Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[Florin_cj]

[quote=Florinvs;519696]

În prealabil postat de Florin_cj

Depilda daca un om este fidel gandului bun sau familiei! Adica are o sotie sau o iubita la care tine cu adevarat, nu o sa mai vada o ispita din restul lumii!

Exact- ati surprins esenta! In momentul in care iubesti pe cineva cu adevarat, rezisti tentatiei si ispitei de a "calca pe bec"", indiferent in ce situatia ai fi!

Asta nu inseamna ca in cadrul unui colectiv de munca ori in cadrul unor relatii sociale nu trebuie sa avem o atitudine colegiala, destinsa, sau ca intre colegii/colegele de serviciu nu putem spune si o gluma decenta la pauza de cafea!

Normal,
Nu m-am intunecat detot, doar sa nu fie o gluma spusa din buza in buza:), sau o mangaiere sau o privire din rpicina caruia nu ne mai rosesc obrajorii ca suntem maricei, dar ne vibreaza pielea!
Ei nu o sa ne putem feri de toate, acolo unde Dumnezeu te trimite sa lucrezi, iti da si putere sa te aperi de ispite!
Acolo unde te arunci mandru insa si spui ca Dumnezeu e cu tine si stii ca nu trebuie sa te arunci, depilda ma cazez la un bun crestin acasa, ca e bun crestin si Dumnezeu ma apara, acolo deja intervine mandria inconstienta! Am mai scris asta, e ca si cum te arunci de la etajul patru si spui in mintea ta ca pe la unu te opresti! De unele lucruri daca nu te feresti inca de la inceput, Dumnezeu ne tot spune ca nu e bine si suferim sau vom suferi din pricina asta, dar noi am pornit la drum si nu il mai auzim, pentru ca singuri am ales sa facem acest gest, cu toate ca am stiut ca ne pune in pericol!
Sa nu uitam ca nici Iisus Hristos nu s-a arunca de pe Templu, fiind ispitit de Satana si nu pentru ca nu a crezut in Dumnezeu, ci pentru ca a Crezut cu Adevarat si a alunga ispita de la El, aratandu-ne ca Dumnezeu nu este mandru pentru puterile Sale, asa ca nici noi sa nu fim mandrii daca vedem pericolou pacatului si sa spunem eu pot sa pacatuiesc, pentru ca stiu ca Dumnezeu ma iubeste si ma iarta! Tocmai pentru ca stii, ca Te iubeste, arata ca il iubesti si Tu! Asta accentuiaza inca odata fidelitatea!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

[fallen]

Inceputul Vieţii de Familie

Cum trebuie pregătită locuinţa noilor soţi?

Încă înainte de Cununia religioasă, preotul, însoţit de miri şi părinţii lor, trebuie să le sfinţească noua locuinţă, făcînd aghiasmă şi stropind toate camerele, şi punînd la răsărit Sfînta Cruce şi icoane cu chipul Mîntuitorului, al Maicii Domnului şi ale sfinţilor protectori ai noii familii. De asemenea, sub icoane trebuie să ardă o candelă, ca simbol al rugăciunii, al credinţei ortodoxe şi al iubirii creştine, cele trei virtuţi principale care trebuie să stea la temeliafamiliei creştine.

Tot la răsărit se cuvine să se aşeze, sub icoane, Sfînta Scriptură, Ceaslovul, Psaltirea şi o carte de rugăciuni.

Ce trebuie să facă tinerii soţi după nuntă ?

Să fie conduşi de părinţi, de naşi şi de rude la noua lor locuinţă, dînd slavă lui Dumnezeu că s-au săvîrşit toate cu bine. Apoi, tinerii soţi se cuvine să ţină curăţenie trupească cel puţin două-trei zile, în semn de evlavie pentru Sfînta Împărtăşanie primită înainte de cununie şi drept recunoştinţă faţă de Mîntuitorul şi de Maica Domnului, care nevăzut au fost de faţă la însoţirea lor, precum au fost şi la nunta din Cana Galileii.

