Uluitoarea ignoranta dogmatica

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Se pare ca oamenii pot trai si fara dogmatica pentru ca oricum aceasta e greu de inteles.
Si exista chiar credinciosi ferventi ,mai ales la sate,care nu au cunostinte minime de dogma.
Aplica niste dogme dar nu isi pun problema de unde vin si care e intelesul lor.
90% din oameni nici nu au auzit si nici nu inteleg o iota dintr-o carte de dogamatica.Acesta e un adevar obiectiv.E bine ca exista totusi cateheze cu intrebari simple,car fac dogmatica mai accesibila celor care chiar vor.
Acesti oameni nu trebuie criticati ci trebuie vazuta care e esenta dogmei,si de ce a devenit asa de criptata pentru publicul larg.
Poate s-a complicat putin esenta aceea simpla a credintei,si s-a intelectualizat prea mult.
Poate nu mai sunt dascali care sa o faca accesibila celor multi
Nu numai via e judecata ca nu adduce roade,ci si lucratorul care trebuia sa o faca sa aduca.
Dogma e neschimbatoare,de accord,dar ar putea aparea oameni care,prin daruire si intelegerea dificultatilor celorlalti,sa incerce sa o faca mai accesibila.

Poate pentru că dogmatica a devenit o disciplină scolastică.
Faptul că un om de la ţară, cum spui, e slab la scolastică nu implică faptul că nu cunoaşte dogmatică.
Când susţin aceasta mă gândesc că toţi credincioşii noştri de la sate, indiferent de nivelul studiilor academice sau chiar în ciuda acestora: îşi însuşesc dogmatica prin însăşi participarea la slujbe.
Conţinutul slujbelor este dogmatică.
Toate rugăciunile, Crezul sunt dogmatică pură în manifestare vie.
Restul e scolastică, cel mai adesea. Aşa încât e chiar mai bine că "nu ştiu dogmatică", în sensul că au scăpat de scolastică.
Aşa îmi pare, sper că nu greşesc prea tare...

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Poate pentru că dogmatica a devenit o disciplină scolastică.
Faptul că un om de la ţară, cum spui, e slab la scolastică nu implică faptul că nu cunoaşte dogmatică.
Când susţin aceasta mă gândesc că toţi credincioşii noştri de la sate, indiferent de nivelul studiilor academice sau chiar în ciuda acestora: îşi însuşesc dogmatica prin însăşi participarea la slujbe.
Conţinutul slujbelor este dogmatică.
Toate rugăciunile, Crezul sunt dogmatică pură în manifestare vie.
Restul e scolastică, cel mai adesea. Aşa încât e chiar mai bine că "nu ştiu dogmatică", în sensul că au scăpat de scolastică.
Aşa îmi pare, sper că nu greşesc prea tare...

Am omis intradevar dogmatica din inima. Aceea nu are nevoie de tratate , desi le urmeaza fara sa stie. Din inima stim ca e bine sa ne spovedim si sa ne impartasim ,si intreg corpul o simte si o confirma . Din inima stim ca maslul este singura speranta a celui bolnav dincolo de logica stiintifica medicala , ca ungerea este si sensibila dar si o ungere a milei nesfarstie a lui Dumnezeu

De aceea eu nu as condamna necunoasterea dogmelor,oricat de mare pare ignoranta in termeni,in cuvinte ,a aceluia.
As condamna mai degraba impietrirea inimii, care opreste capacitatile firesti ale omului de a se conecta la infinitatea energiei dumnezeirii .
Degeaba cineva incepe sa inteleaga anumite scrieri dogmatice ,daca nu isi lasa si sufletul sa soarba simplitatea si armonia prezentei lui Dumnezeu in fiecare din noi
Cartea de dogmatica suntem chiar noi,in care Dumnezeu scrie invataturile sale ,pagina cu pagina ,esec cu esec, dar neabandonindu-ne nici o clipa.
Dogmatica in cuvinte,este buna,atata timp cat cel care o citeste ,incearca sa o inteleaga,sa o integreze pina la ultima consecinta in fiinta sa.
Daca nu poti aceasta,si abstractul ei mai mult te indeparteaza de esenta ta ,mai bine urmeaza dogma simpla a inimii , si alege-ti doar 2..3 lucruri care iti sunt apropiate ,asa cum este rugaciunea urmatoarte simpla,se refera la putine lucururi si usor de inteles ,dar atinge esenta :

"Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin."