Parabolele lui Iisus

În prealabil postat de delia31

Dupa cum singur a facut (auto)critica ratiunii exegetice in capitolul final al cartii despre parabole, si oarecum, in a nutshell, si la conferinta, povestea de culise, de laborator, e ea insasi foarte interesanta.

Pentru un intelectual rafinat si riguros ca Plesu, demersul de a scrie o carte despre parabole nu putea incepe decat prin intentia de a acoperi cat mai exhaustiv bibliografia pe tema asta.

Pe cat de scrupulos ar fi vrut sa fie in zelul lui “de a defrisa livresc” rafturile bibliotecilor, pe atat de inhibat a ajuns sa fie de asfixianta cantitate a textelor si de inepuizabilul miez al zicerilor lui Iisus. E ceea ce se cheama “brain inhibitive phase”, faza de descurajare adica, de autosabotare in fata utopiei de a epuiza exhaustiv si autentic subiectul ( la ce bun inca o carte despre parabole?)

Cu toate astea, doar parcurgand un asemenea travaliu a ajuns sa afle cum se poate “rata” interpretarea parabolelor din cauza unor exegeze spectaculoase tehnic dar care risca sa obtureze drumul catre miezul si inima textului si mai ales catre inima Celui care le-a rostit.

Facand un inventar al lucrarilor catolice, protestante si iudaice in paralel cu cele ortodoxe, Plesu a observat ca cele dintai inclina spre studiul istoric al parabolelor, in timp ce teologii ortodocsi le abordeaza ca materie omiletica.

Dupa cum zicea si Ioana, am observat ca Plesu critica lucid atat aroganta exegezei moderne cu sobrietatea si precizia ei de tip luteran, dar si exegeza de la antipodul ei: omiletica sentimentalisto-moralizatoare care rateaza efectiv esentialul si transforma parabolele in “ora de dirigentie sau dadaceala duminicala”.
In termeni asemanatori, zice si Steinhardt:” cele mai bune si mai frumoase simtaminte ori mai folositoare invataturi sunt annihilate de tipizarea verbala, care-i simptom de lene, frica si uscaciune a inimii. Tot atat de dusmanoase sunt stilul pilduitor, edificator, onctuos, stilul emfatic, grandilocvent sau deprinderea comoda de a reduce predica la reprezentarea pericopei evanghelice”.

Aici pune Plesu un mare punct pe i. Preoti si predicatori plictisiti si de o platitudine exasperanta “arunca fara gratie de la amvon comorile Scripturii ca pe o gramada de pesti morti, ratand dimensiunea cosmica, miraculoasa, tainica si in fond scandaloasa a Intruparii.”

Kenoza unui Dumnezeu dispus sa treaca hotarul inimaginabilului, pentru a-si insusi un trup omenesc cu tot balastul si slabiciunile lui, ar suna ridicol, daca rezultatul acestui plonjon halucinant ar fi doar un compendiu de buna purtare. Nu e de crezut ca Dumnezeu a facut acest plonjon in lumea materiala doar pentru a tine un duios discurs de matusa cumsecade ("sa fii cuminte, sa nu minti, sa nu faci prostii”).

Foarte corecta surprindere esentei unei carti foarte interesante,mie personal mi-a placut chiar daca nu am subscris la toate opiniile autorului(nu cele ce m-ar plasa intr-un subiectivism confesional) si banuiesc ca nici el nu si-ar fi dorit asta :) din perspectiva unei analiza ce nu se doreste a fi un produs finit ci doar o usa deschisa.Am subliniat o parte din finalul mesajul tau pt ca,din ce in ce mai mult,sunt convins de faptul ca reducerea mesajului hristic la limitarile unei eticii orizontale fara nici un fior metafizic este doar o alta forma de ateism, pentru ca acele cuvinte ale Mantuitorului ,,Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?"(am dat un exemplu),isi afla mesajul nu intr-un formalism mort in justificarea sa fara de viata ci in alte cuvinte alte Mantuitorului,cele din Matei 7:21, care ridica fiinta umana spre ceva cu mult superior si transformator oricarei etici,notiune ce are tot atatea sanse sa genereze o nastere din nou pe cat avea Nicodim sanse sa se poata naste din nou :) Si pentru etica,ca si pentru acel batrin fariseu,raspunsul este acelasi :) ,eliberator de restrictiile intelegerii umane,fie ele si aparent morale: ,,Trebuie să vă naşteţi de sus.Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul."

