Contradictii in Sfanta Scriptura?

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Apoi am citit tot mai multe lucruri ciudate, printre care si ca cei casatoriti sunt deja considerati casatoriti de Biserica si nu mai traiesc in pacat daca fac nunta la sfat , chiar daca nu fac nunta la Biserica .

Catalin, daca se poate , imi poti spune concret in ce studiu sau articol al Par. Petru ai citit asemenea minune? Imi poti da un link? Eu nu cred ca a spus parintele asa ceva. este adevarat ca foarte multi oameni citesc studiile si articolele dansului insa nu toti inteleg cum se cuvine ceea ce spune parintele.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Catalin, daca se poate , imi poti spune concret in ce studiu sau articol al Par. Petru ai citit asemenea minune? Imi poti da un link? Eu nu cred ca a spus parintele asa ceva. este adevarat ca foarte multi oameni citesc studiile si articolele dansului insa nu toti inteleg cum se cuvine ceea ce spune parintele.

Stiu ca tu ai un respect deosebit fata de Parintele si e bine asa, nu ma indoiesc ca in majoritatea lucrurilor face bine ce face. Articolul l-am citit si eu, l-a mai dat cineva pe forum, nu mai am timp acum sa-l caut.

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Stiu ca tu ai un respect deosebit fata de Parintele si e bine asa, nu ma indoiesc ca in majoritatea lucrurilor face bine ce face. Articolul l-am citit si eu, l-a mai dat cineva pe forum, nu mai am timp acum sa-l caut.

Cand ai timp sa cauti , daca se poate, eu astept, nu e nici o problema. Dar as dori sa vad articolul.

Si insist , pentru ca eu am citit articolul dansului despre casatorire si recasatorire, divort (daca despre aceasta este vorba), si nici pe departe nu a fost vorba de ceea ce s-a insinuat aici legat de cununia in Biserica. Par. Petru este cel mai aprig critic al celor ce traiesc in curvie.

[DragosP]

Confirm, l-am citit și eu.
Cred că-l găsești pe teologie.net.

L.E. L-am găsit eu: http://www.teologie.net/data/pdf/PP-studiu-cununie.pdf

[dobrin7m]

În prealabil postat de DragosP

Confirm, l-am citit și eu.
Cred că-l găsești pe teologie.net.

L.E. L-am găsit eu: http://www.teologie.net/data/pdf/PP-studiu-cununie.pdf

Studiul prezentat este foarte bun. Iata un extras concludent:

"Pe lângă Slujba primei şi celei de a doua Cununii – ambele cu rânduială deja stabilită în
Biserică, s-a practicat, pentru situaţii de excepţie, şi o Slujbă specială de Cununie a celor
vârstnici (peste 40-45 de ani), care au trăit mai mulţi ani căsătoriţi civil, nefiind însă cununaţi
în Biserică. În astfel de situaţii, chiar dacă este vorba de prima Cununie, preotul va exclude
din Ectenia Mare şi din celelalte rugăciuni cererile ce se referă la naşterea de prunci. În rest,
slujba rămâne neschimbată.
Trebuie menţionat faptul că astfel de slujbe „s-au impus” mai ales pornind de la ideea
că un bărbat şi o femeie, chiar dacă sunt căsătoriţi civil şi sunt fideli unul faţă de altul (!), dar
dacă nu sunt şi cununaţi, trăiesc în desfrânare. O astfel de idee s-a acreditat, mai ales în
ultimile secole, datorită Pidalionului (sfârşitul sec. XVIII) şi a altor cărţi de drept bisericesc
sau îndreptare de spovedanie. Mai mult decât atât, unii preoţi îi îndeamnă foarte insistent pe
cei necununaţi să se cunune, fie şi mai târziu, iar dacă nu o fac, îi opresc şi la împărtăşire şi îi
canonisesc destul de aspru.
Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act.
Pe de altă parte, aşa cum am arătat şi în partea istorică a studiului, un cuplu care este
căsătorit civil (ceea ce deja nu este concubinaj), nu poate fi învinuit de adulter. Evident,
această problemă nu se pune în ţările sau regiunile unde toate familiile obligatoriu se cunună
– ceea ce e foarte bine şi lăudabil (mai ales dacă Cununia e făcută conştient), dar se pune
foarte acut acolo unde există foarte multe cupluri necununate: fie din cauza prigoanei
comuniste care a avut loc (în spcial în fostul spaţiu sovietic), fie din cauza că unul dintre soţi
este ateu sau de altă religie/confesiune. Tocmai de aceea, pornind de la aceste considerente
istorice, dar mai ales de la cele pastorale şi misionare, Marele Sobor Arhieresc al Bisericii
Ruse, în Fundamentele Concepţiei sociale (din anul 2000) recunoaşte, prin iconomie,
valabilitatea căsătoriei civile, chiar şi în lipsa celei bisericeşti, dacă aceasta nu s-a putut
săvârşi din motive obiective. Acest document, plus altul din 1998 destinat duhovnicilor, arată
clar că însoţirea celor căsătoriţi civil, dar necununaţi, nu este adulter, şi mai ales în cazul în
care unul dintre soţi se opune Cununiei, celuilalt i se dă voie să se împărtăşească, fără vreo
epitimie specială.
Repetăm că în acest caz este vorba de iconomie şi nu de o regulă a Bisericii. Această
excepţie, des întâlnită mai ales în Rusia, dar pe alocuri şi în Republica Moldova, este valabilă
doar în condiţii speciale bine cunoscute de duhovnic.
În mod normal, regulile canonice ale Bisericii Ortodoxe obligă mirii ortodocşi să se
cunune în Biserică, de către preot, fără ca această Cununie să suprime procedura civilă de
căsătorie, şi ea foarte importantă."

Deci este foarte clar, ideea este ca daca unul dintre cei doi se opune Cununiei, fiind ateu, de exemplu, atunci cred ca ne aflam exact in situatia din I Corinteni 7. Iar Parintele spune clar in studiu ca hotararea este al Marelui Sobor arhieresc al Bisericii ortodoxe ruse.
Eu personal cred ca este nedrept sa oprim o persoana credincioasa si traitoare de la Sfintele Taine doar pentru ca este casatorita cu un necredincios.

De altfel situatiile particulare aparute in perioada comunista sunt foarte multe, chiar tatal meu, fiind secretar de partid, nu s-a cununat religios cu mama mea, insa la batranete , inainte de a muri, inima lui s-a indreptat catre Dumnezeu, iar participarea lui la Sfanta Liturghie era un continuu plans si zbucium sufletesc. A murit insa necununat, Dumnezeu sa il ierte , iar mama mea care traieste, se spovedeste si participa activ la viata Bisericii.

[DragosP]

Studiul o fi bun.
Chestia e că astfel de concluzii, colportate fără discernământ sunt smintitoare. Da' rău, încurajând pe față curvia.

[catalin2]

O astfel de idee s-a acreditat, mai ales în
ultimile secole, datorită Pidalionului (sfârşitul sec. XVIII) şi a altor cărţi de drept bisericesc
sau îndreptare de spovedanie.

Aceeasi problema cu schimbarea din ultimul timp, pe care parintele o foloseste la orice. Acesta e un curent foarte gresit, aparut la teologii postpatristici (adica ecumenisti, pe scurt).

În prealabil postat de dobrin7m

Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil

Deci aceeasi greseala, ar fi ceva recomandabil Cununia, dar daca nu merge si fara. Incredibil ca un preot, monah, sa spun asa ceva. Vad ca in anii de acum si-a schimbat opinia spre bine.

În prealabil postat de dobrin7m

Marele Sobor Arhieresc al Bisericii
Ruse, în Fundamentele Concepţiei sociale (din anul 2000) recunoaşte, prin iconomie,
valabilitatea căsătoriei civile, chiar şi în lipsa celei bisericeşti, dacă aceasta nu s-a putut
săvârşi din motive obiective.