Ce sfaturi duhovniceşti trebuie să dea preotul tinerilor căsătoriţi, pentru a-şi duce viaţa creştineşte şi a dobîndi mîntuirea sufletului ?

- Să aibă amîndoi soţi acelaşi duhovnic şi să asculte de el ca de Hristos;

- Să se spovedească regulat amîndoi cel puţin de patru ori pe an, în cele patru posturi şi ori de cîte ori simt nevoia.

- Să se împărtăşească cu Preacuratele Taine cu mare pregătire duhovnicească şi numai cînd le dă preotul dezlegare;

- Să se roage seara şi dimineaţa împreună, cu candela aprinsă

, cel puţin cîte 30 de minute, citind din Ceaslov şi Psaltire şi să facă metanii fiecare după putinţă.

- Să poarte de grijă de cei răposaţi ai familiei si să dea milostenie şi slujbe la biserică pentru sufletele lor;

- Să facă aghiasmă şi Sfîntul Maslu în casă de două ori pe an, de obicei în Postul Mare şi în Postul Naşterii Domnului, ca să fie familia şi casa lor binecuvîntată şi ferită de tot răul; - Să postească regulat cele patru posturi de peste an, miercurea şi vinerea şi celelalte zile rînduite, gustînd mincare de sec;

- Soţii să nu amîne naşterea, de copii, din unele motive omeneşti, ca nu cumva să se supere Dumnezeu şi să rămînă fară copii;

- Dacă totuşi soţia sau ambii soţi sunt bolnavi ori în doliu, sau au alte motive întemeiate, ei pot trăi un timp în înfrînare conjugală, cerînd ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvîntarea duhovnicului lor;

- Este oprită trăirea conjugală în timpul necurăţiei lunare a femeii, în timpul slujbelor religioase din biserică, precum şi în timpul sarcinii femeii, mai ales din luna a patra sau a cincea şi pînă la 40 de zile de la naştere;

- Soţii să păstreze curăţenie trupească două zile înainte de a merge la sfînta biserică şi o zi după aceea. Iar dacă urmează a se împărtăşi, să ţină amîndoi curăţenie cel puţin 7 zile înainte şi 3 după primirea dumnezeieştilor Taine;

- Soţul să nu-şi păzească soţia niciodată pentru a nu rămîne însărcinată, ci să se înfrîneze amindoi conjugal, ca să nu-i ajungă pedeapsa lui Dumnezeu. Nici soţia să nu folosească medicamente, injecţii şi alte metode diabolice de sterilizare şi evitare a naşterii de copii, călcînd jurămîntul dat la cununie cu mîna pe Cruce şi pe Evanghelie în faţa lui Dumnezeu, ca să nu-şi agonisească osîndă vremelnică şi veşnică;

- Soţia să nu-şi avorteze niciodată copii, nici soţul să n-o oblige sau s-o îndemne la această crimă din orice motiv, afară de cazul în care viaţa soţiei este în pericol;

- Soţii, mai ales bărbatul, să evite abuzul de vin şi de alcool, care duce la beţie şi la desfrîu, prin aceste păcate distrugîndu-se armonia creştină a familiei;

- Să nu lucreze Duminica şi în zile de sărbători, afară de cazuri cu totul excepţionale – cum sînt cei ce muncesc în fabrici sau spitale;

- Soţii creştini să nu practice sub nicio formă furtul, nici să aducă în casele lor bani, hrană şi alte bunuri nemuncite de ei, pentru a avea permanent peste ei binecuvîntarea lui Dumnezeu;

- Să nu se împrietenească cu vecini şi oameni răi, beţivi şi pătimaşi ca să nu-şi piardă liniştea şi pacea duhovnicească a familiei sau să fie traşi de ei la păcate;

- Să nu adune bani, averi, haine şi orice alte lucruri de prisos în casa lor, ca să nu fie robiţi de cele pămînteşti şi să nu uite de Dumnezeu;

- Să nu primească nici un fel de cărţi sectare şi ajutoare materiale şi ajutoare materiale de la cei de altă credinţă, ca sp nu se smintească în credinţa ortodoxă şi să cadă în îndoială;

- Din osteneala lor să facă milostenie materială, miluind pe săraci şi orfani după putere, precum şi milostenie sufletească, cercetînd pe cei bolnavi şi întristaţi şi dînd cărţi sfinte pentru citit celor ce au nevoie. Prin aceasta vor împlini cuvîntul Mîntuitorului, Care zice: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7).

