Sarcina Violului- Dilema crestina sau rationala ...

[AlinB]

În prealabil postat de Inorogul

Dumnezeul propus este unul personal, interventionist, dar care nu se implica in liberul arbitru al omului. Hotarati-va! Intervine sau nu intervine????

Intervine in anumite circumstante.

Pai aici nu a influentat liberul arbitru? De ce Dumnezeu este selectiv si care sunt criteriile de selectie? Daca aceste criterii nu sunt transparente nu mai putem vorbi despre dreptate/justete. Conform descrierii care I se ofera El este injust si face discriminari - nu suntem toti egali in fata Lui.

Criteriul este apropierea de El.

Adica cu cat omul face eforturi de a se apropia mai mult, cu atat el devine mai evident pentru om si interventiile sale nu pun probleme liberului arbitru.
Pentru ca omul deja a facut o alegere: l-a ales pe El.

Si daca nu ar fi exceptionale, ci la ordinea zilei, care ar fi problema? Daca legile naturii ar fi sfidate si ar urma un tipar (ex: de fiecare data cand un semen doreste sa faca rau altei persoane), de ce nu le-am spune tot miracole? Nu cred ca miracolul poate fi conditionat de raritate.
Astfel nu s-ar mai indoi nici atata lume de existenta si puterea Lui.

Si ar asculta, dar numai frica.
Asta contravine cu liberul arbitru.

Sigur, teama poate fi un argument pe drumul credintei, cel putin la inceput, dar nefiind insotita de dovezi indubitabile a existentei Lui, este marcata de o permanenta indoiala, deci nu este cel mai puternic argument.

Sugerezi cumva faptul ca pentru Dumnezeu este mai important ca oamenii sa considere miracolele ca fiind evenimente rare, mai degraba decat sa eradicheze nedreptatea?

Nu, doar ca oamenii nu trebuie sa faca bine de frica, stiind ca daca vor face altfel, vor fi prompt pedepsiti.
Nedreptatea va fi eradicata la timpul potrivit.

De fiecare data cand Dumnezeu intervine El influenteaza aceasta capabilitate, de a alege intre bine si rau? Atunci sa nu mai intervina!

O face destul de "fin" ca sa lase loc si pentru o rezerva de indoiala, pentru o alegere alternativa.
Doar in cazul marilor sfinti, cei care au dovedit o alegere categorica in directia Lui, spulbera orice urma de indoiala.

Sa citesti carti de filosfie si sa spui ca un zeu omnibenevolent si omnipotent/atotputernic nu intervine ca sa nu altereze liberul-arbitru al agresorului ...fara cuvinte.

Probabil nu intelegi importanta liberului arbitru.
Sigur, ai urla "libertate" doar in momentul in care ti-ai da seama ca nu o mai ai.

Intrebare 3: Unei persoane violate i s-a respectat liberul arbitru?

Este o vorba: "destinul nu inseamna ceea ce ti se intampla in viata, ci ceea ce faci cu ceea ce ti se intampla in viata".
Aceeasi zicala se poate aplica si liberului arbitru.

Daca iesi in ploaie fara umbrela, nu poti spune atunci cand te uzi, ca ploia ti-a incalcat liberul arbitru. Sigur, poti fi dat afara in ploaie fara umbrela, de alt om, fara a avea o vina directa si personala dar iarasi, asta e un fapt la fel de impersonal ca si ploaia, tine de circumstante care nu le putem cunoaste in detaliu, gen cum ai ajuns acolo, de ce acolo si nu in alta parte, etc. insa sunt sigur ca daca s-ar cunoaste, ar apare multe detalii clarificatoare.

Aici discutia poate merge spre cazul "inocentei absolute" ca sa zic asa, ex. copiii care sufera din cauza parintilor sau a circumstantelor istorice, insa pentru astea tot omul este vinovat, Dumnezeu i-a pus destinele in maini si inevitabil destinele lui sunt legate de destinele altor oameni, ce au facut mai departe oamenii cu libertatea care li s-a dat si cum s-a reflectat ea asupra celor din jur, a copiilor lor, este vina si responsabilitatea lor.

