Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

Nu mai știu dacă pe topicul cu pricina le-am spus și eu așa. Cred că doar le-am făcut niște urări, așa cum i-am făcut și surorii mele care, fiind în Spania, ține Paștele în același timp cu catolicii.
Însă asta nu înseamnă decât mărturisirea împreună a adevărului, nu și a neadevărurilor.

Eu îi spun de înviere „Hristos a înviat!” și unui prieten musulman. Care îmi răspunde „Adevărat a înviat!”. O fi greșit?

[DragosP]

Nu ştiu dacă-i greşit. Tot ce pot să-ţi spun, apropos de salutul creştin adresat unui musulman: anul acesta am fost la părinţi de Paşte şi am chemat un taxi. În Brăila mai sunt şi turci. Eh, s-a nimerit să fie turc şoferul. Eu, din obişnuinţă şi cu bucurie-n glas spun: "Hristos a Înviat!". Văleu! Mai că nu m-a omorât cu privirea. N-a răspuns nimic, dar s-a înroşit şi spun, dacă avea săgeţi în priviri, acum eu nu mai scriam aici.

În prealabil postat de DragosP

Nu ştiu dacă-i greşit. Tot ce pot să-ţi spun, apropos de salutul creştin adresat unui musulman: anul acesta am fost la părinţi de Paşte şi am chemat un taxi. În Brăila mai sunt şi turci. Eh, s-a nimerit să fie turc şoferul. Eu, din obişnuinţă şi cu bucurie-n glas spun: "Hristos a Înviat!". Văleu! Mai că nu m-a omorât cu privirea. N-a răspuns nimic, dar s-a înroşit şi spun, dacă avea săgeţi în priviri, acum eu nu mai scriam aici.

Păi secretul e să fii prieten cu el înainte să-i spui asta :)
Însă taximetristul tău cred că nu-și cunoștea prea bine credința, pentru că musulmanii nu neagă învierea lui Hristos. Doar că nu cred că este Dumnezeu. Cel puțin așa mi-a spus prietenul.

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

Păi secretul e să fii prieten cu el înainte să-i spui asta :)
Însă taximetristul tău cred că nu-și cunoștea prea bine credința, pentru că musulmanii nu neagă învierea lui Hristos. Doar că nu cred că este Dumnezeu. Cel puțin așa mi-a spus prietenul.

Probabil nu ai experienta in directia asta..
Ei bine, eu iti spun, daca ai un prieten si vrei sa pastrezi prietenia, nu trebuie sa te atingi de diferentele de credinta.

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Probabil nu ai experienta in directia asta..
Ei bine, eu iti spun, daca ai un prieten si vrei sa pastrezi prietenia, nu trebuie sa te atingi de diferentele de credinta.

Depinde de situaţie. Dacă aş avea un prieten care mi-ar împărtăşi stilul de gândire, bucuria de a mă mira de taina gândirii sale unice (pentru a face apel la ideile domnului profesor Cezar, exprimate chiar aici, pe topic), chiar dacă am avea convingeri total diferite, inclusiv divergenţele teologice şi/ sau filosofice dintre noi ne-ar putea suda şi mai mult relaţia. :)

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Depinde de situaţie. Dacă aş avea un prieten care mi-ar împărtăşi stilul de gândire, bucuria de a mă mira de taina gândirii sale unice (pentru a face apel la ideile domnului profesor Cezar, exprimate chiar aici, pe topic), chiar dacă am avea convingeri total diferite,

Unicitatea nu e o valoare.
Sunt criminali care au facut atrocitati unice in istorie..sau ma rog.
Aproximativ.
Nici in erezie nu poti fi absolut original.

Sa lasam genul asta de poezie si sa revenim la valorile moralei crestine.

inclusiv divergenţele teologice şi/ sau filosofice dintre noi ne-ar putea suda şi mai mult relaţia. :)

Nu ai avut niciodata o relatie divergenta, nu-i asa?
Sa stii ca nu e ca in filme.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Sa lasam genul asta de poezie si sa revenim la valorile moralei crestine.

Nu putem lăsa genul ăsta de poezie, pentru că e însăşi poezia Scripturii, a Tradiţiei şi a Bisericii.
Dar raţionalismul nu înţelege limba poeziei, pe care o confundă cu manelele şi versificările.
Poezia e duh gingaş, dincolo de grosolăniile limitative şi zdrobitoare ale minţii trufaşe.

Relativismul dogmatic, numit aşa de antiecumenişti, este după mintea mea astfel:
a) fie expresia refuzului unui om care a cunoscut BIserica şi pe Hristos de a purta jugul Celui Blând şi Smerit cu inima;
b) fie expresia unui început de drum în Biserică, omul nefiind încă lămurit ce e cu el şi cu Dumnezeu.

Dar chiar şi între oameni cu credinţă tare şi bine roditoare, apar deseori interpretări subiective, accente diferite, coloraturi aparte care fac ca Părintele Stăniloae, de pildă, să nu fie Părintele Galeriu sau Părintele Bartolomeu Anania etc.

Oameni diferiţi aleargă la duhovnici diferiţi, printre altele şi datorită unor nuanţe care îi diferenţiază şi pe unii (duhovnicii) şi pe alţii (credincioşii) între ei.
Chiar şi aici pe forum, să zicem că eu mă simt foarte apropiat în gândire şi trăire ortodoxă de N.Priceputu şi MariS_, precum şi de Pelerinul şi de sora Nutucutu. Avem puncte comune, e indiscutabil, însă nu suntem nici pe departe identici, în nici o privinţă.
Iar dacă nu suntem identici, ar trebui să scot securea la ei şi să le cer să fie ca mine în credinţă? Ce, nu-i îndeajuns că suntem iubitori unii cu alţii, măcar că suntem respectuoşi şi iertători reciproc? Şi că ne completăm opiniile, uneori purtînd mici polemici cu gândul că suntem pe Cale, încă, iar nu depozitari deja ai Adevărului?

