Nedumeriri fata de spovedanie

[fallen]

În prealabil postat de Annyta

Dacă îmi permiteţi, sper să nu spun prostii: părerea mea este că cel care ne ajută să lepădăm păcatul este Dumnezeu, căci unde sunt păcate sporeşte şi harul vindecător de la Domnul. Nu contest că şi duhovnicii sunt diferiţi, eu însămi alegându-mi pe unul care am considerat că "mi se potriveşte". Nu aş putea spune, în general, că a dus muncă de lămurire cu mine despre cum să mă opresc din anumite păcate, ci prin îndelunga sa răbdare m-a iertat de fiecare dată, dându-mi canon, şi neoprindu-mă de la Sfânta Împărtăşanie decât de puţine ori şi pe termen f scurt. De asemenea, de mare folos îmi sunt predicile dumnealui şi faptul că atunci când am probleme sau nelămuriri pot să îl întreb şi primesc un sfat de urmat.

Acum nu ştiu cum se transpun aceste fapte în cuvinte de teorie, nu ştiu despre harul lucrător şi nu credeam că Dumnezeu ne iartă în funcţie de "harismele" părintelui duhovnic. Percepţia mea (întărită şi de vorbe din popor) este că fiecare preot îşi asumă şi nişte riscuri atunci când ne iartă anumite păcate, de aceea unii pot să ducă mai multe, iar alţii mai puţine.

Rog să fiu iertată şi corectată dacă am scris prostii. Este doar percepţia mea la acest moment.

P.S. fallen, nu te contrazic. Doar că modul în care duhovnicii ne influenţează depinde atât de ei, cât şi de noi.

Prima data cand m-am spovedit la actualul duhovnic mi-a vorbit despre sfanta Maria egipteanca, si nu era pe vremea asta, cand tocmai am praznuit-o, ci inante de Craciun...
Acum nu vreau sa ma laud, dar deja in momentul cand m-am dus eram convinsa ca pana atunci nu facusem numai lucruri bune, nu mi s-a "revelat" abia atunci...

In alta ordine de idei, mai am si eu o intrebare: e ok sa-i spui duhovnicului lucruri pe care nu ai curajul sa le marturisesti si sotului? sotul e indreptatit sa se supere daca afla ca ai marturisit unei terte persoane (duhovnicului) lucruri pe care ar fi tb sa le stiti doar voi doi?