Bottom line, nu poti avea libertate fara responsabilitate si responsabilitate fara consecinte.
Inca din Rai, omul a facut o alegere, ii era bine, dar nu stia asta, a vrut mai mult, a sa cunoasca dualitatea bine-rau.
Acum trebuie sa se confrunte cu alegerea sa pana la Sfarsitul Lumii.

În prealabil postat de AlinB

Intervine in anumite circumstante.

:) Stiti cum suna asta? "Intrebare: obisnuiti sa va spalati pe maini?" "Raspuns: in anumite circumstante." Cu alte cuvinte se incearca in mod absolut nenecesar evitarea unui raspuns.

Deci intervine; asta doream sa stiu.

OMNI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „tot”, „orice lucru”, „pretutindeni”, „totalitate”

Daca interventiile benevolente ale acestuia depind de anumite circumstante, mai putem spune ca Dumnezeu este omnibenevolent? Ce rost isi mai are omnibenevolenta cateodata sau semi-omnibenevolenta? A fi omnibenevolent doar "atunci cand este cazul" este echivalentul atotputernicei mele atunci cand pot face anumite lucururi.

Omnibenevolenta poate face parte a unei disctuii ample pentru ca eu, in fond, resping definita atribuita deitatii crestine. Omnibenevolenta trebuie sa fie permanenta si uniform manifestata. De sine statatoare ea creaza paradoxuri dar in combinatie cu justetea, spre exemplu, este de-a dreptul distructiva pentru modul in care este definit Dumnezeul "clasic". Justetea prespune o suspendare, macar temporara, a omnibenevolentei. Justetea si omnibenevolenta nu pot coexista (daca as spune ca nu pot coexista in acelasi timp, ar fi pleonasm). O entitatea benevolenta si total non-malefica ar ierta intotdeauna, iar una omnibenevolenta ar face acte de o bunatate infinita, intr-o infinitate de locuri, indiferent de actiunea sau nonactiunea oricarei fiinte sau non-fiinte. Stiu ca suna aiurea dar nu eu sunt cel care a definit astfel deitatile. Cautati alte definitii, ca sa aibe un minim inteles.
Exista multi care spun/cred despre Dumnezeul lor ca este infinit de bun, dar se mai supara din cand in cand si pedepseste cu cate o holera sau ciuma, din dragoste. ...S-avem pardon! Am pretentia ca discut cu oameni care inteleg pe deplin ce presupune omnibenevolenta. Aaaa... inca ceva: omnibenevolenta la pachet cu atotputernicia exclude existenta raului. Alt paradox. Ehe... nici macar nu pot trece de modul in care este definit Dumnzeu, daramaite sa ajung la invataturi, porunci si datini, care trebuie tratate una-cate-una.

Se naste acum o noua intrebare: cu ce sunt diferite circumstantele in care intervine de cele in care nu intervine? De ce atunci cand intervine nu altereaza liberul arbitru dar daca, spre exemplu, i-ar vindeca/face la loc unui om picioarele amputate ar altera liberul arbitru?

Spre exemplu, de ce interventia si implicit invierea lui Lazar nu afecteaza liberul arbitru dar aceeasi interventie asupra lui Gheorghe ar face-o?
Face Dumnezeu exceptii de la regula liberului arbitru? La fel, daca nu sunt criterii bine stabilite si transparente pentru a justifica exceptiile, Dumnezeu nu mai este drept/just pentru ca isi aplica benevolenta selectiv (nu ma mai leg de omnibenevolenta).

În prealabil postat de AlinB

Criteriul este apropierea de El.

Adica cu cat omul face eforturi de a se apropia mai mult, cu atat el devine mai evident pentru om si interventiile sale nu pun probleme liberului arbitru.
Pentru ca omul deja a facut o alegere: l-a ales pe El.