Eu cred ca aici e vorba de altceva (am observat ca parintele are obiceiul sa dea alt inteles citatelor folosite). E vorba de iconomie, asa cum botezul nu se mai repeta la cei ce vin la ortodoxie, desi nu e valabil inainte sa vina. Si cei care sunt casatoriti si vin in Biserica se considera ca au deja casatorie, probabil nici nu li s emai face slujba, din iconomie. In Rusia sunt multi oameni care nu au avut biserica, din cauza regimului comunist, altfel stau lucrurile la noi.

În prealabil postat de dobrin7m

De altfel situatiile particulare aparute in perioada comunista sunt foarte multe, chiar tatal meu, fiind secretar de partid, nu s-a cununat religios cu mama mea, insa la batranete , inainte de a muri, inima lui s-a indreptat catre Dumnezeu, iar participarea lui la Sfanta Liturghie era un continuu plans si zbucium sufletesc. A murit insa necununat, Dumnezeu sa il ierte , iar mama mea care traieste, se spovedeste si participa activ la viata Bisericii.

Am mentionat in mesajul precedent, e ceva total diferit daca sotii nu mai au relatii trupesti. Nu casatoria e problema, ci relatiile trupesti. Daca doi parteneri stau impreuna necasatoriti dar nu au relatii trupesti nu inseamna niciodata ca ar trai in desfranare.

[dobrin7m]

Par Petru spune asa:
"Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act. "

Aceasta este fraza completa care este cat se poate de corecta si adevarata.
Astazi multi ortodocsi cu numele se cununa in virtutea unei traditii dar habar nu au de importanta momentului, efectiv nefiind constienti de asumarile pe care trebuie sa si le ia in urma acestei taine. De aceea curvarii dupa casatorie, de aceea neintelegeri, de aceea minciuna, ura si egoism in multe familii asa zis ortodoxe.

reamintesc ca , cu toata Taina cununiei savarsita de preot intre doi ortodocsi, daca cei doi s-au dus ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna, sau neiubire , indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a da nastere de prunci (aranjamente materiale, etc) atunci Dumnezeu nu cred ca va binecuvanta o astfel de casatorie. Aceasta taina a cununiei nu se concretizeaza cu harul pe care noua familie ar trebui sa il primeasca in urma Tainei cununiei.
Iar acest fapt este confirmat de multitudinea de divorturi, de multitudinea de casnicii esuate in diverse compromisuri care mai de care mai pacatoase.
E usor sa aruncam cu noroi (facandu-i curvari) in oamenii care incearca sa traiasca crestineste si care poarta o cruce grea avand ca sot sau sotie un ateu sau o persoana de alta confesiune. Aceasta este iubirea de semeni pe care vrem sa o aratam oamenilor? Si asa am ajuns sa aplicam canoanele ca pe niste sabloane ca la examenul pentru permis?
Esti cununat in Biserica? da, atunci nu esti curvar.
Nu esti cununat? atunci esti curvar.
Ei bine, daca Dumnezeu, in mare mila si dreptatea Sa, tine cont de toate conjuncturile si situatiile prin care trece un om in viata sa atunci cand il judeca, noi de ce nu am face acelasi lucru cand catalogam oamenii? Dar oare nu ar fi mai bine sa nu mai catalogam noi pe nimeni ? nu ar fi mai intelept asa?

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Cand ai timp sa cauti , daca se poate, eu astept, nu e nici o problema. Dar as dori sa vad articolul.

Si insist , pentru ca eu am citit articolul dansului despre casatorire si recasatorire, divort (daca despre aceasta este vorba), si nici pe departe nu a fost vorba de ceea ce s-a insinuat aici legat de cununia in Biserica. Par. Petru este cel mai aprig critic al celor ce traiesc in curvie.

