Apostolul Pavel

Pasi prin istorie: capela ,,Bab Kisan", din Damasc, a apostolului Pavel. Articolul complet poate fi citit aici.Tot in Damasc s-ar mai afla si casa Sfantului Anania,cel care l-ar fi botezat pe Apostolul Pavel.Despre acest loc puteti citi aici

[Mihnea Dragomir]

Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, rugati-va pentru noi!

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, rugati-va pentru noi!

Ce frumoasa este, seamana cu icoanele copte.

O lucrare foarte interesanta,pe care vroiam mai demult sa o recomand,atat prin structura cat si prin bibliografia care a stat la baza ei, este cartea domnului profesor Martin Hengel intitulata: ,,Between Jesus and Paul:Studies in the Earliest History of Christianity".Cartea este o lucrare de nivel universitar,nu stiu sa se fi tradus in romana si prin urmare se poate aduce prin comanda,ea fiind destinata in general celor cu studii in domeniu sau macar pasionati de acest tip de cercetare.

Domnul profesor Martin Hengel Ph.D (14.12.1926-02.07.2009) a fost profesor emerit de Noul Testament si Iudaism timpuriu la Universitatea din Tubingen:,,Acum cateva luni editorul meu american m-a intrebat:De ce esti asa de conservator?".La acel moment i-am raspuns simplu: ,,De ce nu?" Poate ar fi trebuit sa adaug:aceste distinctii intre conservator si liberal, sau chiar progresist sunt in ultima instanta lipsite de sens.Suntem preocupati numai de adevar, teologic si istoric.Adevarul este singura noastra obligatie,el trebuie cautat si aratat.La final el va triumfa peste toate conjuncturile,peste toate dorintele noastre de a fi corecti,peste toate constructiile noastre imaginare si nelinistile noastre: ,,Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar." II Corinteni 13.8".(Profesor Martin Hengel)

Profesor Ioánnis Karavidópoulos:,,Mulţi istorici fac o paralelă între primul veac creştin şi epoca noastră, mai ales în ce priveşte subiectele libertăţii şi responsabilităţii, fac analogii cu iniţierile în diferite cúlturi şi cultul imperial care era strâns legat şi de conceptul de Pax Romana, care conduce azi la definirea ostilă a unei altei mari puteri. Voi adăuga şi eu încă un semn de paralelism. Azi se vorbeşte mult despre globalizare, nu doar la nivel economic, ci şi la nivel cultural şi la multe alte nivele. În primul veac, creşterea şi răspândirea creştinismului se făcea în cadrul creat de globalizarea impusă de stăpânirea romană după modelul culturii elene €“ păstrând, desigur, măsurile cuvenite: exista o limbă unitar㠀“ limba greacă şi se realizau unificări de cult şi de organizare administrativă. Apostolul Pavel nu a discutat vreodată cu împreună-lucrătorii lui [în răspândirea cuvântului evanghelic] dacă globalizarea din vremea sa este o evoluţie reversibilă sau nu. Se gândea doar cum să valorifice posibilităţile pe care le oferea aceasta şi simţea nevoia să ia pe umerii săi povara acelui €žtrebuie€ misionar, a lui trebuie să se propovăduiască evanghelia la toată făptura€. Şi spunea: vai mie dacă nu voi binevesti (evanghelízomai)€ (I Corinteni 9, 16). Şi astfel a tulburat€ toată lumea propovăduind €žun alt împărat: Iisus€."

Biserica Sfanta Chiriachi Chrisopolitissa - Apostolul Pavel in Halkidiki precum si Apostolul Pavel si societatea greaca

Parintele Galeriu: ,,A iubi inseamna tocmai a te "parasi", a renunta la tine, a te uita pe tine pentru altul, pentru salvarea lui. Acesta este intelesul adanc al cuvantului Sfantului Apostol Pavel cand zice despre Domnul : "S-a golit pe Sine, chip de rob luand.. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte.." (Filipeni II, 7-8).

