Fertilizarea in vitro, atac împotriva vieţii şi familiei

[AlinB]

În prealabil postat de maria-15

sunt putin cei care isi doresc embrionii ramasi pt ca se aleg 1 sau mai multi care sunt cei mai sanatosi,pe ceilalti cine sa-i doreasca?unde mai pui ca insusi crioprezervarea duce la scaderea calitatii spermei?

Si daca raman sa zicem 2-3 si cere sa fie implantati toti?

Sau raman mai multi si restul chiar sunt folositi pentru o alta sarcina, de aceeasi persoana (parintele genetic).

Mai este o problema morala?

[Mihnea Dragomir]

Biserica Catolica, prin documentul Sfantului Oficiu "Dignitas Personae" partea a II-a, califica fertilizarea in vitro ca procedeu intrinsec ilicit.

Aceasta e echivalent cu a declara ca recurgerea la FIV este un lucru rau, chiar daca niciun embrion nu ar fi omorat in urma acestui procedeu.

In ceea ce priveste fumatul, dimpotriva, el nu a fost definit ca pacat prin niciun document al Magisteriului Bisericii, dupa cum am aratat pe alt topic.

In concluzie:
-oricine recurge la FIV, binestiind pozitia Sfintei Biserici in aceasta problema, chiar daca prin acest act nu rezulta uciderea vreunui embrion, daca nu se va pocai si nu va aduce reparatie lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii sale in trup, va ajunge in iad, unde va fi supus torturilor infernale timp de o eternitate.

-nimeni dintre cei care fumeaza nu va ajunge, ca urmare a consumarii actului fumatului, in iad. Pe de alta parte, desi fumatul, nefiind pacat, nu impune, pentru salvarea sufletului, nici act de pocainta, nici reparatie adusa lui Dumnezeu, oricare fumator care, auzind ca renuntarea la fumat ar putea sa-i prelungeasca viata, mai ales daca renunta la fumat spre a-i aduce, prin cult si prin viata sa, o mai mare lauda lui Dumnezeu, face o fapta suprameritorie placuta lui Dumnezeu.

[DragosP]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de alta parte, desi fumatul, nefiind pacat, nu impune, pentru salvarea sufletului, nici act de pocainta, nici reparatie adusa lui Dumnezeu, oricare fumator care, auzind ca renuntarea la fumat ar putea sa-i prelungeasca viata, mai ales daca renunta la fumat spre a-i aduce, prin cult si prin viata sa, o mai mare lauda lui Dumnezeu, face o fapta suprameritorie placuta lui Dumnezeu.

Ce "golănie"!

[Parascheva16]

IPS Laurentiu Streaza este Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului,nu episcop. Sa inteleg ca ce spune dansul nu are importanta atata timp cat Patriarhul nu spune sus si tare pozitia sa? Nu reprezinta si dansul Biserica? Pro-vita ortodoxa are in sanul ei multi preoti, si Basilica spune de marsurile lor etc. Plus ca Biserica Ortodoxa nu se rezuma la patriarh si nici la Biserica Romana. N-am auzit de nici o Biserica locala care sa sustina fertilizarea in vitro, din contra. Biserica nu este dealul patriarhiei, mitropolia cutare sau patriarhul x. Patriarhia Moscovei nu este de acord cu fertilizarea in vitro, sunt atatia duhovnici vii si trecuti la cele vesnice care au spus nu fertilizarii in vitro, treburile sunt clare. BOR este impotriva avortului si avand in vedere ca se fac avorturi f.multe cand vine vb. de fertilizarea in vitro. Doar cine nu doreste sa inteleaga nu intelege.
http://www.basilica.ro/stiri/cautare
http://www.doxologia.ro/viata-biseri...ietii-familiei
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...tie-72648.html
http://www.provitabucuresti.ro/docs/bioetica/
*
Cine este impotriva fertilizarii in vitro si a inseminarii, nu are nimic cu cei care nu pot avea copii, ci are in vedere drepturile copiilor, acelor embrioni care sunt folositi ca niste obiecte. Aici este vorba de copii nenascuti, care ar trebui sa fie pe primul loc. E interesant cum mereu se uita de acea viata si adultii se pun in centru, uitand ca copii sunt cei mai importanti.

[sophia]

În prealabil postat de Parascheva16

IPS Laurentiu Streaza este Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului,nu episcop. Sa inteleg ca ce spune dansul nu are importanta atata timp cat Patriarhul nu spune sus si tare pozitia sa? Nu reprezinta si dansul Biserica? Pro-vita ortodoxa are in sanul ei multi preoti, si Basilica spune de marsurile lor etc. Plus ca Biserica Ortodoxa nu se rezuma la patriarh si nici la Biserica Romana. N-am auzit de nici o Biserica locala care sa sustina fertilizarea in vitro, din contra. Biserica nu este dealul patriarhiei, mitropolia cutare sau patriarhul x. Patriarhia Moscovei nu este de acord cu fertilizarea in vitro, sunt atatia duhovnici vii si trecuti la cele vesnice care au spus nu fertilizarii in vitro, treburile sunt clare. BOR este impotriva avortului si avand in vedere ca se fac avorturi f.multe cand vine vb. de fertilizarea in vitro. Doar cine nu doreste sa inteleaga nu intelege.
http://www.basilica.ro/stiri/cautare
http://www.doxologia.ro/viata-biseri...ietii-familiei
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...tie-72648.html
http://www.provitabucuresti.ro/docs/bioetica/
*
Cine este impotriva fertilizarii in vitro si a inseminarii, nu are nimic cu cei care nu pot avea copii, ci are in vedere drepturile copiilor, acelor embrioni care sunt folositi ca niste obiecte. Aici este vorba de copii nenascuti, care ar trebui sa fie pe primul loc. E interesant cum mereu se uita de acea viata si adultii se pun in centru, uitand ca copii sunt cei mai importanti.

Ba sunteti vehement impotriva celor care nu pot avea copii! Uite-te rog ce afirmi. Vorbesti numai despre drepturile embrionilor. Sa fie pe primul loc. Si spui ca adultii se pun in centru? Cum se pun in centru, daca nu au nici un drept? Nimic nu au voie, nimic nu este acceptat de biserica.

Si spui de episcopi, duhovnici vii si morti. Daca te referi numai la monahi (si cei din ierarhia bisericeasca tot necasatoriti sunt si fara copii), atunci ei nu au probleme. Ce treaba au ei daca altii au sau nu copii, sau isi doresc, etc?

Dar sunt si preoti cu preotese care nu pot avea copii. Si ei se gandesc poate la IVF. Si ei fac ceva sa aibe copii. Nu stiu. Si ei au necazuri.
Poate ca au parte de mai multa rugaciune de la colegii lor, sau obiecte sfinte de care sa se atinga sa faca prunci. Cineva imi spunea o data ca e bine sa te atingi sau chiar incingi (daca ai acces la el), cu Braul Maicii Domnului.

Eu nu stiu regulile cu documentele BOR. Si mai ales nu stiu cand e vorba de parerea personala sau de cea a bisericii a celor din ierarhie. Nu stiu ce este aceea pastorala.

Ar fi trebuit poate sa existe un document clar, emis de Patriarhie.

Am citit un document din semnatura ta, legat de momentul in care se formeaza viata. Tu singura l-ai pus la semnatura.
Si scrie acolo clar: viata apare cand spermatozoidul se uneste cu ovulul.
Ei la oamenii cu probleme de infertilitate exact acest lucru nu se poate face. Cele doua celule nu se pot intalni, sau nu se pot intrepatrunde.
Aici intervine medicul si ajuta. Atat.

Iar in cartea respectiva nu scrie un lucru: ca acesti embrioni ca sa formeze viata trebuie se fie normali/sanatosi si sa se prinda intr-un mediu normal si sanatos, adica in mucoasa uterina. Fara aceste conditii nu se face viata.
Si: conditia si mai importanta este Voia lui Dumnezeu. EL da viata!!!!


In incheiere o intrebare tie: tu ce varsta ai? Vad ca scrie ca esti scolarita. De ce te preocupa atat embrionii? Asteapta sa mai cresti si sa te mariti...

Pentru toti: voi calcati cu picioarele in sufletul nostru, al celor necajiti. Cu ce drept? Si de ce daca va opuneti la niste lucruri nu ne ajutati?
Uite de ex. sa ne dati un copil de la voi? Macar in baby-sitting.
Sau sa vad o vorba buna, un gest concret ceva.
Noi nu intram in sufletul sau viata voastra, nu va interzicem sa aveti copii, sa veti relatii cu sotul/sotia la nesfarsit sau mai stiu eu.

Respectati-ne durerea macar si nu mai puneti tot felul de discutii din astea pe forum.

[Parascheva16]

În prealabil postat de sophia

Ba sunteti vehement impotriva celor care nu pot avea copii! Uite-te rog ce afirmi. Vorbesti numai despre drepturile embrionilor. Sa fie pe primul loc. Si spui ca adultii se pun in centru? Cum se pun in centru, daca nu au nici un drept? Nimic nu au voie, nimic nu este acceptat de biserica.

Pai nu copii sunt cei mai importanti, nu ei sunt viitorul? Nu ei sunt cei mai vulnerabili oameni? Evident ca ei trebuie sa fie mai presus de femei si barbati. Sa nu rasucim cuvintele. Daca cineva lupta ptr. drepturile copiilor nascuti si nenascuti NU inseamna ca are ceva cu cuplurile care nu pot avea copii biologici. In primul rand aici nu este vorba despre ei, ci despre acei copii. Nu e asa ca atunci cand cineva spune: sunt de acord cu vitro ptr. ca cuplurile fara copii sufera , nu se gandeste la acei copii care vor fi distrusi?

Si spui de episcopi, duhovnici vii si morti. Daca te referi numai la monahi (si cei din ierarhia bisericeasca tot necasatoriti sunt si fara copii), atunci ei nu au probleme. Ce treaba au ei daca altii au sau nu copii, sau isi doresc, etc?

Nu ma refer numai la monahi, monahii si ierarhi, ci la toti duhovnicii si Sfintii. Am avut si avem si preoti de miri f.buni care sunt impotriva ferilizarii ptr. ca stiu ca viata incepe de la conceptie.
Prin duhovnici vorbeste Dumnezeu, chiar daca nu au copii! Doar stii cum lucreaza Dumnezeu, nu? Un monah imbunatatit poate da sfaturi celor casatoriti ptr. ca nu el vorbeste, ci Dumnezeu. Credeam ca se stie treaba asta deja.

Dar sunt si preoti cu preotese care nu pot avea copii. Si ei se gandesc poate la IVF. Si ei fac ceva sa aibe copii. Nu stiu. Si ei au necazuri.

Preotesele nu cred ca aleg fertilizarea in vitro din moment ce stiu f.clar ca nu este bine si ca este pacat. Nasterea de prunci trebuie sa fie legata de Taina Casatoriei si unirea celor doi. Ori fertilizarea in vitro scoate nasterea de prunci in afara cununiei. Sunt si preotese care au adoptat si dupa aceea au avut nascut copii lor.

Poate ca au parte de mai multa rugaciune de la colegii lor, sau obiecte sfinte de care sa se atinga sa faca prunci. Cineva imi spunea o data ca e bine sa te atingi sau chiar incingi (daca ai acces la el), cu Braul Maicii Domnului.

Da asa este, Braul Maicii Domnului ajuta la nasterea de prunci. Din fericire am si eu o bucatica din Brau. Insa, Braul nu este ceva magic. Braul nu face nimic daca noi nu avem credinta sincera.

Eu nu stiu regulile cu documentele BOR. Si mai ales nu stiu cand e vorba de parerea personala sau de cea a bisericii a celor din ierarhie. Nu stiu ce este aceea pastorala.

Din moment ce mai multi monahi,preoti,ierarhi,Biserici locale au spus nu fertilizarii in vitro treburile sunt clare.

Ar fi trebuit poate sa existe un document clar, emis de Patriarhie.

Da, ar fi bine. Asa poate ar fi si mai clar. Alte Patriarhii s-au pronuntat in aceasta problema.

Am citit un document din semnatura ta, legat de momentul in care se formeaza viata. Tu singura l-ai pus la semnatura.
Si scrie acolo clar: viata apare cand spermatozoidul se uneste cu ovulul.
Ei la oamenii cu probleme de infertilitate exact acest lucru nu se poate face. Cele doua celule nu se pot intalni, sau nu se pot intrepatrunde.
Aici intervine medicul si ajuta. Atat.

Sunt mai multe probleme. Cum am spus mai sus, nasterea de prunci este scoasa din afara casatoriei. Dumnezeu da viata, El da suflarea. Medicul devine un fel de mic dumnezeu. Se joaca cu viata si cu moartea practic. In timpul fertilizarii in vitro se omor copii, se stie asta. Apoi acel copil o sa aiba frati omorati, si mai multi parinti. (depinde)

Iar in cartea respectiva nu scrie un lucru: ca acesti embrioni ca sa formeze viata trebuie se fie normali/sanatosi si sa se prinda intr-un mediu normal si sanatos, adica in mucoasa uterina. Fara aceste conditii nu se face viata.
Si: conditia si mai importanta este Voia lui Dumnezeu. EL da viata!!!!

