Parabolele lui Iisus

[ioanna]

În prealabil postat de cezar_ioan

P.S. Intrucat pe forum sunt multi admiratori ai domnilor intelectuali "imbisericiti", iar acesti forumisti imi sunt mult dragi mie, inchei cerindu-mi mai intai iertare ca nu le-am impartasit entuziasmul si ma straduiesc ca, pe viitor, sa imi cenzurez impresiile subiective pe tema sensibila a intelectualilor nostri de azi.

Nu trebuie sa impartasiti entuziasmul, ci sa nu exagerati cu zeflemeaua.

Intrebandu-se cine va impartasi entuziasmul cartii, Sorin Lavric spune:
"Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanţelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceaţa omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tăiat. La fel, rezerva faţă de accentele categorice, care trădează asumarea unor certitudini tari, menite a fi propovăduite cu nerv prozelitic, i-a dat lui Andrei Pleşu obişnuinţa afirmaţiilor relative, şi din acest motiv inteligenţa lui sclipitoare are un straniu efect dizolvant: pruncii nu sînt chiar inocenţi, neruşinarea (anaideia) e uneori bună, iar săracii cu duhul nu sînt defel proşti. În fond, ne mişcăm în tărîmul speranţelor, nu al certitudinilor, şi de aceea orice perspectivă e posibilă.

Şi atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiţi nu, cărora aplombul speculativ al lui Pleşu le va insufla resemnarea neputinţei de a-l pricepe. Preoţii ortodocşi nu, care îi vor reproşa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaş care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioşii obişnuiţi iarăşi nu, fiindcă în locul unor meditaţii fierbinţi, dătătoare de consolare şi mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livreşti care vor ritmul unei fraze de rasă, şi filosofilor care vor să înveţe cum poţi mînui nuanţe contrare fără a te încurca în capcana lor. În contra filantropiei evanghelice, Andrei Pleşu nu scrie pentru toţi şi în nici un caz pentru oricine.”
(sursa: Receptivitatea pericopelor, Romania Literara, nr.49/2012)

[delia31]

În prealabil postat de ioanna

Şi atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiţi nu, cărora aplombul speculativ al lui Pleşu le va insufla resemnarea neputinţei de a-l pricepe. Preoţii ortodocşi nu, care îi vor reproşa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaş care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioşii obişnuiţi iarăşi nu, fiindcă în locul unor meditaţii fierbinţi, dătătoare de consolare şi mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livreşti care vor ritmul unei fraze de rasă, şi filosofilor care vor să înveţe cum poţi mînui nuanţe contrare fără a te încurca în capcana lor. În contra filantropiei evanghelice, Andrei Pleşu nu scrie pentru toţi şi în nici un caz pentru oricine.”
(sursa: Receptivitatea pericopelor, Romania Literara, nr.49/2012)

Tocmai (si) asta, mi se pare mie, ca deplange Cezar si…ciudat, tocmai (si) asupra acestui fapt avertizeaza si Plesu: exclusivismul si modul in care savantlâcul steril, eruditia divagatorie il pot face pe cititorul parabolelor sa treaca pe langa text, sa rateze tocmai substanta lor launtrica, sa-l deturneze in hatisurile labirintice ale exactitatilor inutile, fara prea mare legatura cu Adevarul.

Plesu, insusi, referindu-se atat la exegetii parabolelor, cat si la cititorii exegezelor, avertizeaza asupra „riscului de a esua in eruditie goala, de a focaliza halucinatoriu asupra unor detalii anexe care nu favorizeaza in nici un fel, ba dimpotriva, o lectura comprehensiva. A citi parabolele si exegeza lor din unghiul deprinderilor, achizitiilor metodologice, idiosincraziilor si modelor de ultima ora e a cadea victima unei anamorfoze derutante si paguboase.”

„Savantii strica intotdeauna vinul vechi, recurgand la burdufuri noi”. "A te bucura de un vin vechi fara ideea fixa a „actualizarii”, fara scenografia cocheta a ingeniozitatii „bransate”, fara tapaj metodologic de catedra nu inseamna a fi opac la sunetul veacului, a te tine dogmatic, la distanta de orice innoire fertila. Inseamna, pur si simplu, a pastra masura, a nu manipula textele de dragul spectacolului academic.”

