dezmat.Niciodata elemental fricii nu este present.Din acesta cauza Pavel spune ,,Nu va imbatati de vin acesta este destrabalare.Dimpotriva,fiti plini de Duhul.”.El pune in opozitie doua forme de bucurie.Bucuria lumii,spune el,are in ea o lipsa de control,o nebunie,pe care o regreti dupa aceea.

Insa bineinteles problema finala a bucuriei pe care o ofera lumea este ca in mod invariabil este dependenta de circumstante.Acesta ne releva tragedia reala a vietii fara Cristos si sunt aproape speriat cand ma intalnesc cu anumiti oameni care par sa fie atat de fericiti.Am cunoscut soti si sotii care traiau o viata de fericire impreuna,insa bucuria lor era total dependenta relatia reciproca,nu de Cristos.Si am vazut ca daca unul dintre parteneri este luat,celalalt ramine devastat si dezolat.Chiar si in cea mai inalta forma a ei bucuria lumii este o bucurie care depinde de circumstante."(va urma)

Partea a-IV-a ,,Bucuria"

,,Si atat de mult din bucuria lumii dispare daca nu ai bani,daca nu-ti poti permite sa-ti cumperi placerile atunci nu mai ai nici o placer si esti nefericit.Stai imbufnat intr-un colt,invidios pe cei care se bucura,dorind sa te bucuri si tu.Insa bucuria care necesita sanatate,bogatie si prezenta altor oameni nu este o bucurie reala.Bucuria crestina este o bucurie profunda,pura si sfanta.Biblia o numeste ,,bucurie in Duhul Sfant” si este o bucurie care include elemnentul de teama.Lumea,bineinteles,spune ca nu poti amesteca teama cu bucuria.Si totusi se poate.Acesta este singura bucurie adevarata,in ea exista control,profunzime si sfintenie.Este o bucurie care vine de la Dumnezeu,este o experienta anticipata a gloriei lui Dumnezeu si a cerului pe care EL il imparte cu cei ce sunt in Cristos. Apostolul Petru vorbeste despre o bucurie ,,negraita si stralucita”si apostolul doreste sa spuna ca exista o asemenea bucurie ce nu poata fi descrisa in cuvinte.Mai mult,acesta bucurie nu depinde circumstante.Asa cum am vazut este usor sa fii fericit cand soarele straluceste si totul merge bine,cand avem buzunarele pline si familia alaturi de noi.Insa ce s-ar intimpla daca le-am pierde pe toate,unde ne-am afla?Si cand nu mai ai bani lumea poate fi cruda si rece,nu te mai vrea,lumea vrea doar oameni veseli.Cand ai mai mare nevoie de ajutorul ei nu are sa-ti dea nimic si iti intoarce spatele.Singura bucurie despre care merita sa vorbim,singura bucurie pe care ar trebui sa o cautam,este bucuria independent de circumstante.Acesta a fost minunata bucurie a primilor crestini.

Cand era in inchisoare Pavel le-a scris filipenilor(Filipeni 4:11-13).Stia ca urma sa fie dus la judecata,ca oamenii care spuneau initial ,,vom veni si noi cu tine”vor disparea chiar in nevoie(II Timotei 4:16-17) si totusi a rezistat si a continuat sa se bucure-sa se bucure in necazuri.Bucuria lui era independent de circumstante,puteau sa-I fie toate impotriva el tot se bucura.Acesta este singura bucurie adevarata,toti vom ajunge in situatia in care cele mai multe dintre lucrurile pe care ne bazam in lumea acesta sa ne fie luate.Vei cunoaste bucuria in aceste situatii,iata testul.Acesti oameni s-au bucurat,asa ceva ofera crestinismul,acesta este natura bucuriei.Asadar care este explicatia bucuriei crestine,putem accede la astfel de trairi?Mesajul ne spune ca putem dar trebuie sa facem ce au facut acesti oameni.Trebuie sa realizezi ca asa-zisa bucurie a lumii este un fals mizerabil iar acesta constientizare se numeste pocainta.Marturiseste acesta lui Dumnezeu,du-te la EL si cere mila si iertare pentru pacatele tale.Daca esti nevrednic de ele crede cuvantul Sau de dragoste.Cuprinde-l si arunca-te asupra lui,acesti oameni au procedat astfel si acesta este explicatia bucuriei si fericii lor extraordinare.