Viata incepe la conceptie, nu la impantare! Dumnezeu da suflarea de viata in momentul cand cele doua seminte se unesc, este simultan. Daca zigotul(prunul) moare dupa o ora de la conceptie, tot copil este si mama trebuie sa faca canon. Anticoneptionalele nu lasa zigotul sa se implanteze de unde rezulta ca sunt avortive si provoaca avort hormonal!
Sa nu ne folosim de faptul ca Dumnezeu da viata ptr. a ne scuza mijloacele. Sa nu uitam ca si omul este liber sa asculte de Dumnezeu sau ba.

In incheiere o intrebare tie: tu ce varsta ai? Vad ca scrie ca esti scolarita. De ce te preocupa atat embrionii? Asteapta sa mai cresti si sa te mariti...

Nu are importanta ce varsta am. Pot sa am 30, pot sa am 15. Scoala poate sa insemne facultate,master, doctorat, cursuri etc. Nu conteaza ce varsta ai, si copii din scolile generale pot intelege ca embrionii sunt copii si ca avortul este crima. Nu cred ca sunteti in masura sa imi spuneti ce sa ma intereseze sau nu. Este foarte urat din partea oamenilor in varsta sa inchida gura celor mai tineri, mai ales daca acesti tineri spun adevarul sau ceva bun. Cu aceasta mentalitate nu o sa ajungem nicaieri. Hristos a avut 30 de ani cand a iesit la propovaduit! Traian 18 ani si a facut un imperiu. Sf.Dimitrie 21 de ani si la marturisit pe Hristos. Stiti ca este o asociatie a studentilor si tinerilor romani care au studiat in strainatate care vor sa faca ceva in Romania si se izbesc exact de mentalitati de genul asta? Respectul trebuie sa fie de ambele parti.
Eu nu am spus decat ceea ce spune invatatura ortodoxa. Nu cred ca trebuie sa ai 60 de ani ptr. a intelege ce spun Sfintii si duhovnicii.

Pentru toti: voi calcati cu picioarele in sufletul nostru, al celor necajiti. Cu ce drept? Si de ce daca va opuneti la niste lucruri nu ne ajutati?

Acum daca suntem impotriva fertilizarii in vitro calcam in picioare pe cei necajiti? Ce duhovnic a spus asta? Dar cei care fac fertilizare in vitro nu calca in picioare acei copilasi?
Aici este vb. despre fecundarea in vitro, daca este ortodoxa sau nu, daca este etica sau nu, nu vorbim despre altceva. Nu este vina noastra ca se iau vorbele personal. Oricum, daca doreste cineva sa adopte cu siguranta vor gasi sprijin la Parintii bisericii, aici, etc.

Uite de ex. sa ne dati un copil de la voi? Macar in baby-sitting.
Sau sa vad o vorba buna, un gest concret ceva.
Noi nu intram in sufletul sau viata voastra, nu va interzicem sa aveti copii, sa veti relatii cu sotul/sotia la nesfarsit sau mai stiu eu.

Nasterea de prunci este un drept dat de Dumnezeu, nu il poate lua nimeni.
Solutii sunt. Cercetati copii de la orfelinat, vorbiti cu ei, o familie mai saraca se gaseste si ea. Botezati si astfel veti fi nasa unui copil ptr. toata viata. Etc. Daca se doreste se poate, nu sunt obligati cei cu copii sa ii dea la cei fara copii, de parca copii aia nu isi iubesc proprii parinti si sunt niste bibelouri.

Respectati-ne durerea macar si nu mai puneti tot felul de discutii din astea pe forum.

Noi respectam durerea, insa trebuie sa se respecte si invatatura ortodoxa si viata celor nenascuti. Nu putem sacrifica copii ptr. cei fara copii. Multi au dat sfaturi bune si au oferit mangaieri, dar au cam fost ignorate. E foarte dificil sa discuti cu cineva care intoarce cuvintele pe toate partile si le ia personal, mai ales cand nu este vb. despre el/ea.
Si daca va deranjeaza discutiile despre vitro/avort/familie nu mai intrati pe ele. Nu puteti sa interziceti sa se vorbeasca despre aceste teme.

****
Din cate am inteles in Romania se depunde dosar si in jur de 2 ani se primeste raspuns. Poate chiar mai repede. Chiar credeti ca Dumnezeu nu o sa ajute parintii care doresc sa adopte? Plus ca foarte putini doresc sa adopte sau sa isi dea copilul spre adoptie cand e vb. de sarcina nedorita.