În orice nedumerire soţii trebuie să urmeze sfatul duhovnicului şi al naşilor.

De se vor sili să împlinească cele de mai sus cu sfinţenie, cerînd ajutorul şi harul lui Dumnezeu, cei doi soţi vor duce o viaţă liniştită şi binecuvîntată în familie, vor avea copii sănătoşi şi buni, vor ajunge cu pace la bătrîneţe şi vor dobîndi sfîrşit creştinesc şi viaţă veşnică în Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii.

Care sînt datoriile soţului faţă de soţie ?

- Să trăiască în permanentă iubire creştină cu soţia;

- Să n-o oblige niciodată la avort, la pază sau acte conjugale interzise de Biserică;

- Să nu-şi bată niciodata soţia, nici s-o certe, mai ales în public;

- Să nu-şi silească soţia la viaţă conjugală în sărbători, în posturi şi în zile oprite şi să respecte zilele ei de curăţenie firească;

- Să n-o oprească niciodată de la rugăciune şi post, de la biserică, de la citirea cărţilor sfinte, de la milostenii şi de la orice faptă bună;

- Să-şi ajute soţia la procurarea celor de nevoie pentru casă-hrană şi îmbrăcăminte; la pregătirea mîncării, cu bună înţelegere şi armonie creştinească;

- Să aducă venitul personal în casă şi să fie folosit în comun cu cel al soţiei;

- Să aibă încredere totală în cinstea şi corectitudinea soţiei;

- Să nu-şi lase soţia să se îmbrace necuviincios, să fumeze şi să consume băuturi alcoolice;

Care sînt datoriile soţiei faţă de soţ ?

- Să-şi iubească soţul cu fireasca datorie conjugală, dar şi cu duhovnicească datorie de creştină, pentru că unirea lor s-a făcut din iubire, pentru toată viaţa şi împreună vor fi judecaţi de Hristos;

- Să se roage permanent lui Dumnezeu pentru înţelepţirea, ajutorul, întărirea în credinţei, liniştea şi sănătatea soţului ei;

- Să dea regulat slujbe la biserică pentru soţ, pentru copii, rude, prieteni şi pentru liniştirea celor ce-i urăsc;

- Să asculte de soţul ei în cele creştineşti, care nu sînt împotriva poruncilor lui Dumnezeu;

- Să nu accepte trăirea conjugală imorală şi necuviincioasă a soţului, interzisă unui bun creştin;

- Să-şi îndemne soţul regulat la rugăciune, la post, la milostenii, la înfrînare trupească şi la sfintele slujbe in sărbători şi mai ales Duminica;

- Să-şi îndemne soţul la spovedanie, cel puţin de patru ori pe an şi să-şi împlinească canonul dat de duhovnic;

- Să nu-şi lase soţul să citească reviste şi cărţi rele, pornografice, sectare, nici să le aducă în casă lor; ci să citească numai cărţi ortodoxe şi ziditoare de suflet;

- Să nu-şi certe niciodată soţul, nici să-l acuze de păcate trupeşti sau sufleteşti, chiar dacă aude ceva rău despre el, ea mai bine să se roage pentru el lui Dumnezeu urmînd în toate sfatul duhovnicului, căci răbdarea şi rugăciunea salvează pacea familiei;

- Să menţină evlavia creştinăîn casă, să se roage lui Dumnezeu, să facă mîncare cu rînduială creştinească soţului, să mănînce şi să închine împreună cu soţul, să menţină casa în curăţenie, să evite orice ceartă şi să-şi viziteze regulat naşii, părinţii şi socrii, dimpreună cu soţul.

De ce se practică înfrînarea trupească între soţi, mai ales în posturi şi sărbători ?

