Nascatoare de Dumnezeu ?

<<Sigur că cei care merg la biserică, şi stau şi nu urmăresc, nu pot să înveţe ceva, dar cei care urmăresc alcătuirile de la sfintele slujbe învaţă. Nu se poate să nu înveţe. Şi sfintele slujbe sunt în aşa fel alcătuite încât chiar dacă cineva nu s-ar gândi anume la Maica Domnului, totuşi e pus în situaţia să se gândească.

De pildă în Ectenia Mare şi în Ecteniile Mici oricum e pomenită Maica Domnului când se spun cuvintele: "Pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Aşa auzim în biserică. Deci suntem îndemnaţi să pomenim pe Maica Domnului.>>

<<Maica Domnului a fost şi este locaş al dumnezeieştii Treimi. Aşa i-a spus îngerul când Preasfânta Fecioară a întrebat la Buna Vestire "Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?"

Ea a auzit de la înger atunci: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 34-35). Aici sunt cele trei persoane ale Sfintei Treimi care se unesc în Maica Domnului din clipa în care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin umbrirea de sus a Tatălui şi prin lucrarea Sfântului Duh.

Deci "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri - deci e vorba de Duhul Sfânt şi de Tatăl - şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema", e vorba de Dumnezeu Fiul.

Deci Maica Domnului devine locaş al Preasfintei Treimi. Devenind locaş al Preasfintei Treimi, Maica Domnului poate să ne ajute să ni se curăţescă şi mintea noastră ca să devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi. Şi locaş al Preasfintei Treimi Maica Domnului este în veşnicie: "curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al Preasfintei Treimi".

Numai dacă suntem locaşuri înfrumuseţate ale Preasfintei Treimi, prin mijlocirea Maicii Domnului, putem să lăudăm mărirea şi mila cea nemăsurată a Maicii Domnului, noi, netrebnicii robii ei.


Deci noi suntem cinstitori, preacinstim pe Maica Domnului, suntem măritori ai Maicii Domnului. Fără aceasta nu există Ortodoxie.>>

(Conferință a Părintelui Teofil Părăian despre Maica Domnului în Ortodoxie, 20 august 1995)
http://www.agoracrestina.ro/bibliote...ortodoxie.html


"Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă." ( Mitropolit Kalistos Ware)

Fragment din „Rugăciune de cerere către Presfânta de Dumnezeu Născătoarea (Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea "Făcătoarei de bine")
(Se spune la Pavercenita Mare)

”Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare.”
(Sursa: Carte ortodoxa de rugaciuni, Tiparita cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, 1994)

<<Maica Domnului e ca un rai. Când avem legătură cu Maica Domnului în conştiinţa noastră, în gândurile noastre, în simţirile noastre, e ca şi când am fi intrat în rai. E o bucurie de rai de-a fi în legătură cu Maica Domnului.

Pe Maica Domnului o numim "rai cuvântător", "rai de taină". Bucuria din legătura cu Maica Domnului este o trăire a raiului.

Mi-aduc aminte, a fost odată la noi la mănăstire o împrejurare mai grea şi mama a zis: "Apoi, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni". E ceva atât de înduioşător ... Vedeţi ce înseamnă inima de mamă? Nu te lasă niciodată. Te lasă alţii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizează, te împing, te asupresc. Aşa ceva nu poate face mama! Pot face străinii, dar cine are inimă de mamă, nu poate. "Apoi, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni ...".

Dacă mama cea pământească poate face aşa ceva, gândiţi-vă la Maica Domnului! Maica Domnului să ne părăsească vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem "Maica Domnului" ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă. Şi nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toţi cei care vrem s-o avem de mamă. "Tu dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni." Apoi să ştiţi că Maica Domnului zice tot aşa către noi.

Se zice că un copil îşi căuta mama. "Nu aţi văzut-o pe mama?", întreba copilul. Şi cineva îi spune: "Mă copile, am văzut o femeie, a trecut adineaori pe aici". Dar zice copilul: "Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama". Nici mamele noastre nu sunt o femeie ca toate femeile, ci sunt unice faţă de celelalte femei.

Deci despre Maica Domnului, dacă îngerul a spus: "Binecuvântată eşti tu între femei", nu mai avem noi alt cuvânt să spunem că ea a fost o femeie ca toate femeile, pentru că nu a fost o femeie ca toate femeile.

Cred că Maica Domnului va fi bună şi cu necinstitorii ei sau, în orice caz, va fi bună cu cei care nu o cinstesc pur şi simplu, nu că au ceva împotriva Maicii Domnului, pentru că este bună şi o să îi înţeleagă şi pe cei care sunt cuprinşi de neputinţa aceasta a mândriei sau de păcate care nu-i lasă să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt, pentru că nu se lasă conduşi de Biserică.

Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, zicea că: "în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă". Aşa că Maica Domnului o să îi înţeleagă pe cei care au avut minte strâmbă, iar noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului.>>
(Arhimandrit Teofil Paraian)

http://www.rostonline.org/rost/mar20...-cuvinte.shtml

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Noi zicem "Maica Domnului" ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă.

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...

O întrebare! Cum o vedeți dvs pe Maica Domnului?
Adică ce atribute îi atribuiți!

[cezar_ioan]

Ca tot creştinul ortodox de pe la noi din sat.
Şi aşa cum am învăţat inclusiv din paginile pe care le-am postat în acest thread, ca selecţii din cartea "Viaţa Maicii Domnului". Vă rog să revedeţi postările/citatele, dacă doriţi o lectură pe care o consider binefăcătoare sufletului omenesc.

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ca tot creştinul ortodox de pe la noi din sat.
Şi aşa cum am învăţat inclusiv din paginile pe care le-am postat în acest thread, ca selecţii din cartea "Viaţa Maicii Domnului". Vă rog să revedeţi postările/citatele, dacă doriţi o lectură pe care o consider binefăcătoare sufletului omenesc.

Nu mi-ați răspuns la întrebare! Cum adică ca tot creștinul de pe la noi din sat?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de myself00

Nu mi-ați răspuns la întrebare! Cum adică ca tot creștinul de pe la noi din sat?

Revedeţi, vă rog, postarea 28. Desigur şi postările 36, 37.
Cât priveşte tot creştinul din satul meu, e o poveste veche... Cam de când e satul...
Şi nu e alta decât povestea tuturor creştinilor dreptmăritori ai acestei patrii.
Anume, aşa cum scrie în toate cărţile româneşti care fac parte din Tradiţia Neamului Ortodox Român.

M-aş bucura să înţelegeţi că eu (şi, îndrăznesc să spun, noi) nu atribui nimic. Noi românii creştini nu atribuim, noi cunoaştem din însăşi vieţuirea noastră. Prin Mila Domnului şi prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Nu vă pot explica taina aceasta mare, nu stă în puterea mea... Totuşi, când veţi gusta fericirea de a trăi experienţa aceasta, veţi cunoaşte atunci. Şi nu veţi mai atribui...