Lumea face enorma greseala de a pune fericirea ca scop al ei si prin urmare niciodata nu o atinge.Fericirea nu trebuie sa fie niciodata un scop in sine,Domnul a exprimat acest lucru intr-o fraza memorabilia:,,Ferice de cei flamanzi si insetati-nu dupa fericire ci-dupa neprihanire caci ei vor fi saturati”.Prin urmare de ce erau acesti oameni atat de fericiti?Deoarece zi de zi ascultasera invatatura apostolilor,cunoscusera partasia,frangerea painii si rugaciunea.Se bucurau datorita eliberarii din pacate,pe care au primit-o prin har.Au fost eliberati din ignorant ingrozitoare cu privire la Dumnezeu si la ei insisi.Si mai important,au fost izbaviti de pericol.Acesti primi crestini au fost ,,strapunsi in inima”s-au vazut dintr-o data sub mania lui Dumnezeu.Au vazut ca oamenii nu sunt animale ci creature facute dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,ca sunt fiinte responsabile care vor fi obligate sa stea in fata Creatorului lor si sa dea socoteala de viata traita in trup in acesta lume.Au vazut ca nu ii astepta decat suferinta si indepartarea vesnica din prezenta lui Dumnezeu.Au vazut enormitatea respingerii lui Cristos si s-au intrebat daca puteau fi vreodata iertati.Ascultand predica [lui Petru] au aflat ca puteau fi eliberati de sub mania viitoare.Si orice stie ceva despre aceste lucruri este fericit.O astfel de persoana este ca un om care sufera de o boala incurabila,a umblat pe la toti doctorii insa ii este tot mai rau si este pe punctual de a-si pierde orice speranta.Apoi afla ca exista un medicament,mai este nevoie sa va spun ca acel om este fericit? Amplificati aceste lucruri la infinit si iata bucuria unei persoane care devenea crestina.Din ce adancuri au fost eliberati crestinii!"

Au viata noua in ei,nu poti sa explicit viata dar stii ca o ai.Stiu ca sunt oameni noi si ca Dumnezeu este Tatal lor,au o noua capacitate de a intelege viata.Este glorios sa fii eliberat de acesta ambitie lumeasca,de succesul gol,lumesc.Succesul este bun insa daca traiesti pentru el si faci din el scopul vietii tale este mizerabil sit e duce in robie.Insa viata noua ii elibereaza pe oameni de toate acestea,apartin unei noi imparatii-Imparatia celor rascumparati.,,Si unde este Duhul Domnului”spune Apostolul Pavel,,acolo este slobozenia”(II Corinteni 3:17).Ei sunt liberi,independent de lume,de circumstante,de sansa sau de accidente.Si mai presus de toate crestinii vad planul lui Dumnezeu la lucru in lume.Vad viata in complexitatea ei,vad viata ferm,o vad pe toata: ,,Si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra”(I Ioan 5:4).Insa si mai glorioasa si minunata este viziunea pe care acesti oameni o au asupra viitorului.Aici este dificultatea-viitorul.Acesta este problema omenirii nu-i asa? Poti fi foarte fericit in acest moment insa niciodata nu stii ce se va intimpla maine.Intotdeauna pare sa existe ceva ce strica totul.Peste tot exista un sentiment de nesiguranta,loviturile si sagetile sortii nemiloase.Iata problema si de aceea oamenii nu sunt fericiti cu adevarat,peste tot exista un sentiment de teama ,,daca izbucneste un alt razboi,daca tot ce am construit se va prabusi,daca toate casele mele se vor distruge,cu ce voi ramine,unde voi fi?”.O,nu exista odihna sau pace! ,,Nu te mai gandi”spune lumea,,drogheaza-te intr-un fel sau altul,asta este singura cale sa fii fericit”.Insa o asemenea fericire inseamna sa te inseli singur.