Sa inteleg din spusele dumneavostra ca Dumnezeu intervine atunci cand un om s-a apropiat deja fata de acesta si nu ii mai poate modifica liberul arbitru? Cateva probleme:

Cred ca, in mod eronat, considerati ca alterarea liberului arbitru nu poate presupune si o intensificare sau diminuare a procesului decizional prezent sau viitor. Alterarea liberului arbitru nu presupune doar schimbarea la 180 grade a unei decizii, ci orice eventuala potentare sau descurajare, indiferent de intensitatea cu care acestea se manifesta, a unei decizii ce urmeaza a fi luata.

Daca omul l-a ales deja pe El, o interventie poate scoate din calcul sau reduce posibilitatea ca acesta sa se departeze de El ulterior, sau ii poate afecta decizii viitoare.

In concluzie, orice interventie externa, oricat de mica, produce o alterarea a liberului arbitru.

Dumneavostra incercati sa imi spuneti ca in toate cazurile modificarea nu este una consistenta, dar:
a) nu imi reprezentati corect pozitia (eu nu asta am spus ca presupune alterarea liberului arbitru);
b) va limitati doar la un anumit tip de decizii pe care o persoana le poate lua (cele cu privire la credinta) si omiteti sa spuneti ca un om poate lua multe alte decizii care pot fi influnetate de eventuala interventie divina;
c) am intalnit multi crestini care spun ca o interventie divina poate influenta credinta personala si nivelul de apropiere fata de El. Dumneavostra sunteti printre (foarte) putinii care demonteaza acesta afirmatie;
d) Suntem sau nu egai in fata Domnului? O interventie divina in cazul unei persoane nu este dreapta fata de cei care poate cred la fel de mult in El si I s-au rugat cu lacrimi in ochi pentru o interventie chiar mai mica d.p.d.v. "minunistic", sau fata de cei care sunt morali sau fata de cei care nici nu cred, nici nu sunt morali.


Presupunem insa ca aveti dreptate, de dragul argumentului. Schimbarile nu sunt unele consistente si deci lieberul arbitru nu este afectat, nici macar intr-o mica masura.
Intrebarea: care este limita la care aceste alterari ale liberului arbitru nu mai sunt consistente?

În prealabil postat de AlinB

Si ar asculta, dar numai frica.
Asta contravine cu liberul arbitru.

Multe de scris si aici.

Daca frica indusa de Dumnezeu sau frica ce rezulta din actiunile si povetele Domnului contravine liberului arbitru atunci:
1. De ce o induce inca?
2. De ce este afisata vadit de catre credinciosi si solicitata celorlalti?
3. De ce un sentiment de frica/spaima/teroare la a carui baza sta Dumnezeu afecteaza liberul arbitru dar un sentiment de dragoste/piosenie/smerenie/modestie la a carui baza sta tot Dumnezeu nu afecteaza liberul arbitru?

Cumva doriti sa spuneti ca sentimentele frumoase si inaltatoare nu contravin liberului arbitru, ci doar cele cu conotatii negative?
Daca da, atunci de ce frica ar afecta liberul arbitru din moment ce aceasta ar da nastere unor actiuni si decizii cu caracter nobil?

Alta intrebare: liberul arbitru al unei persoane poate fi influentat de vreo porunca a Domnului din Vechiul Testament?

Daca da: a) de ce a alterat Dumnezeu liberul arbitru si b) de ce, daca tot a a facut-o, nu continua sa o faca pentru a-si proteja creatia? De ce intr-un anumit moment al istoriei a decis sa altereze liberul arbitru al omenirii, cu reprecursiuni majore pana in prezent chiar, iar acum, desi toti resimtim inca faptul ca a intervenit, ni se spune ca nu este posibil pentru ca ar altera ceea ce deja a fost alterat?

Daca nu: de ce a mai fost nevoie de revelatie. porunci, sfaturi etc. de la bun-inceput?

În prealabil postat de AlinB

Sigur, teama poate fi un argument pe drumul credintei, cel putin la inceput, dar nefiind insotita de dovezi indubitabile a existentei Lui, este marcata de o permanenta indoiala, deci nu este cel mai puternic argument.

Ati pus punctul pe I. Spuneti ca o credinta (si imi permit sa adaug: non-credinta) in existenta Lui este marcata de o permanenta indoala. Dar interventiile acestuia nu credeti ca afecteaza aceasta indoiala (nu conteaza cat de mult sau putin)?