Pentru că atunci se fac rugăciuni şi slujbe mai multe în biserici, mănăstiri şi în casele creştinilor. De aceea este nevoie ca toţi fii Bisericei Ortodoxe să se roage mai mult, postească după putere şi să se înfrîneze de la trăirea conjugală, ca să-i audă mai degrabă Bunul Dumnezeu, să-i ajute şi să le ierte păcatele, ştiind că fără rugăciune cu credinţă, cu post şi înfrînare de la plăceri, cerinţele creştinilor nu ajung la tronul Preasfintei Treimi.

Ce trebuie să facă soţii dacă amîndoi sau unul dintre ei nu se poate înfrîna conjugal în posturi, în sărbători şi în zilele rînduite pentru rugăciune şi pocăinţă?

Să-şi ceară iertare ambii de la Dumnezeu şi unul altuia, să se roage mai mult, cu post şi metanii, mărturisindu-şi duhovnicului păcatul lor, iar Domnul, văzindu-le smerenia inimii, le va da putere săse înfrîneze pe viitor.

[fallen]

Cînd NU trebuie să asculte soţia de soţul ei ?

Cînd este obligată sau silită de soţ să calce poruncile lui Dumnezeu, sau să greşească trupeşte în posturi şi în zilele sfinte; cînd este păzită conjugal pentru a nu naşte copii, cînd este trimisă să-şi avorteze copiii, la acte conjugale împotriva firii (pervesiuni sexuale), la beţie, la furt, la minciună, la adunări sectare şi la alte păcate grele împotriva lui Dumnezeu şi a conştiinţei ei.

În toate aceste cazuri femeia trebuie să se împotrivească păcatului şi a voinţei bărbatului ei păcătos, se roage mai mult lui Dumnezeu şi să urmeze sfatul duhovnicului ei.

Ce sfaturi dă Biserica pentru soţii care trăiesc rău în casă ?

Soţii care nu se înţeleg în casă şi au copii să se spovedească regulat şi să asculte de duhovnicul lor ca de Hristos; să facă aghiasmă în casă, să meargă regulat la biserică, să se roage mai mult, să postească sfinte posture şi să părăsească păcatele deja spovedite. De vor face aşa, imediat vine pacea lui Dumnezeu în casa şi în inima lor. Însă, dacă nu părăsesc beţia şi desfrîul şi dacă nu se roagă şi nu se spovedesc regulat, nu se linişteşte casa lor.

În ce condiţii Biserica Ortodoxă dă dezlegare pentru a doua şi a treia nuntă ?

Biserica lui Hristos, potrivit Sfintelor Canoane, dezleagă pentru a doua şi a treia cununia, numai dacă unul din soţi a decedat şi dacă cel rămas în viaţă este sub 45 de ani, ca bărbat, şi sub 40 de ani ca femeie, şi nu au copii, în speranţa naşterii de copii şi pentru evitarea desfrîului. Însă dacă soţul rămas văduv renunţă la căsătorie, purtînd grijă de copii săi, şi îşi pune toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în duhovnicul său, acela a ales cea mai bună cale şi are mare plată în faţa lui Dumnezeu.

Prot Victor Mihalachii

[Parascheva16]

Iau un caz ipotetic.

Daca femeia a fost crescuta intr-o familie mai "moderna" si nu a fost invatata sa gateasca si sa calce rufe, ce face? Mai ales daca este o chestiune inradacinata in sinea ei de mica("asa am vazut la mama").

Intreb caci, multe tinere, chiar daca sunt fete bune si cuminti, nu stiu sa gateasca prea multe sau au o mentalitate mai feminista, gen "nu vreau sa stau toata ziua la cratita", "treburile gospodaresti ar trebui sa se faca impreuna, adica impreuna sa faca curat si impreuna sa gateasca" etc.

Se cere a se schimba ea ca persoana sau a fi acceptata asa cum este ?

