Sa ne impartasim saptamanal

[catalin2]

Parintele Cleopa: "- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."

Parintele Dionisie d ela Muntele Athos: "Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Parintele Cleopa: "- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."

Parintele Dionisie d ela Muntele Athos: "Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."

Chiar daca vor fi voci care sa conteste sau macar sa nu fie deacord cu acest punct de vedere, este foarte clar ca noi chiar ne incadram in grupul celor vizati. Poate chiar sunt prin manastiri monahi induhovniciti carora li se da dezlegare temporara pentru Sf Impartasanie, si numai daca isi simt sufletul incarcat cu ceva, trebuie sa mearga sa se spovedeasca, dar noi, cei ce traim in lume, printre atatea ispite si proaste obiceiuri, printre slabiciuni dintre cele mai pestrite si prietenii care ne trag in jos din toate partile, trebuie sa fim cuprinsi in totalitate de mandrie ca sa nu realizam in ce haos sufletesc suntem!...

Multumesc pentru citate! Chiar se simtea nevoia...

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Chiar daca vor fi voci care sa conteste sau macar sa nu fie deacord cu acest punct de vedere, este foarte clar ca noi chiar ne incadram in grupul celor vizati. Poate chiar sunt prin manastiri monahi induhovniciti carora li se da dezlegare temporara pentru Sf Impartasanie, si numai daca isi simt sufletul incarcat cu ceva, trebuie sa mearga sa se spovedeasca, dar noi, cei ce traim in lume, printre atatea ispite si proaste obiceiuri, printre slabiciuni dintre cele mai pestrite si prietenii care ne trag in jos din toate partile, trebuie sa fim cuprinsi in totalitate de mandrie ca sa nu realizam in ce haos sufletesc suntem!...

Multumesc pentru citate! Chiar se simtea nevoia...

Intr-o vreme ma zideau comentariile dvs,imi placeau la nebunie(scuze ca va spun deschis).
De la o vreme nu stiu ce spirit va incearca.
Mai intai,corect si principial ar fi sa vb numai pt dvs.
Nu pt ca nu-mi cunosc eu pacatele si am lipsa acuta de smerenie,dar nu este correct sa generalizati cand vb despre vietile si stilul de viata al unora.
Nu stiu prin ce ispite treceti dvs ,ma gandesc ca altii care au viata mai retrasa dpdv social,nu le au;si atunci nu este drept sa ganditi ca daca dvs sunteti rau si altii sunt la fel,automat(figurativ vorbind).

La fel,nu am putut sa nu remarc un raspuns pe care mi l-ati dat in paginile trecute,punand accent pe:"sunt reguli clare pt impartasanie si fiecare mirean le cunoaste".
Am vrut sa dezvolt idea,dar m-am intristat si rusinat.
De unde deduceti ca eu sunt "orice" mirean? ba mai mult unul care le stie pe toate si care se afla in practica de o viata?

Nu sunt domnule,sunt fara exagerare si falsa smerenie omul din urma;care afla ultimul...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Yasmina

Intr-o vreme ma zideau comentariile dvs,imi placeau la nebunie(scuze ca va spun deschis).
De la o vreme nu stiu ce spirit va incearca.
Mai intai,corect si principial ar fi sa vb numai pt dvs.
Nu pt ca nu-mi cunosc eu pacatele si am lipsa acuta de smerenie,dar nu este correct sa generalizati cand vb despre vietile si stilul de viata al unora.
Nu stiu prin ce ispite treceti dvs ,ma gandesc ca altii care au viata mai retrasa dpdv social,nu le au;si atunci nu este drept sa ganditi ca daca dvs sunteti rau si altii sunt la fel,automat(figurativ vorbind).

La fel,nu am putut sa nu remarc un raspuns pe care mi l-ati dat in paginile trecute,punand accent pe:"sunt reguli clare pt impartasanie si fiecare mirean le cunoaste".
Am vrut sa dezvolt idea,dar m-am intristat si rusinat.
De unde deduceti ca eu sunt "orice" mirean? ba mai mult unul care le stie pe toate si care se afla in practica de o viata?

