Sarcina Violului- Dilema crestina sau rationala ...

[AlinB]

Cumva doriti sa spuneti ca sentimentele frumoase si inaltatoare nu contravin liberului arbitru, ci doar cele cu conotatii negative?

Nu.

Daca da, atunci de ce frica ar afecta liberul arbitru din moment ce aceasta ar da nastere unor actiuni si decizii cu caracter nobil?

Inca o data:
Frica ca decizie personala, adica "aleg sa-mi fie frica de Dumnezeu, de consecintele faptelor mele" nu afecteaza liberul arbitru.
Frica impusa prin actiuni miraculoase, sistematice, asupra celor rai, asa cum o invoci tu, da.

Alta intrebare: liberul arbitru al unei persoane poate fi influentat de vreo porunca a Domnului din Vechiul Testament?

Nu inteleg ce mecanism de "influentare" propui tu aici.

Ati pus punctul pe I. Spuneti ca o credinta (si imi permit sa adaug: non-credinta) in existenta Lui este marcata de o permanenta indoala. Dar interventiile acestuia nu credeti ca afecteaza aceasta indoiala (nu conteaza cat de mult sau putin)?


Nu toate.
In general sunt consistente cu modelul deja explicat.

Exista si exceptii, atunci cand Dumnezeu alege in mod special anumiti oameni pentru o anumita lucrare.
Dar chiar si atunci, oamenii pot refuza sa se puna la dispozitia Lui.
Iar cei care o fac totusi, nu o fac de frica.
Dar asta ar crea noi directii de discutie si cred ca e inutil atat timp cat nu au fost clarificate/intelese cele de pana acum.
Dar daca s-au clarificat, poti aborda si nivelul asta.

Daca pe drumul credintei este acceptat un element percum teama va anunt ca acesta nu are legatura si cu drumul adevarului.

Chiar nu inteleg. Asta e un soi de axioma a credintei personale sau cum?

Cine a spus ca de frica trebuie oamenii sa faca bine? Nu! De frica trebuie oamenii sa se abtina in a face lucruri malefice. Dar cine si cu ce drept stabileste ce anume este malefic? Care sunt criteriile?

Este scris pe undeva in VT: "Frica este inceputul intelepciunii".
Binele-bine nu-l poti face de frica. Nu cum trebuie, nu pana la capat.
Dar frica e un inceput, in sensul ca te ajuta sa fii mai atent cu lucruri care altfel le ignori, ca altfel n-ai ajunge sa faci raul.

Pe tine de ex. frica de lege, te ajuta sa iei in considerare legea atunci cand te-ai cand ca poate ti-ar fi mai usor daca ai face o ilegalitate.
Dar nu inseamna ca toti cei care sunt corecti, sunt marcati de frica. Unii poate nici n-au fost tentati sa faca ceva rau, altii pur si simplu si-au insusit corectitudinea ca o a doua natura, etc.

Daca nu fac bine sunt pedepsit? Asa reiese din afirmatia facuta. E cumva un caz de "daca nu e alb e sigur negru"? Indiferenta este pedepsita de catre Dumnezeu? Atunci de ce nu aplica o pedepsa celui care poate oricand opri un viol dar nu o face?

Daca nu urmezi calea binelui, te pedepsesti singur in primul rand.

Suspendam si conditionam de timp omnibenevolenta si atotputernicia? Nu-i de bine, zic eu :).

Tu poate, eu n-am facut-o.

Ferice de ei! Dar scepticismul, spre exemplu, de ce nu este o virtute in ochii Domnului demna de a fi salutata personal?

Depinde cum e folosit, ce scopuri slujeste.

Acum despre ce libertate vorbim? A constiintei sau daca as fi incarcerat?

O lipsa a propriului liber arbitru nu presupune cumva imposibilitatea de a urla "libertate"? Nu vad care ar fi problema.

Nu neaparat.
De ex. restrictionarea totala a diavolului de la bun inceput i-ar fi afectat capacitatea de a lua decizii, liberul arbitru. Dar ar fi putut in continuare sa tipe "libertate", "nedreptate".

Apropo... un suflet care ajunge in Rai se poate razgandi si poate cere propria disparitie?

Nu. Pentru ca ar insemna ca a ajuns acolo din greseala. Ori, asa ceva nu se poate.

Cum e cu liberul arbitru in Rai? Un suflet poate deplange apropiatii care au sfarsit in Iad? De ce nu, de ce da?

Poate, dar proabil nu foarte mult, cred ca stie ca ei au ales Iadul inca din aceasta viata, de ce ar dori cineva sa le schimbe decizia?