Autotrofii

[fallen]

Tot auzindu-va vorbind pe aici despre postul negru pe perioade lungi mi-a traznit in cap intrebarea daca nu cumva, in ultima instanta, organismul ar putea fii capabil de (un fel de) fotosinteza. Apoi mi-a venit o idee si mai smintita, daca nu cumva trupul chiar moare sau cel putin isi incetineste activitatile biologice, iar sufletul ramane singurul care mai "animeaza" acel trup, prin puterea lui data de Dumnezeu, adica devii un fel de "mort viu", spre deosebire de cei care chiar daca au trupul viu, sunt morti sufleteste. Dar cum am mai spus si o repet, ma tem ca e vorba si de putin prea multa imaginatie in capul meu...deci limitandu-ne la ce cunoastem din punct de vedere biologic, postul total de hrana si apa ar putea fii posibil dar doar pe perioade limitate de timp, dupa puterea, resursele si imprejurarile in care se afla fiecare.

În prealabil postat de fallen

Apoi mi-a venit o idee si mai smintita, daca nu cumva trupul chiar moare sau cel putin isi incetineste activitatile biologice, iar sufletul ramane singurul care mai "animeaza" acel trup, prin puterea lui data de Dumnezeu, adica devii un fel de "mort viu", spre deosebire de cei care chiar daca au trupul viu, sunt morti sufleteste.

Cred că e adevărată observația ta. Este o legătură strânsă între trup și suflet, mișcările și starea unuia influențându-l pe celălalt. Cu cât trăiești mai mult prin senzațiile corpului, cu atât mai puțin vei avea acces la cele specifice sufletului; iar un trup îmbuibat e ca o piatră atârnată de piciorul sufletului, împiedicându-l să se înalțe. Căci acestuia pare a-i fi specific zborul, dorința, nevoia de ascensiune.

Sigur că în post legătura sufletului cu materia este slăbită mult și el zboară mai ușor.

Și uite așa ajungem să vorbim de înălțare, probabil nu întâmplător, în ziua Înălțării. Și foarte interesant este cum vorbește despre raportul trup-duh la Hristos, și de la El la noi, părintele Galeriu, în predica pe care am postat-o la unul din topicele legate de Înălțare.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Sigur că în post legătura sufletului cu materia este slăbită mult și el zboară mai ușor.

În postul cu apă, după primele trei zile mintea se hrănește din nou cu cetone, preferatele ei. Se spune că fătul și apoi bebele are acest tip de hrană de la mama lui: nu glucide, ci grăsimi. Atunci puterea de concentrare e mai mare, IQul crește puțin, cuvintele vin mai ușor, deci rugăciunea e de mai bună calitate. Scuzați lipsa detaliilor, atît am reținut, dar vă puteți documenta.

Ceea ce nu se întîmplă în posturile cu verdeață.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

În postul cu apă, după primele trei zile mintea se hrănește din nou cu cetone, preferatele ei. Se spune că fătul și apoi bebele are acest tip de hrană de la mama lui: nu glucide, ci grăsimi. Atunci puterea de concentrare e mai mare, IQul crește puțin, cuvintele vin mai ușor, deci rugăciunea e de mai bună calitate. Scuzați lipsa detaliilor, atît am reținut, dar vă puteți documenta.

Asta teoretic, in cazul ideal.
Practic, creerul poate fi afectat si negativ de postul negru.
Gasisem mai de mult un link care vorbea despre faptul ca s-a observat, la tomograf, ca in timpul postnului negru, creerul "intra la apa" dar isi revine dupa o anumita perioada.
Nu stiu exact din ce motiv, nu am retinut toate detaliile si nu am timp acum sa caut link -ul, este posibil sa fie vorba de persoane care au "sarit calul" cu postul, in sensul ca au depasit practic rezervele proprii de grasime.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de fallen

Tot auzindu-va vorbind pe aici despre postul negru pe perioade lungi mi-a traznit in cap intrebarea daca nu cumva, in ultima instanta, organismul ar putea fii capabil de (un fel de) fotosinteza.

Există filme pe tema asta. Probabil e o altă metodă de a atrage atenția publicului, pentru profitul final.

