Permite biserica ortodoxa eutanasia la pisici ?

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dacă nu mă înşel, o inviţi pe Mirela să dea curs unei dileme pe care nu a dorit să o dezbată... O atragi într-un "versus", deşi ea nu a pomenit nimic de asemenea (ciudată) dilemă.

Nu "am atras-o", i-am arata doar cum mi-as pune eu problema.

Si eu am avut animalutze de casa, si la mine s-a imbolnavit, dar daca m-as fi dus cu el la un veterinar si mi-ar fi spus ca are nevoie de tratament paleativ sa zicem de 1000ron, si poate poate o mai duce o vreme (sau poate nu), cred ca m-as fi gandit ce inseamna banii astia, si nu doar pentru mine.

Cât priveşte treaba cu animalele şi nevoile afective, nu văd de ce afecţiunea omului nu ar fi deschisă şi către alte vieţuitoare.

Notiunea de "afectiune deschisa" nu spune nimic.
E rupta de realitate.
Afectiunea nu este "on" si "off".

Subliniez inca o data, exista multe feluri de afectiune dar nu intotdeuna sunt corecte din perspectiva morala.

Sa zicem ca ai o masina, e minunata, iti foloseste mult, e normal sa ai grija de ea, sa nu o bagi prin gropi, sa o speli din cand in cand, sa-i faci revizia periodica, etc.
Dar sa cheltui jumatate din venituri pe "imbunatatiri" si "tunning", sa plangi in hohote pentru ca ai gasit-o zgariata in parcare sau sa fii capabil sa bati un copil pentru ca a dat putin cu mingea in ea, deja denota un soi afectiune patologica.

Sa treci cvasi-indiferent pe langa oameni care sufera zi de zi, dar sa te isterizezi pentru o pisica muribunda este iarasi, patologic.
De unde stiu ca persoana respectiva trece indiferenta pe langa oamenii care sufera?
Simplu, pentru ca daca ar avea o pasiune din a-i ajuta, asa cum are pentru animale, n-ar mai fi loc si pentru animale, nu la modul asta in orice caz.
Iar in cazul in care esti "fixat" la modul asta pe animale, in mod cer nu mai e loc pentru oameni, ba mai mult, este un indice destul de clar a unui handicap in relatiile cu semenii la nivel afectiv.

De ce se ataseaza unii mai usor de animale decat de semeni?
Pentru ca un animal ofera foarte usor iluzia unei relatii afective, insa cu un animal NU poti stabili o relatie de iubire, in adevaratul sens al cuvantului, asa cum stabilesti cu un om.
De ce?
Simplu, pentru ca animalul NU are liber arbitru, nu poate alege sa iubeasca, el este programat (in limitele speciei) sa fie recunoscator celui care il hraneste si cu care petrece impreuna o perioada de timp.

De asta Dumnezeu a creat ingerii si omul cu liber arbitru, pentru a stabili o relatie autentica de dragoste, intemeiata pe libertatea de a alege.

Ar fi fost mai simplu si cu mai putina bataie de cap sa fi creat animalutze, in felul asta Creatia n-ar fi fost niciodata corupta, raul n-ar fi existat, dar nici dragostea.

Un creştin iubeşte toată zidirea lui Dumnezeu, din prinosul inimii. Şi nu e cazul să facem acum pariuri, de dragul scornirii altor conflicte mintoase, între iubirea omului pentru om şi iubirea omului pentru narcise, de pildă.
Cine a zis că trebe să le măsurăm în balanţă?

Mai citeste o data postarea care a deschis acest topic, presupune ca n-ar fi totusi o trolareala, si cu ochi de psiholog si de crestin intreaba-te daca genul ala de afectiune pentru animale este in limitele normalitatii duhovnicesti.

Dacă iubeşti un animal, dacă viaţa ta s-a împletit cu viaţa lui în mod folositor şi pentru el şi pentru tine, se înţelege că îl şi îngrijeşti când e la necaz, nu? Te preocupă soarta lui, faci chiar unele sacrificii, eşti de acord?

De asta am si spus ca fiecare trebuie sa-si faca evaluarea finala, dar e bine sa priveasca problema din cat mai multe unghiuri, inclusiv sa evalueze per total nevoile familiei sale si de ce nu, nu numai.

Ai langa tine un animal care sufera si un om care sufera, e drept ca omul fiind mai departe in spatiu este mai greu de apropiat sufleteste dar poate ca tocmai aici este cheia discernamantului, daca tot facem apologia afectiunii pentru intreaga Creatie.

Daca problema este pusa prea abstract, las si link -ul ASTA, si ASTA, si ASTA pentru a intelege mai bine la ce ma refer si a micsora, poate, distantele.,

Părintele Paisie e cunoscut, uneori, când cu măgăruşul, când cu iepuraşul sau piţigoiul... Oare nu avea grijă de aste animale? El ne scrie că avea, de voim să citim...
Deocamdată iată câteva poze; ce mici sunt iepuraşul şi piţigoiul!...:
https://www.google.ro/search?q=p%C4%...w=1280&bih=622

Chiar nu reusesc sa-l vad pe parintele Paisie, din multitudinea de suferinte ajunse la usa chiliei sale, platind (din resurse limitate, cum sunt la toti oamenii) mai degraba un veterinar decat un doctor.
Tu poti?