Postul negru

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Este o nevointa. Si asta este scopul lui, sa ne nevoim, nu sa ne simtim bine.

Este, aici, unul din multele paradoxuri pe care le presupune viața în credință: să te nevoiești pentru a te simți bine. „Luați jugul Meu, căci jugul Meu este ușor”. Și e ușor tocmai pentru că este al Lui și pentru El însuși este prezent în toată nevoința creștinească. Nu te nevoiești ca să te chinuiești, ci ca să te bucuri. Căci scad puterile trupului și, totodată, chingile în care ține strâns sufletul, iar acesta devine mai ușor, mai liber, înălțându-se mai ușor către Dumnezeu în rugăciune.

Dar este nevoie, totodată, și de puțină însingurare, de mai mult timp închinat lui Dumnezeu, rupând mai ales de la activitățile ce risipesc sau tulbură sufletul, cum ar fi privitul la TV, dialogurile fără rost, împrăștierea în tot felul de griji.

Nu poți privi cu un ochi la lume și cu unul la Dumnezeu. Nu poți să trăiești și duhul lumesc al sărbătorilor – cu alergătura prin magazine, după cadouri și după toate accesoriile menite să sporească așa-zisa bucurie a sărbătorilor – și duhul dumnezeiesc al Nașterii Domnului, care presupune pregătire și liniștire cu post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie, participare la slujbele Bisericii, citirea cărților sfinte.

Unul trebuie lăsat în plan secundar; iar un creștin știe care anume.