Numai bine Delia,God be with you.

[cezar_ioan]

Domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si ceilalti, vor spune mereu lucruri foarte interesante. Iar asta imi pare evident, intrucat asta au si facut toatat viata: au invatat sa produca snoave interesante, sa gandeasca, sa exprime. Au si talentul si munca si scolile si toate conditiile unei reusite pe linia asta. De aceea ii si admir. Si le iau apararea (de parca ar avea ei nevoie...) in fata celor care le minimalizeaza opera si rolul in societate.

Cand, insa, vine vorba de Biserica, cand ii aud vorbind [i]despre [i]Dumnezeu.... Cu mina lor vesnica de intelectuali rasati, cu mimica aceea sigura de sine si cu acel mod de a pune cuvintele... Cand, in fine, intru in atmosfera creata de ei cu dibacia caracteristica, patinata de mii de discursuri.... Atunci simt clar si cred ca inteleg ca, pur si simplu, asa putem vorbi la nesfarsit... Problema e ca nici cea mai savuroasa deiscutie purtata de vreunul dintre acesti inetlectuali nu-mi risipeste certitudinea faptului ca ma aflu in fata unor actori.
Care joaca o tragicomedie pe scena meschina a unei Romanii care, dupa mine, se zbate intre vocatia ei de a crea intelectuali isihasti si surogatele nesfarsite oferite de zbuciumata si trista ei istorie.

Deplang mereu nesansa de trai in mediul cultural oferit de o cultura minora, impanata cu trucuri ale unor saltimbanci ai cuvantului si de o "imbisericire" care trece cand prin culoarele ministerelor si Cotroceniului, cand prin birourile contabililor unor edituri profitabile, cand prin aerul curat al Paltinisului... Numai prin inima infricosata, imbolnavita si disperata a multimii de oameni debusolati nu prea reuseste sa treaca.

Nu era destul ca suntem "ici au cote de l,orient, ou tout est pret a la legere...", era nevoie sa fim si in fundul gandirii.

Cartile si conferintele or fi bune, or fi folositoare, or fi interesante. Nu neg asta, nu contest, dimpotriva!
Nu sunt, insa, tamaduitoare. Cand, de fapt, asta e marea prioritate, intrucat ... e boala mare in popor.


P.S. Intrucat pe forum sunt multi admiratori ai domnilor intelectuali "imbisericiti", iar acesti forumisti imi sunt mult dragi mie, inchei cerindu-mi mai intai iertare ca nu le-am impartasit entuziasmul si ma straduiesc ca, pe viitor, sa imi cenzurez impresiile subiective pe tema sensibila a intelectualilor nostri de azi. M-as bucura sa fiu eu cel care vede stramb, avind ochiul rau. Dar si mai mult m-as bucura sa avem cu totii ochiul cel bun si sa avem cu adevarat ce vedea..

Nu e cazul, frate să-ți ceri iertare. Cel puțin eu nu consider asta. Întotdeauna am avut ceva de învățat de la tine. Încerc, acum, să privesc și prin prisma ta. Însă, într-adevăr, îmi trebuie și mie ochi curat și luminat. Poate cu vremea...

P.S. Acum să nu te superi tu, însă mai devreme mi-a trecut prin minte că ar trebui să-i ceri ceva lui Pleșu...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

P.S. Acum să nu te superi tu, însă mai devreme mi-a trecut prin minte că ar trebui să-i ceri ceva lui Pleșu...

Vreun autograf, cumva?... :)
Daca as fi in situatia sa ii cer ceva, i-as cere sa renunte la prostul obicei de a ma invita la tipul lui de intelegere... Ce de foraje face domnul P. in intelegerea noastra... Si ce de speculatii savante...
Sunt tare curios, in schimb, ce poate exprima domnul Plesu in materie de simtire/traire personala. In calitate de intelectual imbisericit, desigur... Sau, poate, intelectualii imbisericiti nu isi exprima decat la rugaciune-spovedanie simtamintele de evlavie si cainta?...

P.S. Am mai spus si cu alt prilej: pana cand nu-i voi vedea pe acesti domni facindu-si PUBLIC treburile de cainta (pentru tot ce au facut, cu multa inteligenta in trecut), ei raman pentru mine actori cabotini care se complac in admiratia unui public adecvat.
Acesti ambitiosi si descurcareti baroni ai limbajului si ai intregii cochetarii intelectuale din biata cultura muribunda de azi, nu fac decat sa isi continue micile afaceri in modul si in domeniul care i-a consacrat: blablaul smecheresc, care te tine mereu "deasupra". Nonsalanta lor de a vorbi in legatura cu Hristos si Biserica Lui (in timpul liber dintre doua intalniri cu oamenii politici si cu oamenii de afaceri, intalniri in care, desigur, nu fac nici cateheza crestina nici exegeza biblica) nu ma surprinde. Ce imi pica insa, greu, e ca voua nu vi se pare nimic dubios la mijloc...

Reamintesc convingerea mea: intelectualul roman are vocatie isihasta. Asta-i tot. Restul e ratare, cu, desigur, consecinte notabile pentru toti ceilalti din Cetate...

In fine, am promis ca imi cenzurez opiniile... Mai bine tac acum, decat niciodata...

[Mihailc]

În prealabil postat de cezar_ioan

Sunt tare curios, in schimb, ce poate exprima domnul Plesu in materie de simtire/traire personala. In calitate de intelectual imbisericit, desigur... Sau, poate, intelectualii imbisericiti nu isi exprima decat la rugaciune-spovedanie simtamintele de evlavie si cainta?...

Apăi vezi măi Ioane că nu toţi oamenii au porniri exhibiţioniste când vorbesc despre ei înşişi.... şi se mai întâmplă câteodată ca lupingurile patetico-lirice ce desenează pe cerul altora, cu aburi hipercondensaţi, cuvinte cum sunt "evlavie" şi "căinţă", să nu fie altceva decât o altă încercare a ego-ului de a se căţăra pe un pisc încă virgin al slavei deşarte.
Trăirismul de vitrină a fost şi va rămâne o formă vulgară de promovare a sinelui, cu mare succes la public. Fariseii au făcut din genul acesta de iluzionism o ştiinţă exactă iar modernii, un pic îngrijoraţi de dimensiunile pandemice ale fenomenului, de i-au dat un nume, respectiv o definiţie: bovarism - stare de insatisfacție a unei persoane față de propria condiție și care tinde să-și făurească o personalitate fictivă, ideală, corespunzătoare cu aspirațiile sale.

mesaj editat

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cezar_ioan

Vreun autograf, cumva?... :)
Daca as fi in situatia sa ii cer ceva, i-as cere sa renunte la prostul obicei de a ma invita la tipul lui de intelegere... Ce de foraje face domnul P. in intelegerea noastra... Si ce de speculatii savante...
Sunt tare curios, in schimb, ce poate exprima domnul Plesu in materie de simtire/traire personala. In calitate de intelectual imbisericit, desigur... Sau, poate, intelectualii imbisericiti nu isi exprima decat la rugaciune-spovedanie simtamintele de evlavie si cainta?...

P.S. Am mai spus si cu alt prilej: pana cand nu-i voi vedea pe acesti domni facindu-si PUBLIC treburile de cainta (pentru tot ce au facut, cu multa inteligenta in trecut), ei raman pentru mine actori cabotini care se complac in admiratia unui public adecvat.
Acesti ambitiosi si descurcareti baroni ai limbajului si ai intregii cochetarii intelectuale din biata cultura muribunda de azi, nu fac decat sa isi continue micile afaceri in modul si in domeniul care i-a consacrat: blablaul smecheresc, care te tine mereu "deasupra". Nonsalanta lor de a vorbi in legatura cu Hristos si Biserica Lui (in timpul liber dintre doua intalniri cu oamenii politici si cu oamenii de afaceri, intalniri in care, desigur, nu fac nici cateheza crestina nici exegeza biblica) nu ma surprinde. Ce imi pica insa, greu, e ca voua nu vi se pare nimic dubios la mijloc...

Reamintesc convingerea mea: intelectualul roman are vocatie isihasta. Asta-i tot. Restul e ratare, cu, desigur, consecinte notabile pentru toti ceilalti din Cetate...

In fine, am promis ca imi cenzurez opiniile... Mai bine tac acum, decat niciodata...

