Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

În prealabil postat de AlinB

Dar de multe ori problema se dezbate in termeni mult mai ..concreti ca de ex. unde este Biserica.
Romano-Catolicul zice "la noi este, voi sunteti cei iliciti". Noi, spun unii, din dragoste, ar trebui sa le dam dreptate.

N-avem cum să le dăm dreptate. Pentru credincios dragostea e unită cu credința, cu adevărul. Și noi nu putem crede că au dreptate. Pe de altă parte, nici noi, ortodocșii, nu suntem tocmai ce ar trebui să fim. Avem legătura istorică directă cu Biserica dintotdeauna, dar cred că trebuie mereu să fim în căutarea Adevărului, pentru că Biserica nu-L depozitează. El este viu, și nu putem spune foarte multe despre El din pricina asta. Nu înțeleg prin asta a deveni originali, a începe fiecare să vorbească pe limba lui, ci în unitate cu Biserica, cu Sfinții Părinți.

Eu n-aș putea, de exemplu, să mă împărtășesc la catolici, din aceleași motive din care niciun ortodox nu poate: lipsa unității de credință; nu putem mărturisi la fel, nu pot rosti Filioque pentru că nu cred. Însă pot să le recunosc și lor o împărtășire din lumina lui Dumnezeu atunci când ei mărturisesc și făptuiesc ceea ce Hristos ne învață pe toți.

E interesanta folosirea notiunilor de "disponibilitățile" "deschidere" "închidere" pentru a evita transare problemei intre bine si rau.
Pentru ca in ultima instanta, nu poti evita asta, mai ales daca vorbesti de crestinism.

Tocmai că nu văd aici delimitarea problemei între bine și rău. Nu este răul situat doar în afara Bisericii, după cum nici binele nu este numai în Biserică.
Însă nu mă simt în stare să abordez problema mântuirii sau a ceea ce înseamnă în afara și înăuntrul Bisericii. Poate este mai bine să rămână o taină, așa cum multe ne-a dat Dumnezeu să le cunoaștem în taină, nu cu precizie.
Pot să spun doar că nu cred în mântuire fără credința în Hristos și fără o viață în El, pe care o primim și o cunoaștem în Biserică.
Însă nu pot să garantez că Duhul Sfânt preface numai cinstitele daruri de pe altarele ortodoxe și că pe ale catolicilor nu vine. Nu cred că este o problemă de competență omenească.

Poate intr-un context oriental, ar fi fost altceva.
Aveti afinitati cumva?

De ce nu „Ai afinități...”?
Tot ce se poate, dacă a-i privi pe toți ca frați înseamnă asta.

P.S. Am mai spus-o: Problema unei mântuiri atât de limitate cum ar fi dacă numai ortodocșii s-ar mântui, și din ei numai cei „adevărați”, practicanți, numai cei care se luptă cu păcatele și care au o viață îmbunătățită s-ar mântui, e întristătoare și neconformă cu dragostea și cu jertfa lui Hristos. Pentru câți a murit El?
Mă tem că tocmai viziunea asta de Biserică-sistem a făcut ca cei mai mulți să considere că este suficient să fii botezat ortodox, pentru a fi în Corabia mântuitoare. Totuși, știm foarte bine că nu este de ajuns.