Am cautat o ora, pana la urma am gasit. Chiar e o minunatie, i-a uimit si pe toti cei ce dialogau acolo: http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=54&t=1599
"O familie căsătorită civil (adică şi responsabil), în cazul în care soţii sunt fideli unul altuia, relaţia lor nu poate fi numită curvie. Pentru o astfel de afirmaţie sau catalogare în Biserica Rusă eşti caterisit, nici mai mult nici mai puţin. (În Rusia sunt milioane de familii necununate.)"
"Eu vă rog insistent să-mi daţi măcar un argument (de până în sec. 17 când lucrurile s-au cam infectat) că relaţia dintre doi soţi căsătoriţi civil, dar necununaţi este curvie. Vă daţi seama ce prostie spuneţi? Înseamnă că peste 2 miliarde de familii necununate ortodox câte există pe faţa pământului trăiesc în curvie? Un soţ şi o soţie de confesiune baptistă, de exemplu, dacă sunt fideli unul faţă de altul, dar nu sunt cununaţi (ci doar căsătoriţi civil), trăiesc în curvie? Mai citiţi Scriptura şi lăsaţi prejudecăţile ortodoxiste(nu ortodoxe). "
Si cea mai tare: "Mai scolastic şi chiar eretic nici că se putea. Păi eu care sunt ieromonah nu mă mântuiesc pentru că nu sunt cununat?"
Vedem iar afirmatia pe care Parintele o foloseste des, ca de la un timp lucrurile s-au stricat in Biserica, mitul reintoarcerii la origini. Sper ca in acest caz sa nu ne intoarcem pana la perioada in care se putea avea mai multe sotii.

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Am cautat o ora, pana la urma am gasit. Chiar e o minunatie, i-a uimit si pe toti cei ce dialogau acolo: http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=54&t=1599
"O familie căsătorită civil (adică şi responsabil), în cazul în care soţii sunt fideli unul altuia, relaţia lor nu poate fi numită curvie. Pentru o astfel de afirmaţie sau catalogare în Biserica Rusă eşti caterisit, nici mai mult nici mai puţin. (În Rusia sunt milioane de familii necununate.)"
"Eu vă rog insistent să-mi daţi măcar un argument (de până în sec. 17 când lucrurile s-au cam infectat) că relaţia dintre doi soţi căsătoriţi civil, dar necununaţi este curvie. Vă daţi seama ce prostie spuneţi? Înseamnă că peste 2 miliarde de familii necununate ortodox câte există pe faţa pământului trăiesc în curvie? Un soţ şi o soţie de confesiune baptistă, de exemplu, dacă sunt fideli unul faţă de altul, dar nu sunt cununaţi (ci doar căsătoriţi civil), trăiesc în curvie? Mai citiţi Scriptura şi lăsaţi prejudecăţile ortodoxiste(nu ortodoxe). "
Si cea mai tare: "Mai scolastic şi chiar eretic nici că se putea. Păi eu care sunt ieromonah nu mă mântuiesc pentru că nu sunt cununat?"
Vedem iar afirmatia pe care Parintele o foloseste des, ca de la un timp lucrurile s-au stricat in Biserica, mitul reintoarcerii la origini. Sper ca in acest caz sa nu ne intoarcem pana la perioada in care se putea avea mai multe sotii.

Imi pare rau ca intervin, dar totusi trebuie sa o fac pentru ca se vede clar ca nu s-a urmarit catusi de putin firul discutiei ca sa se inteleaga exact despre ce este vorba. E simplu sa scoatem din contextul unei discutii cateva fraze si sa catalogam.

Daca se intra pe linkul respectiv este, la inceputul paginii, o indicatie cu un link: discutia a pornit de aici. Daca ne ducem pe acel link vom vedea despre ce este vorba. Parintele expunea pe forum un caz al unei femei casatorite cu un necredincios, care pe la 60 ani, a inceput sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se indrepte si care ducea o viata duhovniceasca. Preotul care o spovedea, odata s-a intalnit cu sotul acestei femei pe strada, care fiind beat , i-a promis ca se cununa cu femeia la Biserica. Atunci preotul respectiv, s-a dus la ei acasa, si profitand de betia omului l-a botezat si i-a cununat.
Acesta este cazl pe care l-a expus Par. Petru pe forum , intreband interlocutorii ce parere au.

