Parintii sunt impotriva

[AlinB]

Lasa Emiliane, daca unuia ca tine sau vsovi i se permite sa scrie, apai cred ca oricine altcineva are dreptul la o parere.

Pana la urma fata e destul de lamurita, cel putin dupa masura priceperii care o are acum, si nu din sfaturile voastre.

[Igor_Paslusnik]

"vsovi", eşti sectant şi eretic, iar pentru că eşti îngăduit aici, este fiindcă te iubim, cum şi Domnul te iubeşte, chiar dacă îţi baţi joc de Ortodoxie şi de Adevăr, hulind şi minţind, cu trâmbiţe şi alte înşelări demonice, pe care orb şi bolnav fiind, nu le vezi.

Iar eu propun să fi banat, fiindcă nu ştii să scrii cu bun simţ, scrii mult, foarte mult şi spui foarte puţin, repetând mereu aceleaşi lucruri.

Aline, mulţumesc frumos pentru părerea ta, dar am rugămintea să-mi arăţi greşelile din postările mele, cu ce am înşelat, cu ce am minţit, cu ce am hulit, poate în mesaj privat sau chiar public, că nu avem nimic de ascuns, în dragostea noastră, nu? Ca să mă lămureşti mai bine, dar mesaj privat, ca să existe riscul să-ţi mai fie şterse postări din cauza jignirilor şi înjurăturilor, anume şterse postările, ca să nu fie nevoie să fi banat.

[AlinB]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Aline, mulţumesc frumos pentru părerea ta, dar am rugămintea să-mi arăţi greşelile din postările mele, cu ce am înşelat, cu ce am minţit, cu ce am hulit, poate în mesaj privat sau chiar public, că nu avem nimic de ascuns, în dragostea noastră, nu? Ca să mă lămureşti mai bine, dar mesaj privat, ca să existe riscul să-ţi mai fie şterse postări din cauza jignirilor şi înjurăturilor, anume şterse postările, ca să nu fie nevoie să fi banat.

Ti s-au aratat de multe ori, dar nici o sansa sa le vezi, nici macar cand au frizat ridicolul, esti perfect orb fata de propriile erori.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

Ti s-au aratat de multe ori, dar nici o sansa sa le vezi, nici macar cand au frizat ridicolul, esti perfect orb fata de propriile erori.

Aline, frizat ridicolul? Ţi-am spus clar: unde am minţi? hulit? înşelat? Te rog să fi cât mai precis, cât mai fix, adică cât mai exact şi concret, punct ochit, punct lovit.

În majoritatea postărilor tale, eşti doar zeflemitor, acid, extrem de agresiv, ironic şi batjoritor.

Deci te rog să te abţii în argumentaţia ta, să-ţi mai scape atât de uşor să jigneşti şi să înjuri, ca să nu-ţi mai fie şterse postările, că văd că adminul nu te banazează, are motivele lui, pentru care îţi îngăduie agresivitatea şi aciditatea.

Deci mai bine în mesaj privat, acolo poţi să fi acid şi agresiv, că nu te vede nimeni, decât eu.

[AlinB]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Aline, frizat ridicolul? Ţi-am spus clar: unde am minţi? hulit? înşelat? Te rog să fi cât mai precis, cât mai fix, adică cât mai exact şi concret, punct ochit, punct lovit.
În majoritatea postărilor tale, eşti doar zeflemitor, acid, extrem de agresiv, ironic şi batjoritor.
Deci te rog să te abţii în argumentaţia ta, să-ţi mai scape atât de uşor să jigneşti şi să înjuri, ca să nu-ţi mai fie şterse postările, că văd că adminul nu te banazează, are motivele lui, pentru care îţi îngăduie agresivitatea şi aciditatea.

Ti-am aratat si nu doar eu, dai dovada de ignoranta crasa la aspecte esentiale de doctrina ortodoxa, talmacirea Sf. Scripturi si le apaeri cu o logica stramba, perfect sectara in ciuda pretentiilor tale de absolvent de teologie.

Desigur, putem mentiona in treacat si problemele de limbaj injurios cu pretentii de aprindere duhovniceasca.

Vezi topicul "Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE" unde te-ai facut de ras mai rau decat adventistul iconoclast.