Trebuie să existe flexibilitate din partea amândurora, dorința fiecăruia de a-l înțelege pe celălalt și de a-i oferi zilnic, din iubire pentru el, ceva. O jertfă mai mică sau mai mare este necesară mereu între soți.
Uneori, tânăra soție care n-a pus până atunci mâna pe un fier de călcat și nu știe să gătească decât ouă, începe, încet, încet, de dragul lui, vrând să-i facă surprize plăcute. Sau el, dacă ajunge acasă mai devreme, se gândește să o aștepte cu ceva bun.
Cu timpul constată amândoi că nu e greu, și e chiar o bucurie.

Cred că astea sunt amănunte, și nu e necesar să fie prestabilite. Un singur ingredient trebuie să nu lipsească în căsătorie: iubirea (și când spun cuvântul ăsta mi se pare de la sine înțeles că este nedespărțit de jertfelnicie).

[Parascheva16]

În prealabil postat de N.Priceputu

Trebuie să existe flexibilitate din partea amândurora, dorința fiecăruia de a-l înțelege pe celălalt și de a-i oferi zilnic, din iubire pentru el, ceva. O jertfă mai mică sau mai mare este necesară mereu între soți.
Uneori, tânăra soție care n-a pus până atunci mâna pe un fier de călcat și nu știe să gătească decât ouă, începe, încet, încet, de dragul lui, vrând să-i facă surprize plăcute. Sau el, dacă ajunge acasă mai devreme, se gândește să o aștepte cu ceva bun.
Cu timpul constată amândoi că nu e greu, și e chiar o bucurie.

Cred că astea sunt amănunte, și nu e necesar să fie prestabilite. Un singur ingredient trebuie să nu lipsească în căsătorie: iubirea (și când spun cuvântul ăsta mi se pare de la sine înțeles că este nedespărțit de jertfelnicie).

Deci incet, incet sa se schimbe. Pana la urma si sotul isi poate calca singur hainele, sa isi puna de mancare, mai ales daca amandoi lucreaza . :))

Chiar spunea dl.Virgiliu Gheorghe de un caz in care o tanara, de prin America de Sud, nu gatea deloc si asta ptr. ca asa a vazut la mama ei. Si toti ii spuneau ca nu o ia nimeni de sotie. Insa, pentru ea era destul de greu sa se schimbe ptr. ca asa a fost invata de mica. Ea probabil ar fi mai bine sa isi gaseasca pe cineva care nu are pretentii prea mari cand vine vb. de gatit. Ar fi destul de ciudat sa iei o astfel de tanara de sotie si dupa sa te astepti la mese ca la mama acasa.

Asta intreb, ce e de facut cand tinerele fete au astfel de educatie. Nu vorbesc de moft aici. E destul de greu sa te schimbi cand 20+ de ani ai fost invatata intr-un fel. Este musai sa gateasca numai ea ptr. a fi considerata femeie crestina?

Sunt amanunte, asa este. Numai ca multi se leaga de astfel de amnunte si in majoritatea descrierilor femeii cresinte, intra gatit si spalat.

Nu, nu cred că-i musai. Dacă femeia are serviciu, este nedrept ca ea să aibă și toate îndatoririle casei. Amândoi trebuie să vadă de casă și de familie. Iar felul în care își împart treburile depinde doar de ei. Nu cu pretenții de la celălalt trebuie să intri în căsnicie. Amândoi se vor schimba, răspunzând la îndatoririle noi pe care încep să le aibă. Important este să fie dispuși la asta.
Sunt destui bărbați care gătesc, calcă, spală copiii. Când nu are timp unul din soți, se ocupă celălalt. Și cu timpul se vede că unul este mai bun la o treabă, altul la alta; se pot armoniza.

[adam000]

În prealabil postat de Parascheva16

Nu vorbesc de moft aici. E destul de greu sa te schimbi cand 20+ de ani ai fost invatata intr-un fel. Este musai sa gateasca numai ea ptr. a fi considerata femeie crestina?

