Teologia eretica a lui N. Matsoukas si Teilhard de Chardin

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Consider ca firea/specia umana nu s-a schimbat ontologic ca urmare a Intruparii. Intruparea (si chiar Patimile si Moartea Domnului nostru) nu au schimbat cu nimic firea umana. M-am nascut in pacat si tot asa m-as fi nascut si in urma cu 2016 ani. Diferenta este ca acum am Biserica si Sacramentele prin care ma pot uni cu Mantuitorul si ma pot mantui.
Parerea mea.

În prealabil postat de Barsaumas

Evident. Foarte la obiect exprimat. Razboi, boala, distrugere, concupiscenta sau cruzime sunt in lume in continuare, ba chiar mai mult. Intruparea a avut doua scopuri majore: un exemplu moral de tarie, pana la sacrificiul mortii prin tortura, si intemeierea Ecclesiei de catre Spiritul Sfant la Pentecost. Transformarea naturii umane nu a fost si nu este ontologica. Probabil acesta e un entuziasm conceptual prematur si cu scop propagandistic, care o fi tinut in primele secole de dupa Niceea I, insa nu are nici un suport in realitatea obiectiva, acest splendid pat procustian unde sfarsesc toate utopiile.

Hristos a inviat, oameni buni! Firea umana e subiectul Invierii, ca ea cu toti detinatorii ei erau cei morti ce trebuiau inviati!

Cateva idei. Desi le-am mai tot zis, e important sa se lege. Eu “inteleg” asa:

1. Atunci cand a creat firea umana, Dumnezeu l-a avut in intentie pe Hristos.

Sf. Siluan Athonitul zice mai bine ca mine: “In Hristos, Fiul Intrupat al Tatalui, vedem ideea mai inainte de veci a lui Dumnezeu despre om”.

Adica, ceea ce in istorie a venit mai la urma, in realitatea metaistorica a fost la inceput si va fi dupa Parusie. Impropriu spus, “a fost” la timpul trecut si “va fi” la viitor, fiindca realitatea aceea e in afara timpului. Pt. a exprima cumva
asta, se obisnuieste expresia “deja si nu inca”.

2. Asadar, cand Dumnezeu a creat firea umana, a plasmuit un trup, unul singur, cel al lui Adam, alcatuit initial din doua ipostasuri, masculinul si femininul, trup pe care l-a invaluit in suflarea Lui, facandu-l astfel din lut si cer.

Mai pe urma, i-a metamorfozat in femeie una din coaste, diferentiind cele doua ipostasuri.

De ar fi ramas in Eden, acestia, hranindu-se din har, ar fi urmat sa rodeasca, inmugurind alte ipostasuri, care la randul lor ar fi rodit, si tot asa.

Asadar, trupul firii umane, unul in fiinta si multi-ipostatic in persoane, a fost menit sa vietuiasca dupa modelul Sf. Treimi. Unul, dar totusi multi.
(Barsaumas nu te grabi sa neintelegi si sa vezi doar o metafora).

3. Doar ca s-a intamplat ruptura, iesirea din ambianta harului, pierderea transparentei diafane a trupurilor straluminate de har, opacizarea si adaugarea vesmintelor de piele ale corporalitatii biologice adaugate pt. a putea astfel supravietui in noile conditii ale vietii biologice dupa ce pierdusera viata harica.

4. Chiar de ar fi ramas in Eden, acestui trup al firii umane, alcatuit din mai multe ipostasuri, unite intre ele de har ca celulele unui organism, totusi ii lipsea ceva.
Parerea mea e ca firea umana nu poate functiona autonom. Omul fost gandit sa fie in doua firi: firea celor pamantesti si firea celor de sus.

5. Pana cand Unul din Treime, nu s-a facut pe Sine ipostas al acestei specii umane, ramanand evident in continuare acelasi ipostas al Doilea, al firii divine, acestei firi umane ii lipsea ceva esential: “motorul” care s-o inalte de la vietuirea pamanteasca la vietuirea cereasca, izvorul din care sa-si ia putere, modelul dupa care sa stie cum sa fie.

Sf. Nicolae Cabasila e chiar mai indraznet in afirmatii, el zice ca firii umane ii lipsea capul.: “Este limpede ca atata vreme cat firea/natura omeneasca n-a primit ipostasa Cuvantului, firea omeneasca era fara o ipostasa adevarata, corpul firii umane era intr-un fel fara cap."

Daca prin asta, firea umana n-a suferit o schimbare ontologica radicala, no comment.

6. Prin Intrupare, Rastignire, Inviere, Inaltare, Pogorare a Sf. Duh, se recreeaza organismul/trupul multi-ipostatic al firii umane. Spre deosebire de cum a fost la Facerea lumii, de data asta, la Refacerea lumii, intaiul ipostas al ei e Cel cu doua firi, urmand ca restul care-si doresc sa faca parte din acest trup mistic, sa se nasca din coasta Lui, sa fie incorporati in har, altoiti, adaugati de-a lungul istoriei pana la sfarsitul ei.

Acest trup unic, unul in fiinta si multiipostatic, are un nume. Se cheama Ecclesia, adica adunarea la un loc a tuturor „celulelor” sau madularelor compatibile cu trupul, care sunt adica de acord sa vietuiasca, sa fiinteze dupa cum stie Capul lui divno-uman cel mai bine, pregatindu-se de aici si acum pt. Imparatia Lui. Fiindca, Imparatia Lui nu e din lumea aceasta, in care evident nu putem nega razboiul, raul, violenta si moartea. E, in schimb mai aproape de noi decat ne imaginam.

7. Dupa cum la Facerea lumii, Duhul Sfant se purta pe deasupra apelor, dandu-le puterea de a naste fiinte vii, tot asa, la Refacerea lumii si a omului prin Botez, Duhul Sfant, se poarta peste apele botezului, incorporandu-l astfel prin har pe cel botezat in acel trup unul in fiinta si multi-ipostatic al noii firi umane, schimbate radical si ontologic prin faptul ca Unul din Treime S-a facut cel mai important ipostas al ei.

Evenimentul Intruparii are o importanta ontologica cosmica. Si prin aceea ca Hristos a inaugurat un alt mod de vietuire, pierduta in Eden dar mult imbogatita: vietuirea in har, izvorat din tainele Ecclesiei, si revarsat intr-o oarecare masura si celor din afara ei, spre imbiere si chemare.