Daca pe drumul credintei este acceptat un element percum teama va anunt ca acesta nu are legatura si cu drumul adevarului.

În prealabil postat de AlinB

Nu, doar ca oamenii nu trebuie sa faca bine de frica, stiind ca daca vor face altfel, vor fi prompt pedepsiti.

Cine a spus ca de frica trebuie oamenii sa faca bine? Nu! De frica trebuie oamenii sa se abtina in a face lucruri malefice. Dar cine si cu ce drept stabileste ce anume este malefic? Care sunt criteriile?

Daca nu fac bine sunt pedepsit? Asa reiese din afirmatia facuta. E cumva un caz de "daca nu e alb e sigur negru"? Indiferenta este pedepsita de catre Dumnezeu? Atunci de ce nu aplica o pedepsa celui care poate oricand opri un viol dar nu o face?

În prealabil postat de AlinB

Nedreptatea va fi eradicata la timpul potrivit.

Suspendam si conditionam de timp omnibenevolenta si atotputernicia? Nu-i de bine, zic eu :).

În prealabil postat de AlinB

O face destul de "fin" ca sa lase loc si pentru o rezerva de indoiala, pentru o alegere alternativa.

Hahah, ce elegant se rezolva problema! Eh, mai putin fin este cand intoarce cursul raurilor, vindeca de cancer oamenii credinciosi si face icoanele sa planga cu mir in fata miilor de oameni. ...Si cand desparte marile in doua, si cand invie morti, si cand ii transforma in stana de piatra. Recunosc insa ca a fost fin la faza cu apa si vinul. Nici eu n-as fi crezut ca aia este o minune demna de un zeu atotputernic; as fi crezut ca e iluzionism :).

În prealabil postat de AlinB

Doar in cazul marilor sfinti, cei care au dovedit o alegere categorica in directia Lui, spulbera orice urma de indoiala.

Ferice de ei! Dar scepticismul, spre exemplu, de ce nu este o virtute in ochii Domnului demna de a fi salutata personal?

În prealabil postat de AlinB

Probabil nu intelegi importanta liberului arbitru.

E foarte posibil.

În prealabil postat de AlinB

Sigur, ai urla "libertate" doar in momentul in care ti-ai da seama ca nu o mai ai.

Acum despre ce libertate vorbim? A constiintei sau daca as fi incarcerat?
O lipsa a propriului liber arbitru nu presupune cumva imposibilitatea de a urla "libertate"? Nu vad care ar fi problema.
Apropo... un suflet care ajunge in Rai se poate razgandi si poate cere propria disparitie? Cum e cu liberul arbitru in Rai? Un suflet poate deplange apropiatii care au sfarsit in Iad? De ce nu, de ce da?

Ma opresc aici, din lipsa de timp, desi ati mai scris si aveam inca un miliard de spus pe aceste teme.

[AlinB]

În prealabil postat de Inorogul

:) Stiti cum suna asta? "Intrebare: obisnuiti sa va spalati pe maini?" "Raspuns: in anumite circumstante." Cu alte cuvinte se incearca in mod absolut nenecesar evitarea unui raspuns.
Deci intervine; asta doream sa stiu.

Una spun eu, tu altceva VREI sa intelegi.

OMNI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „tot”, „orice lucru”, „pretutindeni”, „totalitate”
Daca interventiile benevolente ale acestuia depind de anumite circumstante, mai putem spune ca Dumnezeu este omnibenevolent? Ce rost isi mai are omnibenevolenta cateodata sau semi-omnibenevolenta? A fi omnibenevolent doar "atunci cand este cazul" este echivalentul atotputernicei mele atunci cand pot face anumite lucururi.

Si neinterventia poate fi tot un semn de omni-benevolenta.

Omnibenevolenta poate face parte a unei disctuii ample pentru ca eu, in fond, resping definita atribuita deitatii crestine. Omnibenevolenta trebuie sa fie permanenta si uniform manifestata.
De sine statatoare ea creaza paradoxuri dar in combinatie cu justetea, spre exemplu, este de-a dreptul distructiva pentru modul in care este definit Dumnezeul "clasic".

