Postul la musulmani

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ideea postului este de curatire. De traire (o vreme si in mod partial) inca de pe Pamant asemenea ingerilor din Cer. Astfel, vazut, postul ne pregateste pentru un eveniment exceptional.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce este comun tuturor felurilor de post enumerate, si inca altora, e faptul ca noi postim pentru noi. Ca sa ne fie noua bine. Noua si celor dragi. Postim pentru noi si pentru aproapele. In toate cazurile postul inseamna purificare. Sfintii, Maica Domnului si Dumnezeu Isusi nu au nevoie de postul nostru, ei sunt deja purificati, respectiv insasi sursa puritatii.

Am o curiozitate. Au fost nenumarate discutii pe forum, la multe din ele ati participat si dvs. si Sophia, discutii in care s-a sustinut cu argumente ideea dvs. de mai sus. Nu mai zic de puzderia de articole si carti pe tema postului la care se face constant trimitere de pe acest forum.
Cu toate astea Sophia scria recent urmatoarele:

În prealabil postat de sophia

Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta.

În prealabil postat de sophia

Unii spun ca produsele animale te ingreuiaza si nu te poti ruga. Nu cred in explicatia asta.

Curiozitatea mea e legata de data asta nu de ce a inteles sau nu Sophia din toate discutiile despre post sau pe alte teme, ci de atitudinea celor care ii raspund de fiecare data.

Daca peste o luna, doua, vine iar vorba de post, credeti ca interventiile si convingerile Sophiei vor fi radical diferite in urma explicatiilor pe care i le-ati dat azi? Si daca nu, cum va ganditi sa abordati iar chestiunea?
Cum trebuie pusa problema legaturii stranse dintre asceza si credinta, teoretic vorbind (ca e clar ca nepracticand-o nu poti vorbi de ea), intr-o discutie cu cineva care nu vede nicio legatura intre ele?

Aceeasi intrebare pentru AlinB, Yasmina, Mirela, Florin-Ionut, Ioan Cezar si oricine mai citeste pe aici.

În prealabil postat de sophia

E vorba de bucuria aceea de a petrece impreuna cu oamenii din jur, de a te bucura de sarbatoarea ce va sa vina.

Ziceai de petrecerile angajatilor, de Craciun dar inainte de Craciun, nu? Ai putea te rog sa-ti raspunzi tie sincer ce se sarbatoreste de fapt la aceste serbari/petreceri?
Cat de des e pomenit numele Sarbatoritului comparativ, sa zicem, cu al lui Mos Craciun, la o petrecere de asta sau la orice mall sau emisiune tv din preajam evenimentului?

Hai sa nu ne mintim singuri, Sophia! Stim foarte bine, ca petrecerile astea sunt orice, zi-le mai bine "team building tematic in jurul bradului", dar nu ca ar avea ceva in comun cu bucuria duhovniceasca, la care, vezi Doamne, ti-ar fi interzis accesul.
Dupa festinul acestor petreceri de Craciun din care e exclus Sarbatoritul tanjesti atata? Poti participa linistita la ele si fara niciun fel de frustrari. Daca nu se suprapun peste cele ale Bisericii. Considera-le, cum am zis, team building si atat.

În prealabil postat de sophia

Sa nu poti simti bucuria din jurul tau, cand orasul este plin de ea. Si asta se intampla 1 data in an.

Tocmai ti s-a spus ca premiza de la care ai pornit e gresita. De ce o repeti?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A doua premiza gresita este aceea ca postul ar insemna sa nu te bucuri.

Plus ca, daca ai face distinctie intre bucuriile trecatoare si cele dupa care ar trebui de fapt sa tanjim, ti-ai raspunde singura la chestiune.

Chiar si asa, cine poate sa interzica cuiva sa simta bucuria in fata unui brad frumos impodobit in centrul unui oras? Chiar daca azi e si maine nu mai e. Daca la asta te referi cand zici ca tot orasul sarbatoreste. Sau tu nu poti simti bucuria unui eveniment/priveliste /intamplare din jur decat daca mananci la acel eveniment? Sau cum?

Sau bucuria si tristetea se produc cand cineva da comanda? “Acum e post – fiti tristi, bosumflati si frustrati”. “Iar acum nu mai e post – intrati in modulul bucuros!”

În prealabil postat de sophia

Postul a fost infiintat tocmai in onoarea acestor persoane.

Ma indoiesc ca n-ai auzit pana acum ca prima porunca pe care a dat-o Dumnezeu lui Adam in Rai a fost sa tina post. Asa a fost infiintat postul.
In ce scop? Ca omul sa fie mereu vigilent la el insusi, la miscarile dinlauntru care-l trag si atrag inspre cele pamantesti si-l distrag de la cele ceresti. Omul e o alcatuire care tinde inspre doua directii opuse: cele sensibile ( simtite cu cele 5 simturi) si cele inteligibile ( cele ale Duhului, cele de dincolo de simturi).

Iar postul e un exercitiu (exercitiu se zice askesis in greaca, de aici avem de fapt cuvantul asceza), exercitiu deci, de curatire a sufletului si a trupului, pe care, daca-l exersam cu staruinta toata viata, ne ajuta incet-incet sa ne orientam mai mult spre cele ale Duhului. Evident, impreuna cu rugaciunea si toate celelalte.

În prealabil postat de sophia

Si postul nu este totusi bucurie.

Tocmai ziceam ca postul e spre curatire, purificare. Cu rugaciunea laolalta, desigur.

Cand zici ca postul nu e bucurie, e ca si cum ai zice ca purificarea/curatirea trupului si sufletului e un chin, nu are nimc de-a face cu bucuria.
Pai, depinde cat de multa zgura si crusta de jeg trebuie data jos si cu ce ustensile (spaclu, perie de radacina, diluanti).
In cazul asta, da, postul e destul de dureros. Suntem prea atasati de crusta de jeg spiritual. De aceea, unii fug de post ca tiganu’ de apa si sapun.

În prealabil postat de sophia

In post (...) renunti la mangaiere

Asta e iar o perla aiuritoare de-a ta. Sau, nu stiu ce conotatie dai tu termenului mangaiere.

În prealabil postat de sophia

In incheiere lui Ioan Cezar:
Nu stiu de ai ajuns la confuzie, ca problema psihica. Aia este altceva.

Serios, Sophia. Ce-ai inteles din tot ce ti-a scris in acel mesaj?

În prealabil postat de sophia

In incheiere - tot e bine ca mesajele mele au atata cautare si interes

Atata cautare!? Bine pt. ce? Autoflatare, kenodoxie?