Aici[in Faptele Apostolilor]vedem oameni cu o bucurie care ii face capabili sa infrunte viitorul,orice ar veni.Crestinii nu asteapta prea multe de la lumea acesta.Stiu ca Domnul a spus: ,,In lume veti avea necazuri”,crestinii stiu ca acesta este o lume rea,plina de pacat si ca atata timp cat este asa va fi un loc de nefericire.Toata durerea si moartea sunt rezultate ale pacatului.Moartea nu ar fi intrat in lume daca nu era pacatul.Crestinii sunt gata sa infrunte viata,sunt pregatiti pentru orice eventualitate,vad viata in ansamblu si stiu ca niciodata nu vor mai fi lasati singuri.Exista cineva care va fi intotdeauna cu ei,este cineva care a spus: ,,Nicidecum n-am sa te las,cu nici un chip nu te voi parasi”(Evrei 13:5).Ei sunt gata sa infrunte viata pe care o mai au de trait,nu depind de viata acestei lumi,ci de viata lui Dumnezeu din suflet."(va urma)

In loc de final ,,Bucuria"

,,Si moartea? Ei bine,trebuie sa vina insa crestinii nu se mai tem de moarte deoarece stiu ca boldul ei a fost indepartat.Spre diferenta de ei din acesta cauza se tem oamenii de moarte,au sentimental ingrozitor ca,in cele din urma,Evanghelia poate fi adevarata si dupa moarte exista judecata.Legea lui Dumnezeu ne condamna,acesta este boldul.Insa spune Pavel scriindu-le corintenilor, in marele capitol despre Inviere:,, Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?" Boldul mortii este pacatul; si puterea pacatului este Legea. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos! (I Corinteni 15:55-57).Cristos a inviat!A invins moartea si mormantul! ,, Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri este un castig. Sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine”(Filipeni 1:21,23).Din acesta cauza crestinii din Fapte erau bucurosi,erau umpluti de un duh de bucurie.Vedeau prin viata,vedeau prin moarte si dincolo de moarte.Le-a fost data o frantura a gloriei ce ii astepta.

Apostolul Pavel,scriind pentru a-I incuraja pe crestinii din Roma,spune: ,,Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi”(Romani 8:18).Viziune a gloriei.Sau,din nou,apostolul spune: ,, Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21).Acesta este viziunea care ii umple pe oameni de bucurie ,, Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer, de la Dumnezeu, o casa care nu este facuta de mana, ci este vesnica.” (2 Corinteni 5:1).Sa cada bombele,sa vina razboiul,lasa ciuma sa devasteze pamantul,lasa-ma sa mor-ce este acesta?O trecere,sa fiu cu EL.Acest trup batrin al meu,trupul starii mele umile,trupul infirmitatii,al bolii,al mortii,transfigurat,schimbat,facut ca trup al lui Cristos cel Inviat iar eu aflandu-ma in acest trup nou,in prezenta Lui binecuvantata pentru a-mi petrece vesnicia cu EL.Pentru ca stiau lucruri ca si acestea acei oameni au fost umpluti de bucurie.Iata ce da sens Evanghelei,te face sa spui impreuna cu marele apostol ,, Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru. “(Romani 8:38-39).

Sufletul meu in mana Lui,sunt copilul lui Dumnezeu si lucrarea pe care a inceput-o in mine o va continua pana in ziua lui Cristos.Exista o glorie care ne asteapta,pe care nu o poate distruge nimic,chiar daca lumea ar face tot ce poate mai rau,chiar daca iadul s-ar dezlantui si chiar daca cel rau mi-ar da lovitura lui finala,asa cum o va face.Nu ne poate atinge,nu-I poate afecta pe copii lui Dumnezeu,nu poate face nimic in final acelora care au primit cu bucurie cuvantul Evangheliei.Iata o viziune a vietii care este pregatita pentru orice ar veni,care nu poate fi niciodata dezamagita, niciodata facuta de rusine.Este viata lui Dumnezeu in suflet,asa ca inchei cu aceste cuvinte marete ale apostolului Pavel care,uitandu-se la marile probleme,incercari si necazuri ale vietii a putut sa spuna: ,, Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice. “ (2 Cor 4:17-18).