Nu sunt domnule,sunt fara exagerare si falsa smerenie omul din urma;care afla ultimul...

In urma acestei remarci, si eu ma simt rusinat si vinovat in aceeasi masura. Ispite avem toti si nu vad cum de tocmai eu as face exceptie. Dar ispitele si caderile sunt un aspect, iar starea ideala catre care trebuie sa tindem este altceva. OK, cadem, suntem slabi, stie El Dumnezeu mai bine. Dar am observat ca aici nimeni (nici eu nu fac exceptie!!!) nu se cerceteaza pe sine, (sau daca o face o face cu multa indulgenta) ci sesizeaza abaterile de la ceea ce isi inchipuie fiecare ca inseamna credinta adevarata. Nu cred ca putem vorbi de generalizare, ci de modul in care ar trebui inteleasa si traita credinta, indiferent daca ceea ce ni se spune, ne darama sufleteste sau nu.
Spuneam undeva, nu demult ca uneori orice aluzie a cuiva ni se pare ca ne priveste direct si personal, iar asta ne tulbura enorm, riscand sa nu-l iertam prea usor pe cel care-o face. Doar ca (cel putin in cazul tau), discutia era de principiu si nimeni nu te-a vizat pe tine personal. Din pacate/fericire, stiu foarte bine cum este sa ma simt cu musca pe caciula si sa mi se para ca si cei care fac "gramada" la rugby, se aduna sa ma barfeasca si nu pentru altceva... (chiar gluma fiind, constiinta ataca prin orice mijloace!!!). Nenorocirea este ca, de fiecare data cand suntem tulburati, si cand ne recunoastem din complezenta pacatosi, mandri si trufasi, inca nu reusim sa trecem "testul". Vorbesc din proprie experienta. Daca spun ca sunt "cel dintai dintre pacatosi", trebuie sa ma recunosc in fiecare clipa in ochii lui Dumnezeu, la modul cel mai sincer. Cat timp nu sunt sincer, constiinta ma va da de gol, iar eu voi fi tulburat pentru orice fleac, considerandu-ma mereu jignit si ofensat, chiar si atunci cand nu este cazul.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Chiar daca vor fi voci care sa conteste sau macar sa nu fie deacord cu acest punct de vedere, este foarte clar ca noi chiar ne incadram in grupul celor vizati. Poate chiar sunt prin manastiri monahi induhovniciti carora li se da dezlegare temporara pentru Sf Impartasanie, si numai daca isi simt sufletul incarcat cu ceva, trebuie sa mearga sa se spovedeasca, dar noi, cei ce traim in lume, printre atatea ispite si proaste obiceiuri, printre slabiciuni dintre cele mai pestrite si prietenii care ne trag in jos din toate partile, trebuie sa fim cuprinsi in totalitate de mandrie ca sa nu realizam in ce haos sufletesc suntem!...

Multumesc pentru citate! Chiar se simtea nevoia...

Moshu-le nu ai să găseşti duhovnic să spună altfel...când vorbeşte unei mulţimi sau unui necunoscut. Acele citate sunt rupte din convorbirea acelor duhovnici cu mirenii. Apoi, să fie mântuitoare numai "şcoala" părintelui Cleopa? Oare să nu fie mîntuitoare "şcoala" Sf. Ion de Kronstadt şi a celorlaltţi duvonici care sunt pentru împărtăşania des? Se pare că nu ai înţeles mesajul părintelui Rafail despre cele două "şcoli". Dacă ai bunăvoinţă citeşte cu multă atenţie cuvântul părintelui: http://acvila30.ro/pr-rafail-noica-n...artasania-des/

Cei ce vă împărtăşiţi des nu mai judecaţi pe cei ce împărtăşesc rar şi invers. Nu vă mai craponaţi în "reguli" şi "norme" ce nu ţin de noi. Grecii se împărtăşesc des şi nu obligatoriu cu spovedanie, cu precădere în Sf. Munte...şi mă refer la mireni, nu la monahi. La monahi nici nu se pune această problemă ei împărăşindu-se aproape la fiecare Sf. Liturghie.

