Autotrofii

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Tot auzindu-va vorbind pe aici despre postul negru pe perioade lungi mi-a traznit in cap intrebarea daca nu cumva, in ultima instanta, organismul ar putea fii capabil de (un fel de) fotosinteza. Apoi mi-a venit o idee si mai smintita, daca nu cumva trupul chiar moare sau cel putin isi incetineste activitatile biologice, iar sufletul ramane singurul care mai "animeaza" acel trup, prin puterea lui data de Dumnezeu, adica devii un fel de "mort viu", spre deosebire de cei care chiar daca au trupul viu, sunt morti sufleteste. Dar cum am mai spus si o repet, ma tem ca e vorba si de putin prea multa imaginatie in capul meu...deci limitandu-ne la ce cunoastem din punct de vedere biologic, postul total de hrana si apa ar putea fii posibil dar doar pe perioade limitate de timp, dupa puterea, resursele si imprejurarile in care se afla fiecare.

Cu idei de genul asta incepe anorexia, duse pana la capat, se ajunge la tragicul deznondamant mentionat de N.Priceputu.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Cu idei de genul asta incepe anorexia, duse pana la capat, se ajunge la tragicul deznondamant mentionat de N.Priceputu.

Unde n-ar da Dumnezeu si mie putina anorexie...
Nu stiu de ce dar am impresia ca cei care se gandesc cum ar putea trai fara sa manance se pot impartiu in 2 categorii
1. cei gurmanzi, dependenti de mancare, eventual supraponderali sau cu tendinte, care ar vrea sa scape de aceasta dependenta;
2. cei care deja au o predispozitie spre anorexie, nu le place sa manance (paradoxal,exista si asa ceva) si cauta solutii de supravietuire ; ceea ce la prima vedere pare destul de nerealist ca si in cazul celor din prima categorie, care pana sa se gandeasca cum pot scapa de placerea de a manca, s-au gandit probabil cum pot manca, daca exista vreo solutie miraculoasa, fara sa se ingrase si sa se imbolnaveasca.

PS: @ Florin-Ionut: de ce te tot gandesti la "autotrofie", te temi cumva de "blestemul lui Montezuma"? Inteleg ca nicaieri nu e mancarea ca la mama acasa, dar...tot de la Dumnezeu e, pana la urma...

(scuze daca am fost prea "critica")
Explicatie: eu fac parte din prima categorie, sunt o mancacioasa, si poate in sinea mea nutresc putina invidie fata de cei care nu iubesc mancarea..

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Unde n-ar da Dumnezeu si mie putina anorexie...

La asta ajung singuri cei a caror valori se centreaza pe fizic si nici macar pe fizic ca unitate functionala si sanatoasa ci pe nr. de kg si nici macar pe nr. de kg ca o valoare stabilita drept sanatoasa ci una cat mai apropiata de zero.
Fara gluma.