Se face comparația cu plantele, dar se uită că ele stau înfipte în pămînt. :)

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Există filme pe tema asta. Probabil e o altă metodă de a atrage atenția publicului, pentru profitul final.

Se face comparația cu plantele, dar se uită că ele stau înfipte în pămînt. :)

Oamenii nu au clorofila in piele.
Asta se poate constata f. usor, te las pe tin sa ghicesti cum. :)

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Tot auzindu-va vorbind pe aici despre postul negru pe perioade lungi
.....
Apoi mi-a venit o idee si mai smintita, daca nu cumva trupul chiar moare sau cel putin isi incetineste activitatile biologice, iar sufletul ramane singurul care mai "animeaza" acel trup, prin puterea lui data de Dumnezeu,

Trupul nu moare, ci apare procesul de autofagie (se mananca pe sine prin partile-de fapt procesele pe care le considera mai putin esentiale, pentru a putea sa sustina corect partile/procesele esentiale/ necesare supravietuirii), si intradevar isi incetineste activitatile biologice, dar pt aparitia incetiniii metabolismului nu e nevoie de post negru, ci doar de scaderea substantiala a aportului energetic (scaderea peste masura a numarului de calorii din alimente).

Despre ce face sau nu sufletul, nu cred ca stim. Insa Harul Lui Dumnezeu sigur ne tine din multe... inclusiv din relele, maltratarile sau din contra abuzurile la care ne supunem trupurile de foarte multe ori fara sa constientizam

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Tot auzindu-va vorbind pe aici despre postul negru pe perioade lungi mi-a traznit in cap intrebarea daca nu cumva, in ultima instanta, organismul ar putea fii capabil de (un fel de) fotosinteza. Apoi mi-a venit o idee si mai smintita, daca nu cumva trupul chiar moare sau cel putin isi incetineste activitatile biologice, iar sufletul ramane singurul care mai "animeaza" acel trup, prin puterea lui data de Dumnezeu, adica devii un fel de "mort viu", spre deosebire de cei care chiar daca au trupul viu, sunt morti sufleteste. Dar cum am mai spus si o repet, ma tem ca e vorba si de putin prea multa imaginatie in capul meu...deci limitandu-ne la ce cunoastem din punct de vedere biologic, postul total de hrana si apa ar putea fii posibil dar doar pe perioade limitate de timp, dupa puterea, resursele si imprejurarile in care se afla fiecare.

Cu idei de genul asta incepe anorexia, duse pana la capat, se ajunge la tragicul deznondamant mentionat de N.Priceputu.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Cu idei de genul asta incepe anorexia, duse pana la capat, se ajunge la tragicul deznondamant mentionat de N.Priceputu.

Unde n-ar da Dumnezeu si mie putina anorexie...
Nu stiu de ce dar am impresia ca cei care se gandesc cum ar putea trai fara sa manance se pot impartiu in 2 categorii
1. cei gurmanzi, dependenti de mancare, eventual supraponderali sau cu tendinte, care ar vrea sa scape de aceasta dependenta;
2. cei care deja au o predispozitie spre anorexie, nu le place sa manance (paradoxal,exista si asa ceva) si cauta solutii de supravietuire ; ceea ce la prima vedere pare destul de nerealist ca si in cazul celor din prima categorie, care pana sa se gandeasca cum pot scapa de placerea de a manca, s-au gandit probabil cum pot manca, daca exista vreo solutie miraculoasa, fara sa se ingrase si sa se imbolnaveasca.

PS: @ Florin-Ionut: de ce te tot gandesti la "autotrofie", te temi cumva de "blestemul lui Montezuma"? Inteleg ca nicaieri nu e mancarea ca la mama acasa, dar...tot de la Dumnezeu e, pana la urma...

(scuze daca am fost prea "critica")
Explicatie: eu fac parte din prima categorie, sunt o mancacioasa, si poate in sinea mea nutresc putina invidie fata de cei care nu iubesc mancarea..

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Unde n-ar da Dumnezeu si mie putina anorexie...

La asta ajung singuri cei a caror valori se centreaza pe fizic si nici macar pe fizic ca unitate functionala si sanatoasa ci pe nr. de kg si nici macar pe nr. de kg ca o valoare stabilita drept sanatoasa ci una cat mai apropiata de zero.
Fara gluma.