[Ekaterina]

O poveste cutremuratoare care ne arat mult mai direct ce se intampla cu ceilalti embrioni (copii) rezultati din fertilizarea in vitro.

"Sufletul meu poartă o cicatrice proaspătă. Durerea e adâncă, şi chiar dacă timpul ar putea s-o mai micşoreze, ştiu că n-o să mă refac niciodată în totalitate după ceea ce am văzut şi am făcut. Pentru că am omis, intenţionat şi cu bună ştiinţă, să protejez vieţile a doi dintre copiii mei – prima obligaţie a unui părinte.

Soţia mea şi cu mine ne-am dorit copii; din păcate a trebuit să facem tratament in vitro ca să ne îndeplinim visul. După mai multe implantări de embrioni am primit binecuvântarea de la Dumnezeu pentru un copil care este lumina vieţilor noastre.

Acum puţină vreme am încercat să mai avem încă unul.

„N-a picurat: de data asta a turnat cu găleata!” ne-a spus medicul specialist în fertilizare – toţi cei trei embrioni care au fost implantaţi s-au prins. Urma să avem tripleţi. Eram şocat, ştiind ce greutăţi însemna asta, dar, dacă Dumnezeu ne-a dat trei, eram pregătit să fac totul ca să-mi ajut familia, să mă organizez şi să-i pot întreţine.

Brusc ceva s-a întâmplat cu soţia mea. A insistat că trebuie să facem o „reducere selectivă” de la trei la unul sau, în caz contrar, o să facă un avort total. Era decisă. Nu vroia să păstreze nici trei şi nici doi.

Eram în faţa unei dileme: să salvez unul singur sau pe niciunul. Am ales prima variantă, deşi am încercat în mai multe ocazii s-o conving să păstreze măcar doi gemeni. N-am reuşit.

Doctorul care urma să facă procedura ne-a spus că or să injecteze clorură de potasiu în placentă, ca să le oprească inimile. Ne-a spus că era fără durere. Ştiam că minte, dar, pentru că aceasta era opţiunea aleasă de noi, n-am spus nimic. Pentru mine deviza „Salvează unul sau nu salva niciunul” devenise refrenul zilei.

Înaintea procedurii, soţia mea avea lacrimi în ochi; îl întreba pe doctor tot timpul dacă bebeluşii or să simtă ceva iar el o asigura că nu. Am întrebat-o din nou pe soţia mea dacă era sigură că asta vroia, pentru că o dată făcut era bun făcut – nu mai era cale de întoarcere. Mi-a spus că era sigură, dar lacrimile din ochii ei şi faptul că nu vroia să se uite la ecran şi nici pe mine nu mă lăsa să mă uit, mi-au spus adevărul: ştia la fel de bine ca şi mine că nu era bine ce făcea. Aş fi vrut să insist să se uite, dar cred că mintea ei – tulburată deja de vestea că urma să avem tripleţi – ar fi sărit de pe fix pentru totdeauna dacă ar fi văzut imaginile de pe ecran. Iar ca să salvez un singur bebeluş şi de dragul copilului pe care-l aveam deja, aveam nevoie de o soţie sănătoasă la cap.

Soţia mea nu s-a uitat, dar eu n-am putut să nu mă uit. Trebuia să aflu ce se va întâmpla copiilor mei. Trebuia să aflu cum urmau să moară.

Fiecare fetus s-a retras cât a putut de departe când acul a pătruns sacul amniotic. Injecţiile n-au fost făcute în placentă, ci direct în bustul fiecărui copil. S-au chircit imediat ce acul le-a pătruns corpul. Când inima primului dintre ei s-a oprit – aproape că s-a oprit şi a mea odată cu a lui. Inima celuilalt a mai luptat, însă după 10 minute a cedat şi ea.

Doctorii au avut tupeul să numească clorura de potasiu, produsul care a oprit inima copiilor, – „medicament”. Vroiam să-i întreb: oare ce încercau să vindece – viaţa? Dar nici un cuvânt n-ar fi putut să facă la loc ceea ce fusese înainte. Mi-am înghiţit orice remarcă acidă pe care aş fi putut-o avea.

Ştiu că au simţit durere. Ştiu că au simţit panică. Şi ştiu că aceasta a fost crimă. Mă consolez ştiind că cel de-al treilea, care a supravieţuit, e bine şi că decizia n-a fost luată de mine; eu mi-aş fi încercat norocul cu tripleţi, indiferent de muncă şi efortul pe care l-ar fi cerut. Mă rog ca acest copil care a rămas să ajungă până la termen, să vină pe lume în viaţă şi sănătos şi ştiu că ea sau el o să aibă parte de toată dragostea noastră.