Valorile moralei creştine, de care pomeneşti, sunt bine şi clar formulate. Le ştiu şi copilaşii, nu-i problemă, că bunicuţele nu încetează să le turuie, zi şi noapte.
Dar egoismul, dispreţul, răutatea, îngâmfarea, brutalitatea şi stângăciile în dialog, ş.a.m.d.
fac ca aceste valori să rămână agăţate pe un colţ de cer, departe foarte de evenimentele dintre noi.
Să punem deci valorile moralei creştine mai între noi, mai la sol. Şi să continuăm exerciţiile de dialog ale acceptării alterităţii, cu iubire, cu gândul şi râvna de a deprinde cât de cât iubirea, pentru început.

Aşa e poezia asta numită viaţă de om creştin.
Dacă nu mă înşel, ea se sprijină tare inclusiv pe dogmatică. Ia cercetează niţel, şi vei vedea chiar în dogmatică temeiul poeziei vieţii creştinilor.

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Unicitatea nu e o valoare.
Sunt criminali care au facut atrocitati unice in istorie..sau ma rog.
Aproximativ.
Nici in erezie nu poti fi absolut original.

Sa lasam genul asta de poezie si sa revenim la valorile moralei crestine.



Nu ai avut niciodata o relatie divergenta, nu-i asa?
Sa stii ca nu e ca in filme.

Aţi scris: "Unicitatea nu e o valoare".
Ce înţelegeţi dvs prin conceptul de "unicitate", în contextul discuţiei despre unicitatea fiecărei persoane umane şi despre modul unic în care fiecare dintre noi trăieşte relaţia cu Acelaşi Dumnezeu? Vă întreb pentru că este posibil ca, prin aceleaşi cuvânt, să înţelegem lucruri didferite şi aceasta să fie cauza polemicii... :)
"Nu ai avut niciodata o relatie divergenta, nu-i asa?"
O, ba da! Inclusiv cu o doamnă profesoară de Filosofie de care sunt foarte ataşată de mulţi ani şi care, de câte ori ne revedem, îmi pune întrebări şi mă contrazice pe teme filosofice şi, mai ales, teologice. O contrazic şi eu, vă puteţi imagina, fiindcă aşa îmi e stilul. :) Şi dumneaei îi place să polemizeze, ca şi mie, aşa că aceste opinii diferite dintre noi nu constituie nicidecum un obstacol în calea dialogului, ci din potrivă. :)
Dezbateri şi polemici am avut şi cu alte persoane mai mult sau mai puţin apropiate, dar mereu pe un ton cuviincios şi într-un mod constructiv.
Să vedeţi ce discuţii am cu un vechi prieten de familie mult mai mare ca vârstă decât mine (are peste 40 de ani), care este ateu. Şi amândurora ne place mult să discutăm. Uneori (n-o spun ca să mă laud, ci doar pentru a vă arăta că nu vorbesc din filme, aşa cum aţi presupus, ci din proprie experienţă) am reuşit să-l conving de anumite aspecte legate de credinţa noastră. I-am mărturisit sincer, din toată inima, ce cred despre Hristos, ce loc ocupă El în viaţa mea, i-am vorbit inclusiv despre anumite noţiuni teologice pe care le-am studiat la facultate (îi place mult să afle lucruri noi şi este o persoană bine informată) şi şi-a exprimat acordul în anumite privinţe. În altele, aem convingeri radical diferite, dar ne înţelegem unul pe celălalt, chiar dacă suntem doar parţial de acord.

[Yasmina]

În prealabil postat de DragosP

Nu ştiu dacă-i greşit. Tot ce pot să-ţi spun, apropos de salutul creştin adresat unui musulman: anul acesta am fost la părinţi de Paşte şi am chemat un taxi. În Brăila mai sunt şi turci. Eh, s-a nimerit să fie turc şoferul. Eu, din obişnuinţă şi cu bucurie-n glas spun: "Hristos a Înviat!". Văleu! Mai că nu m-a omorât cu privirea. N-a răspuns nimic, dar s-a înroşit şi spun, dacă avea săgeţi în priviri, acum eu nu mai scriam aici.

Este cam aiurea sa te adresezi asa strainilor,pune-te si tu in situatia cealalta:te intalnesti cu un partener de afaceri si el te saluta cu'Mare este Allah,fie slavit in veci!" la care si tu trebuie sa repeti asta dupa el.
Ai face-o?Nu cred.

Aveam si eu niste prieteni evrei,in Arizona,si mereu uitam ca ei nu sarbatoresc Craciunul,ma adresam cu un zambet mare"Merry Christmas!"si-i mai si intrebam ce planuri au de sarbatori.
Acum,daca ii cunosti,e altceva,oamenii mai flancheaza,zambesc stramb,dar te tolereaza si chiar iti ureaza ceva in ton cu sarbatoarea ta.
De la straini sa ai o asemenea acceptare mai greu.

Data viitoare daca intalnesti un sofer indian sa nu-l inviti la un gratar :)

[DragosP]

Totuşi locuiesc într-o ţară majoritar ortodoxă (măcar după botez), nu în turnul Babel numit IuEsEi.
Salutând cu "Hristos a Înviat!" nu fac decât să-mi mărturisesc credinţa şi sincer să fiu, prea puţin mă interesează că s-ar uita cineva urât la mine. Alt Adevăr nu există: Hristos a Înviat! Nu-l acceptă cineva, să fie sănătos!