Nunta + depresia

În prealabil postat de fallen

Sa vezi pe cineva ca pe un dar de la Dumnezeu, ca pe un raspuns la rugaciunile tale, mi se pare ok, dar ca pe o "icoana"(facatoare de minuni) nu e totusi putin cam mult? Nimeni nu poate face minuni decat cu voia si prin puterea lui Dumnezeu. Iar sa astepti ca altcineva, alta persoana, sa faca minuni in viata ta, sa-ti dea tot ce nu ai avut pana acum (sentimental vb) e o asteptare pu?in cam mare pe umerii persoanei respective. Afara de asta, nu este sanatos pt nimeni ca fericirea si confortul lui psihic sa depinda de altcineva (cautati detalii despre asazisa "personalitate adictiva" sau "borderline"). Din pacate, acest tip de tulburare e destul de frecvent intalnit la noi si se si "mosteneste", sau mb zis se "invata" de la parinti. E ok sa-ti iubesti mama, sa depinzi de ea, dar pana la o varsta; e normal apoi sa-ti iubesti sotul/ sotia, dar fara insa a deveni "dependent"...adica sa simti ca fara el/ea existenta ta nu mai are nici un sens.

Cred că aici are dreptate fallen. Sensul vieţii nu îl căutăm în altă persoană... Riscăm să fim dependenţi de acea persoană, sau să uităm prima poruncă (de a-L iubi cel mai mult pe Dumnezeu) şi atunci lucrurile pot să deraieze...

[fallen]

În prealabil postat de Annyta

Cred că aici are dreptate fallen. Sensul vieţii nu îl căutăm în altă persoană... Riscăm să fim dependenţi de acea persoană, sau să uităm prima poruncă (de a-L iubi cel mai mult pe Dumnezeu) şi atunci lucrurile pot să deraieze...

Pai nu? Ce facem, ne facem idoli falsi? Din pacate, acest "model" e prea des intalnit in literatura belletristica, mai ales, atat romaneasca cat si universala.

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Pai nu? Ce facem, ne facem idoli falsi?

Există şi idoli autentici?

[fallen]

În prealabil postat de Mihailc

Există şi idoli autentici?

Este o expresie incetatenita :). Ce sa zic, poate ca unii/unele dintre noi nu prea stim cum ar trebui sa fie intr-o casnicie binecuvantata, poate nici nu avem modele, putem doar sa ne inchipuim, cel mult. Poate am ramas blocate pe modelul relatiilor disfunctionale pe care le-am experimentat si din care, poate, cu greu am reusit, sau nu, sa ne eliberam (in unele cazuri, chiar si relatia cu parintii este una disfunctionala, copiii fug de acasa ca sa scape de tirania parintilor si intra intr-o alta sclavie, din care cu greu se pot elibera pt ca nu stiu sa fie liberi...). Si de asta ma tem, eu personal, in cazul barbatului prezentat mai sus, sa nu fie ceva de genul...