Este crestineste sa iei chirie?

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

.Cat timp constiinta,ucisa demult,doarme linistita,ce mai conteaza un pumn de arginti in plus ? :)

Nu prea doarme pe moale conştiinţa ta, e clar că are un somn agitat.....

În prealabil postat de Mihailc

Nu prea doarme pe moale conştiinţa ta, e clar că are un somn agitat.....

Sunt un framantat de felul meu :) dar,raportat la situatia data,gasesc extrem de dificil sa tratez cu rabdare aceasta situatie din prezent,intrucat este de neinteles(oare?)cum am ajuns de la invatatura Noului Testament la asa ceva dar cumva la asta s-a ajuns,la aceasta stare de fapt.Chiar citeam azi analize puritane pe aceaste teme,munca,banii si rolul lor in comunitate si ajutorarea altora si am ramas surprins de cat de bine au anticipat erorile sistemului analizat de Weber.Insa din motive interesante,neasteptate dar prea lungi pt a le analiza acum sfaturile lor au fost ignorate.Incerc sa nu privesc in urma cu manie :)

PS: in Tara Sfanta,cand am ajuns la dudul lui Zaheu,simtindu-ma un urmas al lui pe anumite aspecte,m-as fi suit si eu in el dar,spre diferenta de situatia de pe vremea Mantuitorului,era protejat de un geam.Probabil ca multi prea multi ca mine au avut acelasi sentiment,de-a lungul timpului, de a simti brusc nevoia de a se sui in el si a privi in zare.Asa de multi incat cadea saracul copac cu noi si trebuia protejat :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Incerc sa nu privesc in urma cu manie :)

De ce nu? Jimmy e încă pe scenele lumii!... Revigorează, reîmprospătează. Mereu e nevoie de un strop protestatar, spre reînnoire ori poate spre zgâlţâirea somnolenţei certitudinii plate. De-un "tânăr furios"...
Îl găsim mereu în bibliografia pentru Admiterea la Teatru, privind înapoi.
Pare o condiţie obligatorie pentru un bun regizor, implicit pentru o mulţime de gură-cască impresionabili şi "culţi"...:)

În prealabil postat de cezar_ioan

De ce nu? Jimmy e încă pe scenele lumii!... Revigorează, reîmprospătează. Mereu e nevoie de un strop protestatar, spre reînnoire ori poate spre zgâlţâirea somnolenţei certitudinii plate. De-un "tânăr furios"...Îl găsim mereu în bibliografia pentru Admiterea la Teatru, privind înapoi. Pare o condiţie obligatorie pentru un bun regizor, implicit pentru o mulţime de gură-cască impresionabili şi "culţi"...:)

Puneti-ma pe post de craniul lui Yorick si voi face rolul vietii :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Puneti-ma pe post de craniul lui Yorick si voi face rolul vietii :)

..............:)))))

Vroiam totusi sa va las o intrebare.Cum intelegeti,ca si invatatura,ca si aplicabilitate concreta,dpdv ortodox,cuvintele lui Hristos din Luca 12:22-34.Este o invatatura general valabila,poate fi aplicata de toti,oamenii o mai pot accepta in contextul actual sau a ramas doar un deziderat pt mici comunitati,poate de tip monastic,poate de tipul primilor credinciosi din Faptele Apostolilor sau cel tarziu pana in perioada martirilor?Cum vedeti voi problema din perspectiva celor discutate pe acest topic?Multumesc anticipat pt raspunsuri.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Vroiam totusi sa va las o intrebare.Cum intelegeti,ca si invatatura,ca si aplicabilitate concreta,dpdv ortodox,cuvintele lui Hristos din Luca 12:22-34.Este o invatatura general valabila,poate fi aplicata de toti,oamenii o mai pot accepta in contextul actual sau a ramas doar un deziderat pt mici comunitati,poate de tip monastic,poate de tipul primilor credinciosi din Faptele Apostolilor sau cel tarziu pana in perioada martirilor?Cum vedeti voi problema din perspectiva celor discutate pe acest topic?Multumesc anticipat pt raspunsuri.