Dar cicatricea emoţională mă va durea până la sfârşitul vieţii. Îmi văd copilul zâmbind în fiecare noapte şi anticipez în câteva luni un altul… dar mă gândesc şi la acele două zâmbete pe care nu le voi vedea niciodată. În fiecare zi când mă întorc de la serviciu aud „Salut, tati!” şi ştiu că or să fie două voci şi două chicote pe care nu le voi auzi niciodată. Mă joc cu copilul meu şi îl iau în braţe… aşteptându-l cu nerăbdare şi pe al doilea… dar ştiu că alte două perechi de mâini nu le vor atinge niciodată pe ale mele, alte două rânduri de degete de la picioare n-or să fie niciodată numărate, alte două îmbrăţişări îmi vor lipsi pentru totdeauna.

Zilnic îl rog pe Dumnezeu să-i primească la El pe cei doi nevinovaţi, şi zilnic îl rog să mă ierte. Aşa voi face în fiecare zi de-acum încolo, pentru tot restul vieţii mele. Nu ştiu ce fel de împăcare mentală sau spirituală o să găsească soţia mea, dar asta e treaba ei şi povara pe care conştiinţa ei trebuie s-o ducă.

Nu lăsaţi pe nimeni să vă păcălească. Nu este lipsit de durere pentru copil şi oricine spune altceva e un mincinos. Avortul nu e o extirpare a unei grămezi de celule amorfe; e infanticid. Am reînviat practica sacrificiilor cu copii pentru noile zeităţi ale sexului ocazional şi comodităţii. Ne împăcăm cu realitatea crimei schimbându-ne perspectiva pe care o avem faţă de acea viaţă în curs de devenire prin eufemisme de genul „fetus” sau descrieri de genul „un grup de celule”… exact cum naziştii s-au convins pe ei înşişi că oamenii care ţipau când erau împuşcaţi sau gazaţi erau „Untermenschen”, adică subumani, şi deci puteau fi exterminaţi fără ca ei să simtă vreo urmă de vinovăţie.

În acelaşi fel îşi adaptează gândirea faţă de acţiunile sale orice persoană vinovată de genocid. Făcând la fel – ne condamnăm propriile suflete.

Acum câţiva ani am plâns de bucurie când am văzut pe ecran bătăile inimii primului meu copil. Iar acum plâng în agonie când îmi aduc aminte de bătăile întrerupte ale inimilor a doi dintre copiii mei. „Salvează unul sau nu salva niciunul” a fost eclipsat de „Afară de-aici, afară, condamnatule!” în timp ce mă întreb cum mă pot răscumpăra.

Dacă arătând lumii întregi cicatricea mea aş putea preveni măcar un avort, poate că la judecata lui Dumnezeu balanţa se va echilibra, şi voi putea să-i întâlnesc pe cei doi copii – care sper că mă vor ierta pentru greşeala mea."

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-nimeni dintre cei care fumeaza nu va ajunge, ca urmare a consumarii actului fumatului, in iad. Pe de alta parte, desi fumatul, nefiind pacat, nu impune, pentru salvarea sufletului, nici act de pocainta, nici reparatie adusa lui Dumnezeu, oricare fumator care, auzind ca renuntarea la fumat ar putea sa-i prelungeasca viata, mai ales daca renunta la fumat spre a-i aduce, prin cult si prin viata sa, o mai mare lauda lui Dumnezeu, face o fapta suprameritorie placuta lui Dumnezeu.

Deci un obice vicios (care creaza dependenta) nu e totusi pacat?
Nici daca cineva isi scurteaza viata, constient, nu este pacat?

Drogurile "recreationale" nu sunt pacat?

[DragosP]

Pastorala se găsește pe net.
Tu Sophia, împreună cu soțul tău, poți sau nu ține cont de sfaturile și învățătura bisericii. Dar cu siguranță VĂ PUTEȚI RUGA.

[sophia]

În prealabil postat de DragosP

Pastorala se găsește pe net.
Tu Sophia, împreună cu soțul tău, poți sau nu ține cont de sfaturile și învățătura bisericii. Dar cu siguranță VĂ PUTEȚI RUGA.

Eu m-am rugat mult. Eu tin cont de Biserica, de aceea sunt asa rupta sufleteste. Altfel nu mi-ar pasa si as fi mers pe alt drum.