Dar nu si in acord cu priceperea ta limitata ca de clarviziune nici nu are rost sa mentionez.
Doar in conbinatie cu ea creeaza paradoxuri.

Justetea prespune o suspendare, macar temporara, a omnibenevolentei. Justetea si omnibenevolenta nu pot coexista (daca as spune ca nu pot coexista in acelasi timp, ar fi pleonasm). O entitatea benevolenta si total non-malefica ar ierta intotdeauna, iar una omnibenevolenta ar face acte de o bunatate infinita, intr-o infinitate de locuri, indiferent de actiunea sau nonactiunea oricarei fiinte sau non-fiinte. Stiu ca suna aiurea dar nu eu sunt cel care a definit astfel deitatile. Cautati alte definitii, ca sa aibe un minim inteles.

Inca o data, pot coexista dar nu si cu intelegerea ta limitata.

Exista multi care spun/cred despre Dumnezeul lor ca este infinit de bun, dar se mai supara din cand in cand si pedepseste cu cate o holera sau ciuma, din dragoste.

Pentru o discutie decenta, incearca sa gasesti alte referinte decat "Exista multi".

...S-avem pardon! Am pretentia ca discut cu oameni care inteleg pe deplin ce presupune omnibenevolenta. Aaaa... inca ceva: omnibenevolenta la pachet cu atotputernicia exclude existenta raului. Alt paradox.

Pentru ca asa spui tu?

Ehe... nici macar nu pot trece de modul in care este definit Dumnzeu, daramaite sa ajung la invataturi, porunci si datini, care trebuie tratate una-cate-una.

Poi sigur ca nu poti trece marea, vaslind cu lingura.

Se naste acum o noua intrebare: cu ce sunt diferite circumstantele in care intervine de cele in care nu intervine? De ce atunci cand intervine nu altereaza liberul arbitru dar daca, spre exemplu, i-ar vindeca/face la loc unui om picioarele amputate ar altera liberul arbitru?
Spre exemplu, de ce interventia si implicit invierea lui Lazar nu afecteaza liberul arbitru dar aceeasi interventie asupra lui Gheorghe ar face-o?
Face Dumnezeu exceptii de la regula liberului arbitru? La fel, daca nu sunt criterii bine stabilite si transparente pentru a justifica exceptiile, Dumnezeu nu mai este drept/just pentru ca isi aplica benevolenta selectiv (nu ma mai leg de omnibenevolenta).

Pentru ca Gheorge nu e Lazar, simplu, nu?
Criteriile, in mare, ti le-am explicat in postarea anterioara.

Sa inteleg din spusele dumneavostra ca Dumnezeu intervine atunci cand un om s-a apropiat deja fata de acesta si nu ii mai poate modifica liberul arbitru? Cateva probleme:
Cred ca, in mod eronat, considerati ca alterarea liberului arbitru nu poate presupune si o intensificare sau diminuare a procesului decizional prezent sau viitor. Alterarea liberului arbitru nu presupune doar schimbarea la 180 grade a unei decizii, ci orice eventuala potentare sau descurajare, indiferent de intensitatea cu care acestea se manifesta, a unei decizii ce urmeaza a fi luata.

Daca omul l-a ales deja pe El, o interventie poate scoate din calcul sau reduce posibilitatea ca acesta sa se departeze de El ulterior, sau ii poate afecta decizii viitoare.

In concluzie, orice interventie externa, oricat de mica, produce o alterarea a liberului arbitru.

Nu si daca urmeaza unei decizii luate deja de om.
In schimb, miracole universale, sistematice, omniprezente, impotriva unor decizii luate (de ex. de a face rau) ar fi cu totul altceva.