Un user Ioachim i-a raspuns atunci astfel:
" Intr-un fel (dar asta nu inseamna ca aprob sau sunt de acord) o canonisea pe biata femeie pt. pacatele ei, ale lor impreuna de fapt.... de a fi ajuns pana aici (la urma urmei nu trebuiau sa traisca impreuna deloc....INAINTE de cununie). In fapt ea era cea care prin desfrau s-a oprit de la comuniune."

Ceea ce, fie vorba intre noi este o mare prostie.
Iar Par. Petru a raspuns cu citatul dat de tine.

Catalin, deci este vorba despre o femeie care este credincioasa ce are o credinta ortodoxa traitoare dar care in tinerete s-a cununat cu un necredincios. Acela a fost si este barbatul ei, iar Par. Petru chiar face trimitere la 1 Corinteni 7 prin care barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si invers.

La aceasta situatie s-a referit Parintele cand a postat cele spuse. Acum nimeni nu va putea veni aici sa sustina ca un barbat sau o femeie credincioasa , cununata cu un necredincios/a este curva sau curvar.

Usor catalogam si judecam dar nu ne gandim ca adunam pacate pe sufletele noastre. De la o discutie pe un caz particular sa generalizam si sa denigram eu zic ca e mare greseala.

Imi pare rau ca ne inecam in litera legii dar uitam de duhul ei. Eu personal, nu cred ca o femeie credincioasa si traitoare a credintei casatorita cu un necredincios traieste in curvie. A crede invers , dupa mine este habotnicie sau extremism.

In incheiere , iata un articol al parintelui, care condamna pe crestinii ortodocsi care traiesc fara cununie , intr-un mod destul de aprig.

http://www.teologie.net/2014/06/24/t...-te-cine-esti/

"Tu în ce stare eşti? Fii sincer(ă) şi recunoaşte asta înaintea lui Dumnezeu! Nu te ascunde după cuvinte! Mergi la mărturisire (spovedanie) şi spune exact cine eşti! Nu încerca să-ţi lustruieşti imaginea, părând un „om de treabă”… Pocăieşte-te şi cere un canon de îndreptare! Şi nu folosi măreţul cuvânt: „dragoste / iubire” pentru aţi justifica poftele şi patimile, căci pe Dumnezeu, Făcătorul tău, nu-L poţi minţi… Iar dragostea, al cărei izvor este chiar El, înseamnă de fapt altceva. Vei înţelege asta numai dacă vei fi într-o legătură vie şi permanentă cu El. Nu-i păcat să iubeşti, dar e mare păcat să curveşti!

În prezent, tineretul nu doar că s-a obişnuit cu curvia, ci i-a găsit şi denumiri alternative, care să-i scutească de ruşine, numai că nu-i scuteşte nici de păcat şi nici de consecinţele lui. „Concubinajul”, „relaţia [sexuală / amoroasă’], „căsătoria de probă” etc., tot curvie sunt, iar cei care fac asta sunt curvari şi curve! Şi nu contează cum vă văd oamenii (căci mulţi sunt ca şi voi), ci contează cum vă vede Dumnezeu! Dacă nu vreţi să fiţi curvari şi curve trebuie ori să vă căsătoriţi, ori să trăiţi în feciorie. Altă cale nu există! "

PS. Indemn pentru toti cei care vor sa fie cu adevarat bine informati: cand cititi, cititi tot, luati toate informatiile, duceti studiul pana la capat, nu va opriti la jumatate de drm, caci riscati sa ramaneti pe jumatate informati.
Este doar un indemn, daca voiti urmati, daca nu, nu.
Iertati.