crestinismul "schizofrenogen"?

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Dumnealui fara indoiala ca iti reproseza multe lucruri, doreste sa fii o persoana neajutorata sau sa te vezi ca atare, culpabila, ca in felul asta ai sa te gandesti mai putin cat de neajutorat este el si ce vini poarta iar in final te vei vedea pe tine dependenta de el.

Eu ziceam de parintele duhovnic ca si-a facut niste idei gresite despre mine, nu despre sot (desi probabil si el crede aceleasi lucruri). Si parintele a zis odata ca, probabil, asa e cum ai spus tu mai sus, insa al meu a infirmat aceste acuzatii, si il cred, zicand ca el nu are nici un interes sa ma vada pe mine infranta, cazuta si dependenta de el, din contra el ar vrea sa fiu puternica, chiar mai tare ca el, si sa pot face chiar si ceea ce el nu poate, si sa-i demonstrez astfel ca nu sunt asa cum crede el (slaba, neajutorata, etc).

În prealabil postat de AlinB

Cui sa te vorbeasca el de rau? Dar are prieteni? Ar putea gasi altceva mai bun? Fara indoiala ca nu, pentru ce ar vorbi de rau pe cineva care este deja mai mult decat merita?

Are prieteni, e drept ca nu total dezinteresati, dar intr-adevar nu i-ar face cinste sa ma injoseasca in fata lor, decat poate daca chiar as comite niste nedreptati flagrante.

În prealabil postat de cezar_ioan

Hopa?
Asta e cam prea directivă... (să nu zic de-a dreptul intruzivă)

Nu stiu ce inseamna intruziv, spre rusinea mea, dar... cred ca afirmatia lui Alin a fost inspirata din parabola de saptamana trecuta cu femeia samarineanca. Nu stiu daca aceasta stare iti da anumite drepturi sau libertati si te absolva de unele vini, insa tot ce pot spune e ca, cu aceasta afirmatie candida, "nevinovata", foarte multe femei in situatia mea se duc in fata duhovnicului si primesc ceva ce poate nu li se cuvine pe drept, adica sfanta impartasanie.

În prealabil postat de AlinB

Toti putem avea indoieli vizavi de duhovnic.
Iar uneori pot fi chiar intemeiate.
Unii cred ca duhovnicul este infailibil, eu am indoieli.

La fel a avut si Martin Luther, si uite unde s-a ajuns.. la ratacirea din ziua de azi, in care unii ajung sa afirme ca biserica noastra e corupta si il slujeste pe diavol, si altele asemenea... (ca sfintele taine ar fi blasfemii impotriva Duhului sfant, etc)

(aici fac o paranteza, daca mi-e permis: cand Hristos a spus apostolilor Sai "care le veti tine vor fi tinute" se refera strict la pacate fata de Dumnezeu, sau s-ar putea referi si la eventuale neintelegeri de ordin personal dintre un credincios si un cleric???)

Desigur, indoielile fata de o persoana nu ar trebui proectate asupra unei intregi institutii, dupa cum nici indoielile asupra unei institutii nu ar trebui proectate asupra fiecarui membru in parte, dar ... cand o societate intreaga e corupta, e greu sa rezisti, asa ca ori "te faci frate cu dracu", si ii dai ce vrea sperand ca te va lasa si el in pace sa-ti traiesti viata, ori incercand sa lupti cu el, risti sa innebunesti din cauza indoielilor.

În prealabil postat de AlinB

Indoielile singure nu te pot dobora, daca n-ar fi insotite si de alte pacate, unele poate in care te complaci. minimizandu-le importanta.

Asta asa e, din pacate. Degeaba faci sfestanie intr-o casa sau intr-un alt locas, daca tu la locul de munca intentionezi sa faci evaziune fiscala, acasa traiesti necununat sau cu o persoana casatorita, etc si altele...asta nu inseamna altceva decat ca tu esti cel care slujesti pe cine nu trebuie, fara sa iti dai seama, sau daca iti dai seama incerci sa slujesti la doi stapani, iar cel putin unul din ei e foarte nemultumit de atitudinea ta si da cu tine de pamant, sa-ti bage mintile in cap ( si de obicei cel care iti face asta nu e Cel bun).

În prealabil postat de cezar_ioan

Subscriu. Pare a fi vorba de obişnuinţa de a trăi în relaţii de dependenţă. Un ataşament (cu beneficii secundare) care generează efecte morbide.
Dar există o dependenţă care aduce eliberare de morbiditate: ataşamentul de Biserică, de Hristos.

Acum, Fallen, cred că ai de ales între două dependenţe sau ataşamente: cea morbidă, care te ţine la chinul cercului vicios al lucrurilor lumeşti dintre cele mai obscure şi cea sanogenă, care te eliberează de chin şi îţi aduce pace, putere şi sens.
Pe care vrei să o alegi?

Ok, si daca alegi varianta a doua, ce se va intampla cand nu vei mai avea un acoperis deasupra capului??? Vei dormi in poarta bisericii, te vor lasa cersetorii din zona sa imparti cu ei "teritoriul"? Cand o sa vezi unde te-a impins credinta, nu cumva o sa ajungi sa hulesti? sau sa te gandesti ca poate ai fost inselat de diavol? sau sa innebunesti de-a binelea?

În prealabil postat de fallen

!.
5. Astazi cineva (sora mea) mi-a revelat o alta crima de care ma fac vinovata : se pare ca eu, atunci cand fac rau cuiva, cu voie sau fara, ma preocupa mai mult eventuala pedeapsa (de la lume sau de la Dumnezeu) pe care mi-as lua-o eu, decat efectele asupra persoanei in cauza.

Cand faci cuiva bine sau te abtii sa nu faci rau, o poti face din trei motive
1. de frica legii
2. de frica lui Dumnezeu
3. din mila, dragoste fata de aproape

Asta ar insemna ca ateii care fac bine si nu fac rau semenilor sunt mai bine intentionati decat credinciosii care ar face rau dar se abtin, de frica lui Dumnezeu ( frica de legea laica nu are legatura neaparat cu credinta si morala cat mai degraba cu puterea si influenta, cred eu) ??? Si in conditiile astea primii nu ar trebui sa fie mai bine vazuti de Dumnezeu decat ultimii?