Probleme in famile

[adam000]

În prealabil postat de AlinB

Nu este cu alb si negru.
In fiecare om poate fi o farama de umanitate adamica (cea bine zidita de Dumnezeu, dinainte de cadere) ascunsa, in ciuda aparentelor, si in anumite imprejurari iese la suprafata.
Fenomen care e posibil sa se repete toata viata, dar respectivul a hotarat sa o anihileze de fiecare data si nu cred ca poate fi data vina exclusiv pe parinti, mediu social, etc. pentru ca asa ajungem sa negam liberul arbitru si sa afirmam dogma predestinarii.

Acele anumite imprejurari cred ca sint atunci cand Dumnezeu lumineaza constiinta omului (glasul Sau).

Nu e vorba de neagarea liberului arbitru, ci imagineaza-ti un caine inchis intr-o cusca atat de mult timp (de-o viata), ca atunci cand ii scoti lacatul de la usa custii nici nu ii mai da prin cap sa se duca sa testeze usa sa vada daca se mai deschide (teoretic cainele e de vina ca nu a incercat, practic insa...), sau mai rau, traind in cusca toata viata, ii este frica sa vada ce este afara (daca e ceva rau?; oricum e ceva necunoscut).
Cainele poate face ce vrea (si sa iasa din cusca), insa toata situatia lui de viata (faptul ca l-au tinut inchis) il face sa nu faca pasul asta.

Adeseori ma intreb daca nu cumva rugaciunea aceea din timpul Sf Liturghii (ectenia) cand se roaga "pentru cei robiti", oare nu cumva se refera la cei ce se afla robiti de patimi, in robia patimilor, precum acel caine teoretic liber dar totusi rob custii, din exemplul anterior.

-----------

P.S. Pe cruce erau doi talhari in fata Lui Dumnezeu! (nu singuri)