Iar daca e vorba de banat, tu esti la al 3lea cont pe forumul asta si recent ai scapat ca prin urechile acului, dar s-ar putea ca norocul sa nu mai tina mult.

http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html

(...) Crizele patologice, bolile si deranjamentele psihice, produc si alimenteaza deseori falsul misticism. Unor stari de boala se datoreaza multe din asa-numitele viziuni si comunicari cu fiinte din alte lumi. "Ele sunt sustinute insa si de o framantare religioasa in cei ce le produc, ca si in cei ce le accepta, spre deosebire de manifestarile ocultismului, care sunt lipsite de o framantare religioasa, desi sunt insotite si ele de un fior al intalnirii cu nevazutul. Dar daca privim atent, observam ca si framantarea religioasa la subiectele producatoare de false viziuni e bolnavicioasa." Boala psihica, fie mostenita genetic, fie dezlantuita in urma unor socuri emotionale, genereaza apoi si in imaginatia omului unele idei fixe, obsesii si viziuni mai mult sau mai putin religioase.


(...) Tipuri de persoane pseudo-duhovnicesti


Promotorii unor invataturi si practici noi, exponenti ai falsului misticism, straini de Traditia si de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei insisi nelamuriti in probleme de morala, de credinta si de viata bisericeasca. Alteori, insa, ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metoda de imbogatire materiala si de alterare a bunei credinte a oamenilor cu care vin in legatura.

Tipul patologic, psihopatul, a carui vocatie mistica apare datorita unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, avand nenumarate "convorbiri cu Dumnezeu" si "vedenii de sus", prin care isi autoalimenteaza mandria sa cu investirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea intreaga.


Intre acesti "prooroci" autointitulati, unii sunt psihopati confirmati de stiinta medicala, si tratarea lor necesita cu precadere o interventie clinica (tratament, internare in spital). Altii, insa, a caror boala nu e totdeauna si pentru toti evidenta, se dau drept reprezentanti ai unei spiritualitati autentice cucerindu-si adeptii prin credinta lor puternica in ceea ce spun, credinta sustinuta si prin manifestari exterioare agresive, uneori chiar ridicole si prin "retete" proprii de spiritualitate.


Totdeauna se dau pe sine ca ceva mare si tin neaparat sa fie considerati ca atare, mergand uneori pana la sacralizarea propriilor persoane si obiecte (delir de grandoare). Au adesea "vedenii in duh" sau "convorbiri cu ingeri", despre a caror valoare nu se consulta niciodata cu Biserica si pe care nu le raporteaza niciodata la reperele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Duhurile cu care ei comunica le dau un fel de autonomie in cele spirituale, intarindu-le convingerea propriei infailibilitati, incat ajung sa se propovaduiasca pe ei, si nu pe Dumnezeu. Unii ca acestia nu cunosc nimic despre smerenia adevarata, despre dreapta socoteala, despre deosebirea duhurilor, virtuti absolut necesare oricarui crestin dreptmaritor.


Toti acesti "prooroci", avand "comunicari directe cu Dumnezeu", se cred mai presus de Sfanta Scriptura chiar, pe care o folosesc doar ca sa-si argumenteze "misiunea" lor, facand de obicei propaganda de grup, sacrificand orice pentru grup, chiar si logica si bunul simt si omenia insasi; provoaca mari crize sufletesti in ascultatorii naivi si nepregatiti, terorizandu-i aproape, cu propriile lor obsesii si nelinisti. Langa ei nu ai sentimentul seninatatii, al odihnei si al bucuriei pe care-l traiesti la intalnirea cu un om sfant, ci o teribila incrancenare si teama; sunt facatori nu de pace, ci de panica. Apogeul dezechilibrului il ating fanaticii, manevrati clar din umbra de duhurile viclene care-i arunca in excese si exagerari cu totul straine de viata Bisericii.