Ctitind recent o carte a lui NT Wright, intitulata ,,Paul:fresh perspectives" am ajuns la o argumentatie care mi s-a parut interesanta.Analizand viata apostolului autorul ajunge la concluzia ca acesta a strabatut trei lumi si a participat la formarea celei de-a patra, a crestinismului.Cele trei lumi prin care Apostolul a trecut sunt urmatoarele: iudaismul,elenismul si lumea romana.

Iudaismul celui de-al Doilea Templu a fost studiat in ultimii 100 de ani mai mult decat in ultimii 1000 de ani iar cercetarea continua cu noi analize referitoare la manuscrisele de la Marea Moarta,rabinismul timpuriu,conceptiile fariseice,ca sa nu mai mentionam descoperirile arheologice.Cu toate acestea inca nu a rezultat o imagine coerenta pe deplin din tot acest amalgam de informatii.Iudaismul acelei perioada era,dupa cum concluzioneaza autorul,o combinatie vibranta si cu multe fatete ce includea ceea ce noi azi am numi separat (evrei din acele timpuri ar fi refuzat complet distinctia moderna) religie,cultura si politica.Insa toate aceste elemente,desi se izbeau intre ele puternic dpdv al conceptiilor,se intalneau, nu fara conflicte, in cateva puncte centrale: ce inseamna sa faci parte din poporul lui Dumnezeu, ce presupunea sa fii loial Torei, cum sa-ti mentii identitatea religioasa intr-o lume pagana care te impresura ca o menghina si mai ales, mai presus de toate ce insemna sa astepti Imparatia lui Dumnezeu, noua lume promisa de profeti, mantuirea lui Israel.Orice evreu al acelor clipe spera ca, intr-un fel sau altul,va avea parte de mantuirea si binecuvantarile ei,in clipa cand s-ar fi instaurat. Era o lume in care Apostolul Pavel a trait o buna parte a vietii sale, o lume in care a primit prima sa educatie religioasa si in care a spus lucruri,de-a lungul timpului,care i-au socat cel putin pe cei ce faceau parte din ea,unii dintre ei considerandu-le chiar distructive in raport de invatatura traditionala iudaica.

A doua lume in care Apostolul Pavel a trait a fost lumea culturii elenistice,cultura care in aceea perioada patrunsese in tot bazinul Mediteranei si chiar dincolo de aceste granite.Inca din timpurile lui Alexandru cel Mare, greaca nu numai ca devenise un fel de a doua limba oficiala dar ajutase la punerea bazelor unui sistem de gandire cu certe influente elenistice.Bineinteles existau si aici mai multe curente ale acestui corp central al gandirii elenistice dar cultura,filosofia si mai ales retorica se impamantenisera puternic si purtau cu ele argumente extrem de convingatoare.Daca ar compara cineva stilul retoric al Apostolului cu cel al lui Epictet, de exemplu, ar realiza fara mari dificultati ca desi reprezentau conceptii diferite, impartasau un limbaj comun in argumentare.Pavel a fructificat pe deplin aceste avantaje ale culturii elenistice insa le-a injectat sensuri noi, mult mai profunde.Acest lucru a fost posibil intrucat cultura sa iudaica ii permitea sa mentina o baza solida de argumentare teologica si in acelasi timp sa foloseasca o retorica si o imaginistica noua,fara a-si compromite in vreun fel mostenirea credintei in care se formase.Dupa cum spunea chiar el: ,,cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun".Nu trebuie uitat faptul ca (inclusiv) intr-o mare parte din Imperiul Roman se vorbea preponderent greaca, inclusiv la Roma in multe situatii, si prin urmare gandirea sa crestina a trebuit sa faca fata acestor lumi complexe si intrepatrunse,cu specificatia ca ea aducea un mesaj nou care urma sa le transforme pe toate definitiv.