Iubiti prieteni,, Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant. “(Coloseni 3:2) si atunci,ca si acesti primi crestini,veti fi umpluti de duh de bucurie si va veti petrece zilele laudandu-L pe Dumnezeu care v-a scos din imparatia intunericului si v-a mutat in Imparatia Fiului Sau iubit."( Martyn Lloyd-Jones).

[dobrin7m]

"“Fie ca un inger al Domnului, copilul meu, sa iti urmeze si sa iti arate calea catre Dumnezeu si catre mantuire. Amin. Ma rog ca Domnul sa iti dea sanatatea sufletului, caci este un mare dar al fiului, ce este daruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin inchinarii si dragostei fata de Dumnezeu.

Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pamantesti au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit sa isi gaseasca locul, sa isi afle scopul in viata si datoria ce il cheama. “Prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu. Cine va voi deci sa fie prieten cu lumea se face vrasmas lui Dumnezeu” (Iacov 4:4). Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru vesnicie, caci atat El cat si sufletele noastre sunt pentru vesnicie. Nu exista comparatie intre bucuriile lumii si bucuriile curate ale lui Dumnezeu.

Bucuriile lumii sunt obtinute cu jertfe si costuri, si dupa bucuria lor vremelnica, sunt urmate de felurite consecinte, astfel ca li se zice in mod gresit placeri. Bucuriile lui Dumnezeu, insa, nu au astfel de urmari, deoarece bucuriile duhovnicesti aici jos pe pamant sunt cele dintai roade ale unei serii nesfarsite de bucurii si incantari in Imparatia Cerurilor. Pe cand, in mod contrar, cel ce a fost stricat de placerile lumii este silit sa se indrepte spre osanda vesnica cu primul indrumator spre stricaciune, diavolul.

Vremea vietii noastre, copilul meu, ne-a fost data precum o suma de bani astfel incat fiecare din noi sa se poata ocupa de mantuirea sa, si in functie de cum am incheiat aceasta afacere, vom deveni fie bogati, fie saraci. Daca folosim avantajul “banilor” vremii pentru a ne spori averea duhovniceasca, atunci intr-adevar vom fi negustori intelepti, si vom auzi vocea binecuvantata: “Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau” (Matei 25:23).

La capatul vietii noastre, o socoteala precisa va fi ceruta de la fiecare din noi: cum si unde am cheltuit banii vremii, si vai noua daca i-am risipit in cinematografe, in distractii, in desfrau, in vise desarte, in placeri trupesti. Caci ce aparare va putea limba noastra amutita sa gaseasca, si cum vom putea noi sa ne ridicam ochii si sa ne privim Hristosul, in timp ce El insira binefacerile fara de numar pe care dragostea Sa nemarginita le-a revarsat asupra noastra?

Acum cat avem timp, acum cat banii vremii inca nu s-au cheltuit cu totul si inca ii mai avem la dispozitie, sa cugetam cu atentie la lumea ratacitoare care cauta sa ne fure. Sa o impingem deoparte ca pe un les de caine putrezit, si cu acei bani sa mergem degraba sa cumparam lucruri de pret care, incercate cu focul, vor deveni foarte luminoase – daruri de pret ale Dumnezeului cel Sfant, bune spre a fi folosite ca podoaba a sfantului Ierusalim Ceresc. Noi sa nu cumparam pleava, care este lucrul de pedeapsa al intunecimii, caci vom cobori cu aceasta in focul vesnic al osandei, unde multimea de oameni care n-au dat pret darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sadit! Saditi lucruri bune cu lacrimi, si apoi veti veni sa culegeti roadele bucuriei vietii vesnice!" Parintele Efrem Filotheiul misionar - intemeietor a saptesprezece manastiri ortodoxe in stil athonit in America si Canada

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...nde-gandurile/ )