Dumneavostra incercati sa imi spuneti ca in toate cazurile modificarea nu este una consistenta, dar:
a) nu imi reprezentati corect pozitia (eu nu asta am spus ca presupune alterarea liberului arbitru);

Precizeaza-o clar ca nu mai stiu la ce te referi.

b) va limitati doar la un anumit tip de decizii pe care o persoana le poate lua (cele cu privire la credinta) si omiteti sa spuneti ca un om poate lua multe alte decizii care pot fi influnetate de eventuala interventie divina;

Nu, ideea este ca omul ia o decizie si ulterior acestei decizii urmeaza interventia divina, intr-o anumita forma si masura.
Daca vorbim concret de un miracol perceptibil, acesta poate intari credinta dar nu neaparat o defini in mod categoric si ireversibil.

c) am intalnit multi crestini care spun ca o interventie divina poate influenta credinta personala si nivelul de apropiere fata de El. Dumneavostra sunteti printre (foarte) putinii care demonteaza acesta afirmatie;

Nu inteleg la ce te referi.

d) Suntem sau nu egai in fata Domnului?

Egal din ce punct de vedere? E greu sa gasesti oameni perfecti egali, indiferent ce criteriu ai alege. Probabil doar al inaltimii/greutatii, culorii ochilor, chestii din astea ca in rest e absurd sa vorbesti de egalitate.

O interventie divina in cazul unei persoane nu este dreapta fata de cei care poate cred la fel de mult in El si I s-au rugat cu lacrimi in ochi pentru o interventie chiar mai mica d.p.d.v. "minunistic", sau fata de cei care sunt morali sau fata de cei care nici nu cred, nici nu sunt morali.

Prin definitie, nu. un Dumnezeu omniscient si omnibenevolent stie ce face.
Si e cam greu sa demonstrezi opusul, nu-i asa? :)

Presupunem insa ca aveti dreptate, de dragul argumentului. Schimbarile nu sunt unele consistente si deci lieberul arbitru nu este afectat, nici macar intr-o mica masura.

Nici macar n-am sustinut asta.
Este afectat dar in sensul in care omul deja a luat o decizie, aceea ca "Dumnezeu pentru mine, exista".
Si atunci incepe sa vada. Putin cate putin si in masura in care face progrese pe acest drum.

Intrebarea: care este limita la care aceste alterari ale liberului arbitru nu mai sunt consistente?

Nu stiu ce intelegi tu prin "consistente".

Multe de scris si aici.
Daca frica indusa de Dumnezeu sau frica ce rezulta din actiunile si povetele Domnului contravine liberului arbitru atunci:
1. De ce o induce inca?

Nu contravine atat timp cat de fiecare data cineva care face ceva rau nu este traznit in public.
Si nici nu este indusa in mod expres, este practic o atentionare.
Adica ceva de genul: "studiaza si alternativa asta".

2. De ce este afisata vadit de catre credinciosi si solicitata celorlalti?

Nu stiu la ce te referi, clasa "credinciosi" la care faci apel are probabil o consistenta precisa doar in capul tau si nu pot sa ghicesc care e aia.

3. De ce un sentiment de frica/spaima/teroare la a carui baza sta Dumnezeu afecteaza liberul arbitru

Inca o data, ar afecta doar daca ar fi insotita sistematic de manifestari miraculoase care sa o intareasca, de genul celor cerute de tine, sa pateasca ceva ORICE violator/criminal/hot/etc. imediat inainte sa comita fapta.

dar un sentiment de dragoste/piosenie/smerenie/modestie la a carui baza sta tot Dumnezeu nu afecteaza liberul arbitru?

Simplu, pentru ca nu e impus, e alegerea omului.
Hristos, pe cruce - doi talhari. Cu nici unul n-a dus nici o munca de lamurire.
Si fiecare a facut o alegere si a actionat in consecinta. Si Dumnezeu a reactionat in consecinta.
Vezi, nu e asa complicat.

[AlinB]

Cumva doriti sa spuneti ca sentimentele frumoase si inaltatoare nu contravin liberului arbitru, ci doar cele cu conotatii negative?

Nu.

Daca da, atunci de ce frica ar afecta liberul arbitru din moment ce aceasta ar da nastere unor actiuni si decizii cu caracter nobil?