Moshu-le am şi eu în citat sub mânecă care nu prea bate cu convigerile tale. Ce facem? Ne rupem în două pentru că sunt mai multe "reguli"? Oare de unde vine acest duh al dezbinării?

ps: te bucuri de nişte citate care îţi întăresc convigerile, iar citatele care îţi zdrucină convigerile le cataloghezi drept "neînţelese" de cei pe care le citează. :)) Iartă-mă. :)

Iată şi citatul:

"Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică - Trupul tainic al Său -, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? "Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi", zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioşii care n-au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos)."

Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: "pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această "Pâine" când n-ai greşit de moarte!"

[Florin-Ionut]

"Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi"

Mai demult am căutat sursa acestui citat [strict] și nu am găsit-o. Dar poate nu am căutat destul. Știe cineva de unde provine?

[Penticostalul Traditional]

Citatul este folosit de Ieromonah Petru Pruteanu in acest material la pagina 16: http://www.teologie.net/data/carte/PP-impartasire.pdf

Si este luat din Isaia 59:2.
Versiunea BOR 1982 - nelegiuirile voastre au pus despărţire între voi şi Dumnezeul vostru
Versiunea Cornilescu - nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru

Esenţa ortodoxiei este trăirea Liturghiei, nu Liturghia. Toată teologia şi ascetica ortodoxă este conţinută în Sfânta Liturghie. Ce înseamnă Litughie, Euharistie? Liturghia nu este o slujbă, nu este un ritual. Practic, în modul mai adânc, cum spun cum Chip şi asemănare înseamnă a trăi realmente după modul de viaţă al Sfintei Treimi. Cum e Sfânta Treime? Sunt trei Persoane şi o singură Fiinţă. Tot ce are Tatăl are Fiul tot ce are Fiul are Duhul Sfânt, tot ce are Duhul Sfânt are Fiul şi Tatăl. Adică, ce diferă între Ei? Persoanele. Noi nu putem înţelege cu mintea lucrurile astea. Practic este vorba de unitate şi în acelaşi timp respectând specificul fiecăreia. Ce înseamnă “a face om după chipul şi asemămnarea Noastră”? Înseamnă că Dumnezeu, în veşnicie, l-a gândit pe om ca un singur om. Adică, Dumnezeu a gândit omenirea ca pe unul singur. Cum zice Apostolul Pavel “în Hristos nu mai este bărbat, femeie, rob ,liber, ci toţi şi toate sunt una” (spunem noi), dar în greacă este” unul în Hristos”. Asta e Adamu întreg. Asta e ceea ce zice Hristos “Eu rămân în voi şi voi în Mine”, “mă rog Părinte ca ei să fie una”. Cum “una”? După cum noi suntem “una”. Deci, practic care este gândul lui Dumnezeu pentru om din veşnicie? Ca oamenii să ajungă cunoştinţa reală, lăuntrică că sunt o unitate. O unitate nu înseamnă panteism, amalgam, ghiveci, dar este o unitate care nu poate fi explicată prin minte, prin raţiune, o trăieşti sau nu o trăieşti. Dovadă când l-a făcu Dumnezeu prima dată pe Adam şi apoi pe Eva şi când a dus-o pe Eva la Adam, ce i-a spus Adam? Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea. Deci practic cum o vedea Adam pe Eva? O vedea ca pe sine. Deşi era altă persoană, totuşi, n-a spus ea este luată din mine, ci a spus ea este os din osele mele. Ea este eu, nu ştiu cum să vă zic.

În momentul în care cad în păcat, Adam şi Eva, ce întâmplă cu ei? Mai au conştiinţa asta? Păi nu mai au conştiinţa asta, pentru că primul lucru după ce cade în păcat, ce face Adam cu Eva? Zice “a cunoascut-o pe Eva şi a născut fii.” Adică, observaţi, în monetul în care şi-a pierdut prezenţa lăuntrică a căutat prezenţa dinafară. Ei, Adam şi Eva traiu altă realitate, lăuntric erau unul în celălalt înainte de cădere.