Nu, dar cand va fi mama ce va face? Daca sotul asa a luat-o si asa o accepta pentru ce el se poate descurca, apoi copilul (care nu a ales-o pe ea drept mama), fiinta aceea plapanda a carui viata depinde in principal de mama, ce vina are ca are o mama care l-ar putea imbolnavi f usor daca ea nu ar sti sa gateasca sanatos si i-ar face oua si cartofi prajiti ca atata stie ea sa faca?

Ar trebui ca ea sa-si puna aceste probleme inainte de a deveni mama...

[Parascheva16]

În prealabil postat de adam000

Nu, dar cand va fi mama ce va face? Daca sotul asa a luat-o si asa o accepta pentru ce el se poate descurca, apoi copilul (care nu a ales-o pe ea drept mama), fiinta aceea plapanda a carui viata depinde in principal de mama, ce vina are ca are o mama care l-ar putea imbolnavi f usor daca ea nu ar sti sa gateasca sanatos si i-ar face oua si cartofi prajiti ca atata stie ea sa faca?

Ar trebui ca ea sa-si puna aceste probleme inainte de a deveni mama...

Poate gati sotul sau sa cumpere mancare gatita de undeva, iar pana sa devina mama si copilul creste, se mai adapteaza si isi mai schimba mentalitatea. Aici era vorba de femeia ca sotia, nu ca mama. Dar nu e problema ca vrea sa faca rau ptr. nu gateste, e felul in care a fost crescuta in familie si in societate. E f.usor sa spui ca nu gateste ptr. ca are fite, cand defapt in unele cazuri nu poate, nu ca nu vrea. Una e cand esti crescuta de mica cu aceasta indeletnicire, alta e cand la 25-30 de ani te apuci sa fi bucatar sef.

Problema pe care am incercat sa o ridic, este: ce face o femeie care, desi este in prezent credicioasa, in trecut a fost crescuta cu mentalitatea moderna. Este o realitate in zilele noastre.

[adam000]

În prealabil postat de Parascheva16

Poate gati sotul sau sa cumpere mancare gatita de undeva, iar pana sa devina mama si copilul creste, se mai adapteaza si isi mai schimba mentalitatea. Aici era vorba de femeia ca sotia, nu ca mama.

Poate o femeie crestina sa se vada in rol de sotie fara sa accepte si rolul de mama, dupa voia Domnului?

Daca apare un copil inca de la inceputul inceputurilor casatoriei?

Si crezi ca mancarea de cumparat este la fel de sanatoasa (grasimi, uleiuri, conservanti, E-uri), ca cea gatita proaspat de o mama?

Iar daca Dumnezeu a facut femeia sa fie cea care tine copilul in pantecele ei si apoi sa il hraneasca alaptand, oare nu o fi insemnand ca in principal pe ea a insarcinat-o si sa aiba grija in continuare sa-i gateasca si sa il hraneasca? Chiar daca din cand in cand gateste si sotul cand ea nu poate (si oricum avand si el grija in felul sau de copii, complementar ei). Presupun ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa aiba grija sotul si sa gateasca el, l-ar fi facut pe om ca si pe calutzul de mare care tine el puii.

În prealabil postat de Parascheva16

Dar nu e problema ca vrea sa faca rau ptr. nu gateste, e felul in care a fost crescuta in familie si in societate.

Si ti se pare tie ca barbatul a fost crescut in familie si in societate intr-un fel in care il face mult mai usor sa gateasca decat femeia?

În prealabil postat de Parascheva16

E f.usor sa spui ca nu gateste ptr. ca are fite, cand defapt in unele cazuri nu poate, nu ca nu vrea. Una e cand esti crescuta de mica cu aceasta indeletnicire, alta e cand la 25-30 de ani te apuci sa fi bucatar sef.

Problema pe care am incercat sa o ridic, este: ce face o femeie care, desi este in prezent credicioasa, in trecut a fost crescuta cu mentalitatea moderna. Este o realitate in zilele noastre.

O femeie credincioasa se gandeste si la copii in casnicie si isi asuma cu toata responsabilitatea orice pregatire necesara pentru a fi o mama buna. Daca e credincioasa, chestia asta ar veni din interiorul ei, din dragoste responsabila pt familie si (viitorii ei) copii