Mult as vrea, Cezare, sa nu te necajesc cu mesajul meu, dar tare ma tem ca nu am incotro. Imi cer de pe acum iertare, fiindca eu nu pot impartasi aceiasi parere!
Si nu ma leg de faptul ca pe de o parte sustii ca-i apreciezi pe acesti intelectuali si le iei apararea, iar pe de alta, iti dezvalui in intregime dezgustul fata de ei. Asta e o chestiune de fond, care probabil ti-a scapat din greseala. Reactia ta se simte, oricate elogii ai vrea sa adaugi la adresa lor; sunt fortate si de complezenta!
Nu, frate Cezar, n-ar trebui sa ne deranjeze prea mult "gaselnitele" acestor indivizi de a-si face treaba lor de oratori... Oare te-ar fi multumit mai mult daca ar fi vorbit impotriva Mantuitorului Hristos? Imi amintesc de un timp cand mi se zburlea parul cand auzeam de Dan Puric si conferintele lui, dar mai apoi am inteles ca asta stie el sa faca mai bine, si ca asta-i "talantul" lui. La fel si cu Plesu. Eu am fost mult mai bulversat de conferintele lui Danion, care mi se parea un lup in blana de oaie, fiindca aducea dezbinare si sminteala acolo, in interiorul bisericii. Plesu, Puric si altii ca ei, se adreseaza unui segment de oameni care in mod obisnuit nu prea vin pe la biserica. Pentru acest segment, Dumnezeu oranduieste cum stie El mai bine, sa-i intoarca la credinta, putin cate putin. Si-apoi ce stim noi ce-i randuieste Dumnezeu lui Plesu? Oare avem cumva certitudinea ca noi suntem mai buni si ca meritam mai mult? Dar chiar sa fie adevarat ca poate astazi meritam mai mult (desi nu noi putem face diferenta), maine Dumnezeu are intreaga putere sa faca din el un sfant, iar pe mine care nu pot sa dorm de grija lui, sa ma arunce afara asa cum si trebuie, fiindca nu merit mai mult.
Oare nu ochiul nostru ne sminteste, frate Cezar, gandind astfel. Daca el asta stie sa faca, iar Dumnezeu ii ingaduie, de ce sa arunc eu cu pietre? Sunt oare in masura?

Ieri, dupa sfanta liturghie, Parintele a tinut o predica ce m-a facut sa meditez indelung dupa intoarcerea acasa! A vorbit despre cei trei ierarhi, lucruri pe care eu in ignoranta mea, nu le stiam. Fiecare dintre ei era atat de deosebit, incat in lumea ortodoxa s-au creat "bisericute" pentru fiecare dintre cei trei. Sf. Vasile cel Mare, era atat de sever incat nu dezlega la sf impartasanie, daca ai facut pacate chiar mici fiind. Sf Grigore despica firul in patru si gasea calea pentru dezlegare la sf. impartasanie, astfel ca omul, chiar daca primea canon, era fericit si multumit. Iar Sf Ioan Gura de Aur, pe langa faptul ca parea sa detina fraiele timpului, fiindca daca se apuca de vorbit, lumea nu se mai satura ascultandu-l, si dupa ore in sir, li se parea ca abia incepuse, el ura pacatul, dar il iubea pe pacatos atat de mult incat dezlega pe toata lumea pentru sf. impartasanie. Ba mai mult, nu numai ca se apropia de leprosi, dar ii mai strangea cu toata dragostea la piept si-i saruta, ceea ce era de neinteles pentru orice om rational!... Pentru toti acesti trei ierarhi, Dumnezeu a oranduit sa apara in vis unui alt patriarh ce avea in acele vremuri multa evlavie, si sa determine lumea sa inteleaga ca in fata Lui, toti sunt la fel, iar pentru a intari aceste vorbe, i-a poruncit sa aleaga o zi anume in luna Ianuarie, in care sa fie praznuiti toti la un loc, chiar daca fiecare dintre ei au fost deja praznuiti separat in cursul acestei luni!
Poate vei spune ca asta n-are nici o relevanta, dar eu cred ca are... Asa cum Sf Ioan Gura de Aur iubea tot pacatosul, lasandu-I lui Dumnezeu modul in care sa-l indrepte pe pacatos, cred ca asa si noi ar trebui sa reactionam fata de semenii nostri. Si stii de ce? Fiindca noi insine SUNTEM de atatea ori in locul lor, dar nu ne dam seama. Noi insine vorbim de Hristos, desi suntem pacatosi si vai de zilele noastre... Noi insine alegem uneori sa facem "o afacere" din talantul noastru, sau daca nu alegem, macar gandim asta!... Nu e nici o diferenta intre ei si noi, Cezare!... Asa vrem noi sa credem, dar ne inselam, frate!...
Iarta-ma, te rog. Ca de obicei, n-am astampar si imi arog (ca si tine) dreptul sa... veghez, de parca ar fi mare lucru de capu' meu!...