După cadere apare această scindare în care oamenii se rup unii ce alţii, fiecare începe să traiască individual, autonom, legea supravieţuirii – lasă să trăiesc şi să moară celalalt, nu mai contează dacă celalalt este sau nu înalăuntrul meu. Ce face de fapt Hristos când vine? Vine Hristos şi ne iartă păcatele, dar vă spun, Sf. Isaac Sirul şi Părinţii spun că e prea puţin lucru dacă gândim că mântuirea înseamnă doar iertarea păcatelor. Mântuirea înseamnă mult mai mult. Hristos a întemeiat Biserica. Noi spunem în Biserică ne mântuim. Da ce-i Biserica până la urmă? E Trupul lui Hristos . Deci, practic, noi nu ne mântuim prin prin virtuţile noastre , faptele noastre. Ca faci milostenie nu trebuie să fii ortodox. Ca să te rogi nu trebuie să fii ortodox. Ca să ţii post nu trebuie să fii ortodox. Ca să fii blând nu trebuuie să fii ortodox. Fac şi budiştii şi yoghinii lucrul ăsta, nici măcar nu trebuie să fiii religios pentru asta.
Mântuirea înseamnă a intra într-o comuniune atât de adâncă cu Hristos încât nimeni şi nimic din lumea asta, nici o virtute nu poate să-ţi dea lucrul ăsta. Practic ştiţi care e prima Biserică? Cum zice Părintele Porfirie, Sfânta Treime, asta e prima Biserică. Ce trăia Adam şi Eva? Trăiau viaţa Sfintei Treimi. Dumnezeu ne-a dat această lume ca dar. Iar noi ce spunem? Mulţumesc. Ce vrea să ne spună Dumnezeu că ne dă ceva în dar? Că ne iubeşte. Noi când spunem mulţumesc ne deschidem inima, să primim? Nu darul, ci pe Cel care ne dăruieşte. Deci, practic care era rostul acestui lumi? Ca omul şi Dumnezeu să trăiască o relaţie lăutrică, adâncă, de dăruire reciprocă. Ce se întâmplă când omul cade în păcat? Se leagă cu mintea de ce? De creaţia asta. Îi spune dracul vezi că e frumos la vedere, e bun la gust, asta mănâncă că îţi dă ştiinţă. Ce fac Adam şi Eva? Se lipesc cu mintea, cu dorirea de lumea asta şi uită de Dumnezeu. Practic autonomizează creaţia asta, o folosesc în chip utilitarist. Recunoaşteţi că aşa trăim noi astăzi. Tot timpul ne întrebăm: da ce câştig din asta, da folos am din asta, da la ce foloseşte ailaltă? Mă la nimic nu foloseşte, pur şi simplu la nimic, ci doar asculţi de Dumnezeu că te iubeşte.

Ei vedeţi, în momentul în care noi am pierdut această stare de mulţumire înaintea lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate, practic trăim o stare de egoism oricât l-am îmbrăca noi în altruism. În limba greacă a mulţumi se spune “euharistia”. Deci, care e scopul Sfintei Liturghii? A mulţumi lui Dumnezeu. Ia gândiţi-vă acum cum a mulţumi? A-I reîntoarce creaţia ca dar a lui Dumnezeu şi a spune Doamne nu e a mea, e a ta, dar eu vreau să Te primesc pe Tine. Mulţam de tot ce mi-ai dat, sunt minunate, da eu nu vreau astea, eu Te vreau pe Tine, da Îţi muţumesc pentu ele. Am înţeles că tu Mă iubeşti prin asta. Ce aducem noi lui Dumnezeu la Liturghie? “Ale Tale”? A cui e creaţia, pâinea şi vinul care e de fapt simbolul creaţiei? A cui? Ale Tale dintru ale Tale! Cum îţi aducem? De toate şi pentru toate, adică, practic ce aduc eu la Liturgie când aduc pâinea şi vinul? Aduc toate şi pentru toate, adică, toată creaţia. Şi Dumnezeu ce face atunci? A, Îmi mulţumeşti? Foarte bine. Îţi dau mai mult decât Mi-ai dat pentru faptul că te deschizi Mie. Şi ce face Dumnezeu? Preface, nu-mi ia darul şi spune: mulţam dămi-L că e al Meu. Nici vorbă de asta. Ce spune? A, ai recunoscut că nu e al tău şi că e al Meu? Nu e al Meu, zice Dumnezeu, e al tău. Ţine-l înapoi. Da cum ţine-l înapoi? Tu Îmi aduci Mie pâine şi vin, toată creaţia. Ce îţi dau Eu înapoi? Pe Mine ascuns sub chipul creaţiei pe care tu Mi-ai adus-o. Adică, Dumnezeu spune îţi dau nesfârşit mai mult pentru un singur motiv, că ai vrut să-Mi mulţumeşti, că ai vrut să-ţi deschizi inima Mie. Asta este esenţa Liturghiei.