Cred că învăţătura este cu totul aplicabilă, acolo unde avem de-a face cu un om duhovnicesc, fie şi în buricul târgului/cetăţii. Cunosc oameni care chiar aşa trăiesc şi le duc pe toate, în chip minunat. Dar nu fac rabat la nimic!
Cum, însă, oamenii oscilează în sus şi-n jos de la o clipă la alta...
În final tot ca Petru pe mare, privind talazurile-învolburate, ajungem...

E o problemă de oftalmologie... Pardon, de orientare a ochiului sufletesc (spre pântec sau spre Ceruri).

[Mihailc]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Vroiam totusi sa va las o intrebare.Cum intelegeti,ca si invatatura,ca si aplicabilitate concreta,dpdv ortodox,cuvintele lui Hristos din Luca 12:22-34.Este o invatatura general valabila,poate fi aplicata de toti,oamenii o mai pot accepta in contextul actual sau a ramas doar un deziderat pt mici comunitati,poate de tip monastic,poate de tipul primilor credinciosi din Faptele Apostolilor sau cel tarziu pana in perioada martirilor?Cum vedeti voi problema din perspectiva celor discutate pe acest topic?Multumesc anticipat pt raspunsuri.

Nu neapărat lepădarea de avere este un deziderat cât libertatea faţă de ea. Şi libertatea în general, că nu doar de avere se lipeşte inima omului. Cred că am mai spus-o şi în altă parte că unul scopurile de căpătâi ale Bisericii a fost şi este dezidolatrizarea cosmosului şi eliberarea Creaţiei de consecinţele autoblocării umanului în limite, văzute ca avatare ale stăpâniei morţii. Este şi tema centrală a postului, recuperarea libertăţii faţă de lucruri şi subminarea tiraniei ego-ului cu întregul inventar de obiceiuri, apucături, gesturi, pretenţii care-i slujesc şi care se mai numesc şi patimi.

Hristos a urcat foarte sus stadardele, ca nu cumva să ne treacă prin cap că am făcut prea mult sau destul pentru a merita întâlnirea cu harul. Când ai renunţat la avere, îţi rămâne viaţa (instinctul de supravieţuire) de biruit, chiar şi proiecţia subiectivă a propriei mântuiri. Dacă vrei să fi desăvârşit... trebuie să ai mereu în minte că desăvârşirea este un orizont de neatins, că theosis este o călătorie fără sfârşit !

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Vroiam totusi sa va las o intrebare.Cum intelegeti,ca si invatatura,ca si aplicabilitate concreta,dpdv ortodox,cuvintele lui Hristos din Luca 12:22-34.Este o invatatura general valabila,poate fi aplicata de toti,oamenii o mai pot accepta in contextul actual sau a ramas doar un deziderat pt mici comunitati,poate de tip monastic,poate de tipul primilor credinciosi din Faptele Apostolilor sau cel tarziu pana in perioada martirilor?Cum vedeti voi problema din perspectiva celor discutate pe acest topic?Multumesc anticipat pt raspunsuri.

Pai sa vedem...asta inseamna ca trebuie sa renunti la tot ce ai sau sa dai mai mult decat te tine asteptand ca Dumnezeu sa implineasca lipsurile tale si ale familiei, eventual sa primesti si ceva pe deasupra pentru inchipuita virtute?

Pe de alta parte stim ca exista oameni care in numele grijii pentru ziua de maine (de fapt ceva mai mult de atat) fac tot felul de lucruri gresite.

Ei bine, calea corecta e la mijloc.
Foloseste ceea ce ai, nu alerga dupa pleava in vant sacrificand pentru asta ceea ce e concret, real, autentic (se pot da N exemple in acest sens).