[cezar_ioan]

Va multumesc, Mihail si Moshule, pentru cuvantul vostru. (Chiar asteptam opiniile voastre si ma cam miram ca nu apar...:))

Mihail, ma amuza un pic gandul ca mi-ai scris ca si cum eu nu as fi avut din capul locului in vedere ceea ce spui tu. Pai, tocmai de aici am plecat si incerc sa plec mereu... Dar bat in alta parte, mai departe.
Bag seama ca imi scapa mie ceva in modul cum redactez mesajele. Ca, daca e sa ma iau dupa feedback, e ca si cum as scrie altceva. Si cred ca nu e vorba de receptor, aici, cat mai degraba de modul balbait si ne-simplu in care scriu. Cred ca ma grabesc un pic...

Moshule, pur si simplu iti impartasesc opinia, macar in cateva puncte centrale. Cand voi avea un mic ragaz voi incerca sa nuantez pe marginea temei. Multumesc!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cezar_ioan

Moshule, pur si simplu iti impartasesc opinia, macar in cateva puncte centrale. Cand voi avea un mic ragaz voi incerca sa nuantez pe marginea temei. Multumesc!

Asta cu punctele centrale, ma amuza!... Fara a avea pretentia de a fi infailibil, consider ca aceste metehne ale noastre de a da celorlalti dreptate partial, (nici eu nu fac exceptie, din pacate), nu ne scapa de osanda, in sensul ca, in loc sa devenim "fierbinti", preferam mai departe sa fim doar "caldicei"...
Imi amintesc nu demult cand am ramas surprins de prezenta la "trinitas-tv" a actorului Mihai Coada (alias Nelu Curca din "La bloc"). Spunea cum, la un moment dat a ingenuncheat in fata icoanei Mantuitorului si a inceput sa planga ca un copil, fiindca avea multe remuscari pentru meseria pe care si-a ales-o. Se ruga si intreba in acelasi timp: "Cum scap din grozavia asta, Doamne, daca eu asta stiu sa fac?" Cred ca mai degraba trebuie sa selectam bine tot ceea ce alegem sa facem in viata. Si soldatii romani il intrebau nedumeriti pe Sf Ioan Botezatorul: "Si noi ce sa facem?" Iar Sf Ioan le-a raspuns: "Va faceti datoria, fara sa napastuiti pe cei nevinovati!" Si iarasi revin: avem un talant sau mai multi. Daca vrem sa-l inmultim, nu avem dreptul sa trandavim, ci sa ne ostenim asa cum putem si sa facem mai multi. Poti prin talantul tau sa aduci sminteala, sau dimpotriva. Vorbeam pe un alt thread cu acea ocazie cand se discuta despre intoarcerea la Dumnezeu a lui "Nelu Curca", despre Vasile Murariu care, desi merge prin biserici si este credincios, nu de putine ori l-am vazut facand bascalie de preoti, imbracand sutana sau dialogand ca... sfintii. Aceste fapte au efecte adanci asupra celor destepti "gramada", si care nu sunt iertate usor celui ce le propaga. De aceea spun ca bine ar fi pentru tot omul sa nu se aventureze "dincolo" de limite, si ori de cate ori are ocazia, sa nu omita sa aminteasca rolul lui Dumnezeu si a Mantuitorului in lume. Poate asa el insusi, pacatos fiind, ajunge sa se indrepte si sa urmeze vorbelor pe care poate le spune la inceput doar ca sa dea bine la public!...

[ioanna]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce imi pica insa, greu, e ca voua nu vi se pare nimic dubios la mijloc...

Ce te-a facut sa crezi ca nu gandim similar cu privire la persoana sa? Daca omului ii face bine sa scrie, ii face bine cercetarea, se bucura cand gandurile sale le identifica si la altii, se amuza sau se irita de gandurile altora, atunci sa scrie. La final va constientiza ca creatia e mai buna decat propria persoana :) Cel putin asta a spus Andrei Plesu si "Despre ingeri" si acum despre "Pilde".