Inca o data:
Frica ca decizie personala, adica "aleg sa-mi fie frica de Dumnezeu, de consecintele faptelor mele" nu afecteaza liberul arbitru.
Frica impusa prin actiuni miraculoase, sistematice, asupra celor rai, asa cum o invoci tu, da.

Alta intrebare: liberul arbitru al unei persoane poate fi influentat de vreo porunca a Domnului din Vechiul Testament?

Nu inteleg ce mecanism de "influentare" propui tu aici.

Ati pus punctul pe I. Spuneti ca o credinta (si imi permit sa adaug: non-credinta) in existenta Lui este marcata de o permanenta indoala. Dar interventiile acestuia nu credeti ca afecteaza aceasta indoiala (nu conteaza cat de mult sau putin)?


Nu toate.
In general sunt consistente cu modelul deja explicat.

Exista si exceptii, atunci cand Dumnezeu alege in mod special anumiti oameni pentru o anumita lucrare.
Dar chiar si atunci, oamenii pot refuza sa se puna la dispozitia Lui.
Iar cei care o fac totusi, nu o fac de frica.
Dar asta ar crea noi directii de discutie si cred ca e inutil atat timp cat nu au fost clarificate/intelese cele de pana acum.
Dar daca s-au clarificat, poti aborda si nivelul asta.

Daca pe drumul credintei este acceptat un element percum teama va anunt ca acesta nu are legatura si cu drumul adevarului.

Chiar nu inteleg. Asta e un soi de axioma a credintei personale sau cum?

Cine a spus ca de frica trebuie oamenii sa faca bine? Nu! De frica trebuie oamenii sa se abtina in a face lucruri malefice. Dar cine si cu ce drept stabileste ce anume este malefic? Care sunt criteriile?

Este scris pe undeva in VT: "Frica este inceputul intelepciunii".
Binele-bine nu-l poti face de frica. Nu cum trebuie, nu pana la capat.
Dar frica e un inceput, in sensul ca te ajuta sa fii mai atent cu lucruri care altfel le ignori, ca altfel n-ai ajunge sa faci raul.

Pe tine de ex. frica de lege, te ajuta sa iei in considerare legea atunci cand te-ai cand ca poate ti-ar fi mai usor daca ai face o ilegalitate.
Dar nu inseamna ca toti cei care sunt corecti, sunt marcati de frica. Unii poate nici n-au fost tentati sa faca ceva rau, altii pur si simplu si-au insusit corectitudinea ca o a doua natura, etc.

Daca nu fac bine sunt pedepsit? Asa reiese din afirmatia facuta. E cumva un caz de "daca nu e alb e sigur negru"? Indiferenta este pedepsita de catre Dumnezeu? Atunci de ce nu aplica o pedepsa celui care poate oricand opri un viol dar nu o face?

Daca nu urmezi calea binelui, te pedepsesti singur in primul rand.

Suspendam si conditionam de timp omnibenevolenta si atotputernicia? Nu-i de bine, zic eu :).

Tu poate, eu n-am facut-o.

Ferice de ei! Dar scepticismul, spre exemplu, de ce nu este o virtute in ochii Domnului demna de a fi salutata personal?

Depinde cum e folosit, ce scopuri slujeste.

Acum despre ce libertate vorbim? A constiintei sau daca as fi incarcerat?

O lipsa a propriului liber arbitru nu presupune cumva imposibilitatea de a urla "libertate"? Nu vad care ar fi problema.

Nu neaparat.
De ex. restrictionarea totala a diavolului de la bun inceput i-ar fi afectat capacitatea de a lua decizii, liberul arbitru. Dar ar fi putut in continuare sa tipe "libertate", "nedreptate".

Apropo... un suflet care ajunge in Rai se poate razgandi si poate cere propria disparitie?

Nu. Pentru ca ar insemna ca a ajuns acolo din greseala. Ori, asa ceva nu se poate.

Cum e cu liberul arbitru in Rai? Un suflet poate deplange apropiatii care au sfarsit in Iad? De ce nu, de ce da?

Poate, dar proabil nu foarte mult, cred ca stie ca ei au ales Iadul inca din aceasta viata, de ce ar dori cineva sa le schimbe decizia?