Sa ne impartasim saptamanal

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cele trei mesaje consecutive (mai lungi) cu explicarea Sfintei Liturghii le-am transcris dintr-o conferinţă ţinută de un părinte a cărui identitate nu o pot dezvălui. Din acest motiv am scris ca şi cum îmi aparţine mie cuvântul, deşi nu este aşa. Conferinţa e mult mai lungă, are şase părţi, eu am transcris doar prima parte. :)

Nu inteleg ce te retine sa dezvalui identitatea Parintelui Sabatie. De altfel, chiar de n-as fi vazut cu niste luni in urma acel discurs (acum, asemanarea cu rokul si fanii unor echipe de fotbal, mi-a confirmat banuiala, fiindca atunci mi-a placut metafora si mi s-a intiparit in minte) doar citind, se simte de departe blandetea si caldura cuvantului Parintelui, dar si obisnuinta lui de a se adresa uneori cu "Mă...", ceea ce il deosebeste de toti ceilalti!...
Personal, mi-e tare drag Parintele Sabatie desi l-am vazut si foarte suparat, cand numai blandete nu mai inspira, dar alearga enorm si munceste la fel, pe langa ceea ce stim ca face orice alt monarh.
Cat despre cealalta postare:

În prealabil postat de ovidiu b.

Moshu-le nu ai să găseşti duhovnic să spună altfel...când vorbeşte unei mulţimi sau unui necunoscut. Acele citate sunt rupte din convorbirea acelor duhovnici cu mirenii. Apoi, să fie mântuitoare numai "şcoala" părintelui Cleopa? Oare să nu fie mîntuitoare "şcoala" Sf. Ion de Kronstadt şi a celorlaltţi duvonici care sunt pentru împărtăşania des? Se pare că nu ai înţeles mesajul părintelui Rafail despre cele două "şcoli". Dacă ai bunăvoinţă citeşte cu multă atenţie cuvântul părintelui: http://acvila30.ro/pr-rafail-noica-n...artasania-des/

Cei ce vă împărtăşiţi des nu mai judecaţi pe cei ce împărtăşesc rar şi invers. Nu vă mai craponaţi în "reguli" şi "norme" ce nu ţin de noi. Grecii se împărtăşesc des şi nu obligatoriu cu spovedanie, cu precădere în Sf. Munte...şi mă refer la mireni, nu la monahi. La monahi nici nu se pune această problemă ei împărăşindu-se aproape la fiecare Sf. Liturghie.

Moshu-le am şi eu în citat sub mânecă care nu prea bate cu convigerile tale. Ce facem? Ne rupem în două pentru că sunt mai multe "reguli"? Oare de unde vine acest duh al dezbinării?

ps: te bucuri de nişte citate care îţi întăresc convigerile, iar citatele care îţi zdrucină convigerile le cataloghezi drept "neînţelese" de cei pe care le citează. :)) Iartă-mă. :)

Eu zic sa nu ne rupem nici in doua, nici in noua. Cat despre duhul dezbinarii, ma intreb daca chiar asta se intelege, iar daca da, e destul de grav pentru mine. Sincer n-as vrea sa se ajunga la asta, ci doar sa ne cercetam cugetele mai cu luare aminte. Pana la urma, nu mireanul se face vinovat, atat timp cat el face ascultare si se conformeaza preotului-duhovnic intru totul. Cat despre cum se impartasesc grecii, nu pot sa ma pronunt. Daca noi am lua parte chiar pe teritoriu Romaniei, la Sf. Liturghie dintr-o zona oarecum indepartata de noi, (accent, traditii, etc), sunt convins ca unele aspecte le-am gasi oarecum ciudate. La fel si altii care vin in zona noastra... Cu atat mai diferit cand vorbim de alte tari, desi cu totii ne numim ortodocsi. Nu stiu daca tu sau altcineva spunea (cred ca tot printr-un citat) ca atat timp cat nu avem pacate de moarte, nu-i nicio problema daca ne impartasim fara spovedanie? Ce inseamna "pacat de moarte"? daca nu tin post, o fi pacat de moarte? Daca pot sa fac un bine cuiva care vad ca are nevoie, dar din moment ce nu mi-l cere personal, nu ma grabesc sa-l ofer... o fi acesta pacat de moarte? Dar daca mi-l cere, iar eu ma scuz motivand ceva ce Dumnezeu vede ca nu-i deloc asa? O fi asta pacat de moarte? Dar daca inainte de a merge la Sf Liturghie, as bea o cafea, sau as indrazni chiar mai mult cu sotia inainte c-o seara sau dimineata cand cine stie in ce pofte ne trezim? O fi acesta pacar de moarte? De ce spun toate astea? Fiindca omul asa este croit: ii dai un pic de libertate, iar el isi ia "in felul lui"...
Nu e vorba de barfa si nici de rautate, crede-ma. Stiu ca ceea ce spui tu "se poarta" fiindca am fost martor, si nu oriunde, ci in manastire (nu in Romania): dupa ce s-au impartasit, o parte din mireni au mers la trapeza unde era prezenta toata lumea, inclusiv staretul manastirii, maicutele, si toti ceilalti, si fiecare isi scotea de prin sacose ceea ce avea de-acasa, intrucat, biserica nu punea la dispozitie decat ceai, cafea si margarina (eram in Postul Mare). Ei, acei oameni, proaspat impartasiti (o mica parte dintre ei) aveau branza si oua la masa. Am ramas uimit, si ma intrebam daca eu gresesc gandind altfel, sau acolo este ceva in neregula. Probabil tocmai de aceea se ajunge ca parintele-duhovnic nici sa nu-l mai intereseze prea mult, daca ai tinut sau nu post in zilele randuite de post. Pentru ca este o chestiune de atitudine si de alegere in raport cu propria constiinta... Dar nu cumva ajungem pe nesimtite sa ingramadim in camara lucrurilor ingaduite ca nefiind pacate de moarte si lucruri care nu s-ar cadea? Nu mi-o luati in nume de rau, dar eu la asta faceam aluzie: intr-o lume a televizorului in exces si a multor tentatii sau slabiciuni in care cu siguranta ne complacem, ajungem prea usor sa intindem buzele ca sa primim Sfintele Taine?
Iertare celor care se simt avizati! Nu am in vedere pe nimeni personal, si nici nu vreau sa stiu cine si cum se impartaseste. Incerc sa privesc acest aspect doar la modul general: cum vede Dumnezeu, nu vrednicia, ci osteneala noastra?