Aceasta sarbatoare a avut la inceput un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii Rastignirii. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol.
Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa in calendarul roman de papa Serghie I.
Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.
Semnul Sfintei Cruci
Semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar pe celelalte doua le lipim de podul palmei si asa, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, amin; si anume: cand zicem "in numele Tatalui", ne insemnam la frunte ; cand zicem "si al Fiului", ne insemnam la piept; cand zicem "si al Sfantului Duh", ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu "Amin". Cand credinciosii isi fac semnul crucii, trebuie sa stim ca prin acest act, ei isi exprima recunostinta fata de Hristos Cel rastignit pentru ei pe Cruce. Il roaga sa vina la ei si Sa se intipareasca in ei cu puterea Crucii Lui cu care a invins moartea, ca si ei sa invinga toate faptele egoiste.
Inchinarea pe care o fac credinciosii este o inchinare adresata lui Hristos, pe care-L vad cu cugetul lor rastignit pe cruce. De aceea Biserica spune: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase", adica faptei Tale prin care ai fost rastignit pe cruce si intiparirii Tale de crucea pe care ai suferit-o pentru noi. Nu putem desparti fapta savarsita de cineva de persoana lui. Ea a ramas intiparita in persoana respectiva. Deci, spunand "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase", spunem de fapt: "Crucii care si-a lasat urma in Tine, Crucii care este in Tine si in care esti Tu mantuindu-ne prin ea!"
Sinodul al saptelea ecumenic, tinut la Niceea in anul 787, a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane. Credinciosii obisnuiesc sa poarte crucea la gat, iar mormintele crestine sunt marcate cu cruci. Canoanele prevad ca orice fel de cruce, atat cele purtate de credinciosi, cat si cele de la morminte, sa fie sfintite.
Sarbatorile Sfintei Cruci in cultul ortodox
Cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii Sfintei Cruci este inaltarea Sfintei Cruci la 14 septembrie. A doua sarbatoare a Sfintei Cruci este Duminica a treia din Postul Pastilor, numita Duminica Crucii, instituita la Constantinopol in sec. VIII.
Caracteristica slujbei din aceste doua sarbatori ale Sfintei Cruci este ritualul scoaterii Sfintei Cruci spre inchinare, ritual care are loc intre Utrenie si Liturghie. El inlocuieste si aminteste ceremonia liturgica a inaltarii sau a aratarii solemne si a venerarii generale a Sfintei Cruci, care avea loc in vechime la Ierusalim, mai tarziu si la Constantinopol, in Vinerea Patimilor.
Pe langa cele doua sarbatori amintite, in calendarul ortodox mai intalnim urmatoarele sarbatori inchinate Sfintei Cruci:
Ziua de 1 august, care coincide cu inceputul postului Sfintei Marii, se numeste Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata facatoarei Cruci, in amintirea eliberarii grecilor din robia saracinilor, pe timpul imparatului Manuel Comnenul (sec. XII), cu ajutorul Sfintei Cruci.
Alta sarbatoare a Sfintei Cruci este la 7 mai, cand praznuim pomenirea aratarii semnului Sfintei Cruci pe cer in timpul imparatului Constantin.
Trebuie sa amintim ca in cadrul Octoihului, avem doua zile pe saptamana consacrate cinstirii speciale si permanente a Sfintei Cruci in serviciul divin zilnic al Bisericii Ortodoxe, si anume miercurea si vinerea. In aceste zile, cantarile Octoihului de la toate glasurile, care se combina cu cele ale sfintilor din Minei, cinstesc Patimile Domnului si Crucea Rastignirii.
Ziua Crucii in calendarul popular
Ziua Crucii din data de 14 septembrie, vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. In aceasta zi se crede ca serpii si alte reptile incep sa se retraga in ascunzisurile subterane, hibernand pana in primavara urmatoare, la 17 martie (Alexiile). In lumea satelor exista credinta ca serpii, inainte de a se retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica numita "piatra nestemata", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
De Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic) ce se duc, impreuna cu buchetele de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pastreaza in casa, la icoane, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (navalnicul). Se considera ca acum florile se plang una alteia pentru ca se usuca si mor iar cele ce infloreau dupa aceasta zi (brandusa de toamna) erau socotite flori ale mortilor.
Busuiocul sfintit de Ziua Crucii se punea in vasele de apa ale pasarilor, pentru a le feri de boli, in lautoarea fetelor, pentru a nu le cadea parul, si la stresinile caselor, pentru a le feri de rele, in special de trasnete.
Troparul Inaltarii Sfintei Cruci
Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta;
Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste
Si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.
Condacul Inaltarii Sfintei Cruci
Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie,
Poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau,
Indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule.
Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor,
Daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor,
Avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.
Axion Inaltarea Sfintei Cruci - AUDIO
A. C.
Citeste: Despre purtarea crucii
Dreapta invatatura despre cinstirea Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.