,,Nu voi contesta –zice Plesu - nici competentele, nici buna credinta a unora din cercetatorii parabolelor. Dar nu ma pot abtine sa deplang futilitatea baroca a stradaniilor lor si patologia unei anumite sectiuni a spiritului vremii, care nu mai vrea si nu mai poate sa distinga intre esential si accesoriu, intre evidenta cadaverica a literei si freamatul discret, dar viu al spiritului.
Cat despre marii inovatori subtili (...), acestia au pretentia ca vad sporii de feriga, dar nu zaresc un elefant la zece metri departare, ziua in amiaza mare”.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de ioanna

volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livreşti care vor ritmul unei fraze de rasă, şi filosofilor

Intocmai. E precum spuneam: "... si baba se piaptana".

[-radu-]

Gândesc că pentru oamenii care sunt foarte prinşi în modul lumesc, "raţional", de a înţelege lumea, poate fi foarte folositor şi un autor ca Pleşu, care le poate deschide mintea şi spre textele scripturii sau către sfinţii părinţi. Aşa am fost şi eu acum câţiva ani şi prin cărţile lui Jung, care numai autor ortodox nu este, am ajuns să răsfoiesc Biblia, la care Jung făcea trimitere adeseori, pentru a-şi justifica unele teorii psihologice. Poate că şi Pleşu va face acelaşi serviciu unora care iubesc filosofia dar nu au deschis încă Biblia. Doamne ajută!

Frate Cezar, poate îmi recomanzi o carte bună de psihologie, accesibilă şi profanilor...Mi-e dor de vremurile în care citeam psihologie şi mi se părea că toţi oamenii sunt foarte interesanţi.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de -radu-

Gândesc că pentru oamenii care sunt foarte prinşi în modul lumesc, "raţional", de a înţelege lumea, poate fi foarte folositor şi un autor ca Pleşu, care le poate deschide mintea şi spre textele scripturii sau către sfinţii părinţi. Aşa am fost şi eu acum câţiva ani şi prin cărţile lui Jung, care numai autor ortodox nu este, am ajuns să răsfoiesc Biblia, la care Jung făcea trimitere adeseori, pentru a-şi justifica unele teorii psihologice. Poate că şi Pleşu va face acelaşi serviciu unora care iubesc filosofia dar nu au deschis încă Biblia. Doamne ajută!

Frate Cezar, poate îmi recomanzi o carte bună de psihologie, accesibilă şi profanilor...Mi-e dor de vremurile în care citeam psihologie şi mi se părea că toţi oamenii sunt foarte interesanţi.

Asa e, adica asa mi s-a intamplat si mie si altora.
Totusi, ajutorul primit la start risca sa devina balast, mai tarziu... E dovedit.
Nici un ajutor de la oameni nu ramane neplatit, intr-un fel sau altul. Deseori pagubos. Jung, in special, imi pare un autor de evitat pentru cel care cauta sa aprofundeze vietuirea crestina. S-a scris mult pe tema asta, iar experientele unor cunoscuti, nu putini, imi intaresc convingerea.

Dintre cartile de psihologie iti recomand pe oricare dintre clasici. Care vrei tu, eu avind preferinta pentru doi americani: Carl Rogers si, mai batrinul si invechitul Wiliam James. Ultimul a scris destul de mult si pe tema experientelor religioase. A practicat rugaciunea etc.

In orice caz, sunt departe de a-ti recomanda vreuna dintre cartile la moda azi pe piata psi. Sunt porcarii de consum aservite curentului californian consumist. Speculatii si aplicatii mediocre ale unor descoperiri epocale.

Asadar, clasicii mai intai! Opinia mea.

P.S. Filocalia si Scriptura sunt, desigur, tratatele de psihologie cele mai folositoare.

[-radu-]

În prealabil postat de cezar_ioan

Filocalia si Scriptura sunt, desigur, tratatele de psihologie cele mai folositoare.

Mă bucură că spui asta, este concluzia la care am ajuns şi eu. Mulţumesc pentru recomandări, am notat cele două nume.