Parabolele lui Iisus

Despre cum Crucea este nedespărțită de Hristos, inclusiv atunci când ne vorbește:

„Pentru a fi perceput, mesajul hristic trebuie să adopte dimensiunea verticalității. O cetate ascunsă în răcoarea unei depresiuni sau o făclie fără sfeșnic riscă să teacă neobservate. Orizontala transmisiei mistice (răspândirea ei peste capetele tuturor) nu poate avea drept sursă decât verticala Întrupării, impostația sublimă a vocii profetice, postura dreaptă. Mesajul se propagă, astfel, din centrul unei cruci și, într-un anumit sens, echivalează cu o răstignire. Parabolele sunt efectul răstignirii intelectului divin pe lemnul limitelor rațiunii omenești. De aici splendoarea lor tragică, obscuritatea lor asumată și aspectul de jertfă al limbajului aluziv, voalat, analogic. Nu cei din afară sunt sacrificați prin discursul parabolic, ci conținutul însuși al discursului, care se străduiește să coboare în întunericul exteriorității lor.”
(A. Pleșu, Parabolele lui Iisus, p. 61)