Permite biserica ortodoxa eutanasia la pisici ?

[stoicadorina]

În prealabil postat de adam000

Tulburator adevar al unui fenomen intalnit din ce in ce mai des in zilele noastre, exprimat atat de simplu!... arata nivelul la care s-a coborat omul in mandria lui (ranita?). In loc sa priveasca in sus si sa tinda spre Dumnezeu, in loc sa tinda sa fie prieten cu (iubit de, unit cu) Dumnezeu, unii s-au coborat la nivelul emotional al animalelor (altfel nu poti sa fi prieten sau nu poti sa primesti sprijin emotional de la un animal, decat daca iti cobori tu nivelul emotional la nivelul animalului). Este o patima, o boala, o pervertire a scopului pt care a fost creat omul (cu tot cu nivelul sau emotional).

Adeseori m-am intrebat, vazand astfel de cazuri, daca nu cumva este o patima a noastra (lipsa noastra de dragoste fata de ei) care determina la ei acel raspuns (de a se refugia in dragostea unui animal) sau daca este o incapacitate a lor de a primi dragostea semenilor (fie din frica sau cine stie ce alte traume, poate chiar urmari ale unor alte patimi ale celor care i-au format), daca este o incapacitate de relationare (de a intelege si comunica emotiile cu semenii, asa ca varianta proiectarii emotiilor asupra animalelor rezolva aparent conflictul), sau daca nu cumva este o forma de a face fata racirii dragostei dintre semeni din cauza inmultirii faradelegilor?

Ca sa nu se inteleaga gresit: iubesc animalele, incerc sa le ocrotesc cat pot, dar in primul rand pe termen lung este omul (pe termen scurt inteleg sa ai grija de un animal aflat intr-o situatie speciala - bolnav de ex, chiar daca asta presupune un efort, pt a-l salva si apoi reintegra intr-o viata cat mai aproape de felul in care traia acel animal anterior situatiei speciale (boala, etc), de asemenea mi se pare o idee f buna sa iti inveti copilul ce inseamna grija si responsabilitatea fata de o fiinta vie luandu-i un animal de companie de care sa aiba grija (sa invete acestea intr-o maniera concreta, adecvata intelegerii lui), dar nu agreez dragostea patologica fata de animale (pe care am vazut-o uneori in jurul meu

Ai dreptate in privinta "dragostei patologice fata de animale". Ea se naste din neputinta de a iubi pe Dumnezeu si din nevoia permanenta de afectiune si ascultare neconditionata. Iubim animalele deoarece nu ne contrazic, nu incearca sa ne schimbe, se multumesc cu hrana si mangaieri si nu ne fac sa suferim. De fapt noi iubim la animale ceea ce am vrea sa fie cel de langa noi si nu este.