Şi atunci Îl primesc pe Hristos, nu aşa spiritual coboară din cer, nu, ci simplu, concret, material. De ce material? Pentru că Dumnezeu vrea să salveze împreună cu omul toată creaţia. Sf Apostol Pavel spune”şi făptura toată suspină aşteptând slobozimea fiilor lui Dumnezeu“. Deci practic, nu mă pot mântui singur, ci cu toată creaţia împreună. Asta e esenţa Liturghiei.
Părintele Porfirie spune “Hristos a unit trupul Bisericii cu cerul şi cu pământul, cu îngerii, cu oamenii, cu cu toate făpturile, cu întreaga zidere a lui Dumnezeu, cu animalele, cu păsările, cu fiecare floricică sălbatică, cu fiecare insectă”. Şi atunci întrebarea: ce este Liturghia? Este un mod de a fi care îl trăiesc în tot ceea ce fac, ce sunt, ce doresc. “Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.”

Liturghia înseamnă acestă pătrundere exact cum avea Adam comuniune cu Dumnezeu în creaţie. Cum avea Adam comuniune cu Dumnezeu în creaţie? Prin ce? Păi ce i-a spus Dumnezeu lui Adam să facă în Rai? Păi zice să mâncaţi din toţi pomii numai din ăla să nu mâncaţi. Deci cum era Adam în comuniune cu Dumnezeu? Efectiv băga în gură mărul şi când mânca mărul de gustul lui se îndulcea dumnezeieşte, ochii lui se desfătau de frumuseţea mărului, dar se mai întâmpla ceva fundamental pe care noi nu-l trăim. Sunt nişte stihuri înainte de împărtăşire de la Sf. Simeon Metafrastul . Spune acolo dumnezeiască împărtăşanie: „Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeieşte şi mă hrăneşte, Îmi îndumnezeieşte sufletul şi-mi hrăneşte minunat mintea.” Deci cum eu bag în mine pâine şi vin şi pracic dacă vinul e dulce îi simt gustul. Dar ce ar trebui să simt o dată cu gustul? Îmi îndumnezeieşte sufletul şi mi hrăneşte minunat mintea. Am avut noi vreodată experineţa asta să simt că mintea mi se hrăneşte? Efectiv că mintea mănâncă. Asta făcea Adam practic.

[Florin-Ionut]

Mulțumesc P. T., așa e.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=59

Ovidiu,

De ce te consumi? Degeaba scrii și dai citate, nu le va pune nimeni la inimă.

Am observat că mai înțeleaptă e metoda Lui Hristos de mărturisire / propovăduire, adică o dată le-a dat oamenilor informația și apoi fiecare decide pentru sine. Crezi? Foarte bine. Nu crezi? Succes în continuare!

Și eu am avut impresia că rezolv nu știu ce, că poate măcar un cititor își va pune problema să mediteze și să discute asta mai departe cu duhovnicul lui... Dar teama de osîndă e tare mare, nu? Cumva, cred că e corelată în subconștient cu frica de Dumnezeu. Sau poate că nu.