Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihailc

În raportul dintre sfătuitor şi sfătuit, unul domină şi celălalt e dominat. Primul se caţără pe o poziţie de autoritate, iar al doilea rămâne sau retrogradează într-o poziţie subalternă, fapt care poate să determine infiltrarea unui păcăt comun "sub acoperire" în minţile amândurora: mândria, în prima variantă gonflată de conştiinţa unei superiorităţi circumstanţiale, iar în a doua variantă rănită de declanşarea complexului de inferioritate prin simţirea umilinţei de a fi cumva condus, dirijat, deci incompetent în administrarea problemelor propriei vieţi.
Genul sfătosului care vrea să pară priceput la toate produce iritare, mai ales când cel în cauză îşi camuflează haosul din propria viaţă prin dorinţa/nevoia patologică de a pune ordine matematică în vieţile altora. Găsim prin biserici (şi pe internet mai ales) destui creştini care practică joaca de-a duhovnicii prin proiectarea unei păreri de sine eronată în exterior, sub pretextul că ei pun în practică lucrarea îndreptării aproapelui. Uneori nici preoţii nu sunt atât de zeloşi ca aceştia, deşi e vorba de un zel nebun şi contraproductiv pentru toată lumea. Când un orb "călăuzeşte" un alt orb ştim ce se întâmplă, din Evanghelie.

Pe de altă parte Tradiţia ne aminteşte că "cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească", "mântuirea stă întru mult sfat" şi "cei lipsiţi de povăţuitori cad ca frunzele", deci nu suntem îndreptăţiţi nici să dormim în propria noastră autosuficienţă. Dar fiecare este liber să întrebe/ceară sfat acolo unde crede că găseşte înţelegere adecvată pentru problemele lui. Duhovnicul, o prietenie profundă şi oamenii pe care-i iubim şi ne iubesc sunt tot atâtea instanţe cu ajutorul cărora putem traversa cu bine impasuri şi ieşi din fundături.

Exact,vad ca nimeni nu a luat in calcul mandria sifonata a celui care pacatuieste.
Eu zic ca noi insine nu mantuim pe nimeni cu interventii din afara;am vazut cazuri live in familie,cunoscuti,prieteni :un sot este credincios si nu reuseste toata viata sa-si mantuiasca sotia...si mor asa in lumi diferite!
De ce ? Pt ca nu putem sa facem noi totul pt mantuirea altora caci lucrarea incepe mai intai in constiinta lor.
Ce se intampla cand ii faci unui prieten comentarii despre ce este"bine si rau"? Se ofuscheaza,ii ranesti orgoliul si-ti intoarce spatele;am patit-o de multe ori si am vazut ca nu procedez bine. Important este sa faca fiecare ce doreste pe propriile raspunderi,caci si greselile sunt cei mai mari profesori.

Bine asta nu inseamna ca as ramane muta in fata unor probleme legate de morala adica daca as vedea un om care il maltrateaza pe altul as interveni,la fel as raporta orice act criminal incepand chiar cu furt mic de portofel.
La fel cum nu mi-as vedea de treaba daca cineva apropiat mi-ar spune ca vrea sa avorteze sau sa omoare pe cineva... Bine,dar asta teoretic nu se cam intampla,toate prietenele care au recurs la avort mi-au spus dupa cand chiar nu se mai putea face nimic.
In rest ,am atata de lucru cu mine insami caci daca as plina de intentiile cele mai bune ,tot nu as putea sa-i indrept pe altii din lipsa de timp.