In fine,al treilea punct al acestei lumi triunghiulare,era lumea puterii romane in care traia.Pavel a fost cetatean roman iar Faptele Apostolilor arata ca nu a ezitat sa foloseasca acest avantaj in anumite circumstante. Dar, ca si in cazul celorlalte doua componente, iudaica si elenistica, Pavel nu a fost un cetatean lipsit de simtul critic cu privire la vastul imperiu in care traia sub mana de fier a imparatului roman. Iudaismul avea doua componente interesante; critica din interior (critica profetica de exemplu) si critica exterioara, mai ales cu privire la lumea pagana in care traiau, exodul din Egipt fiind o poveste care era spusa mereu dar de data acesta cu Imperiul Roman in rolul negativ principal, multi dintre evrei asteptand evenimente similare celor care i-au eliberat de sub dominatia faraonilor.Era un fel de hermeneutica recapitulativa daca doriti, exista o lunga traditie umana ca in clipele dificile ale unei natii oamenii sa intoarca capul spre momente din trecut care pot dinamiza speranta si rezistenta din prezent. In fata ideologiei imperiale si a unui cult stralucitor Pavel ramane profund atasat de un monoteism clasic iar credinta sa ca Dumnezeu l-a trimis pe adevaratul Mesia sa mantuiasca lumea l-a dus, si cred ca a stiut si si-a asumat asta,la o ciocnire a civilizatiilor si ideilor, in special cu ideea imperiala de dominatiei si glorie acordata Cezarului.

Un evreu plin de zel in tinerete,instruit fariseic,folosind anumite cadre ale culturii elenistice, cetatean roman dar si critic al sistemului imperial,Apostol al lui Hristos. O personalitate greu de apreciat in toata profunzimea ei, dar, dupa cum spunea extrem de inspirat Petre Tutea ,,€žĂsta nu-i om, este toată Mediterana"€œ

Parintele a avut acest dar,de a surprinde esenta in mod clar si frumos.Parca rasare mereu o lumina peste cuvintele sale, este un dar de la Dumnezeu pentru sfintii Lui :), nu oricine poate asa ceva. Este unul dintre oamenii care prin felul lui de a-si trai credinta mi-a lamurit un verset biblic pe care mereu m-am temut sa-l comentez,pentru ca are o profunzime atat de cutremuratoare incat trebuie sa vezi ceva din el in trairea unui om in Hristos ca sa-l intelegi.Nici acum nu l-as comenta dar am vazut un om care l-a trait :)

Extras din cartea ,,Apostolul. Saul din Tars devine Pavel, Apostolul" (John Pollock)

,,L-au dus pe Pavel pana la a treia borna militara de pe Via Ostia, intr-o poiana dintr-o mica padure de pini, probabil un loc cu morminte, cunoscut atunci ca Aquae Salviae, sau Ape Tamaduitoare, iar in prezent ca Tre Fontane, unde mai tarziu a fost ridicata o abatie in amintirea lui. Se crede ca a fost pus peste noapte intr-o mica celula, fiindca aici era un loc obisnuit de executii. Fie ca Luca a avut sau nu permisiunea de a sta langa fereastra lui, ori ca Timotei sau Marcu au ajuns sau nu la timp la Roma, noaptea de veghe nu va fi rasunat de planset, ci de cantec: ,,ca niste intristati si totdeauna suntem veseli; ca unii care murim si iata ca traim"

Cum s-a crapat de ziua soldatii l-au dus pe Pavel la stalp.Dezbracat, calaul era pregatit. Soldatii au smuls vesmintele de pe Pavel, lasandu-l la bustul gol si l-au legat, in genunchi, cu spatele drept, de stalpul mic, care ii lasa gatul liber. Potrivit unor relatari, lictorii l-au bicuit cu nuielele. Bicuirea era, de obicei, prologul decapitarii, desi in anii din urma nu era aplicata intotdeauna. Daca trebuiau sa administreze aceasta ultima, absurda, doza de durere unui trup care atat de curand urma sa moara ,,Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul..sau sabia?"

,,Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu"- o fulgerare de sabie - ,,slava"