Impostorul, sau "misticul" mascat, vine cu gand precis de a induce in eroare asupra persoanei si valorii sale, simuland sfintenia pe care n-o poate realiza de fapt si prin aceasta asemanandu-se cu intaiul impostor, ocrotitorul lui (adica diavolul). Precum acela a vrut sa fie ca Dumnezeu, asa si acesta vine ca (un) Hristos, ca profet, ca om sfant si luminat. Impostorul si fatarnicul, "lupi imbracati in haine de oi" (Matei 7.15), simuleaza si, in acelasi timp, deformeaza si discrediteaza continutul doctrinar al Ortodoxiei, urmarind cu intentie inselarea bunei credinte a celorlalti. Resortul interior care-i stimuleaza in avant si in perseverenta, uneori chiar in eforturi ascetice exagerate, e un orgoliu nemasurat, o sete demonica de celebritate pe langa interesele materiale care nu sunt excluse deloc. Prin felul de a vorbi, de a se misca, de a simula minuni, de a profeti, impostorul face "scamatorie" spirituala dezbinand credinta si pe credinciosi; el incepe in Biserica, dar sfarseste in afara ei. Impostorul se foloseste de Evanghelia lui Hristos nu pentru folosul Bisericii si al credinciosilor, ci doar pentru folosul propriu.

[vsovi]

[quote=crinrin;628093]http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html

(...) Crizele patologice, bolile si deranjamentele psihice, produc si alimenteaza deseori falsul misticism.

Nu este un fals misticism cum se afirmă aici ci aceşti oameni cuprinşi de criză sunt nişte veritabili credincioşi, căci ei cred cu siguranţă din moment ce apelează la Dumnezeu cînd intră în criză. Crizele sunt provocate în general de frică, de neputinţă, de durere... şi cînd eşti în criză faci foarte bine să strigi după Dumnezeu. Nu eşti fals mistic ci asculţi dacă ceri ajutor la Dumnezeu care te iubeşte şi te aude.

Unor stari de boala se datoreaza multe din asa-numitele viziuni si comunicari cu fiinte din alte lumi.

Asta susţine psihiatria atee, că dacă vezi sau auzi altceva decît văd şi aud alţii atunci nu sunt reale vedeniile tale ci tu sigur delirezi şi visezi deci eşti bolnav şi ei susţin asta căci fiind materialişti au negat orice existenţă a lui Dumnezeu şi a lumii spirituale şi duhovniceşti sau că ar fi posibilă interacţiunea cu cele spirituale şi duhovniceşti.

"Ele sunt sustinute insa si de o framantare religioasa in cei ce le produc, ca si in cei ce le accepta, spre deosebire de manifestarile ocultismului, care sunt lipsite de o framantare religioasa, desi sunt insotite si ele de un fior al intalnirii cu nevazutul.

Aici se afirmă că frămîntarea religioasă ar fi un simtom cînd defapt orice om are în permanenţă o frămîntare religioasă şi de fiori la întîlnirile cu nevăzutul care devine văzut.

Dar daca privim atent, observam ca si framantarea religioasa la subiectele producatoare de false viziuni e bolnavicioasa." Boala psihica, fie mostenita genetic, fie dezlantuita in urma unor socuri emotionale, genereaza apoi si in imaginatia omului unele idei fixe, obsesii si viziuni mai mult sau mai putin religioase.

Aici se amestecă din nou psihiatria cu duhovnicia socotindu-se boli psihice traumele ce vin din şocuri emoţionale, din frămîntarea religioasă socotindu-se aşa ca ateii materialişti psihiatrii că mărturiile respectivului sunt defapt deliruri imaginative, închipuiri, idei fixe, paranoe, obsesii şi altele... cînd defapt sunt poate realităţi pe care unii sau alţii nu le putem observa la fel cu persoana în cauză. Deci dacă noi nu putem asista la ce este martor şi la ce asistă altul atunci musai acela este nebun şi rezultă asta dacă îl privim atent descoperindu-i temerile sau comportamentul ca psihiatrii care pun diagnostice în funcţie de comportament? Păi de ce ar fi normalul ceea ce spu ei? Păi ei spun că e normal să fii ateu şi să nu crezi în vre-o manifestare a lumiii de dincolo sau a lumii spiritoale. De ce ar fi normal să fii ateu şi necredincios?

(...) Tipuri de persoane pseudo-duhovnicesti


Promotorii unor invataturi si practici noi, exponenti ai falsului misticism, straini de Traditia si de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei insisi nelamuriti in probleme de morala, de credinta si de viata bisericeasca.

De aici se vede interesul ascuns al unora care au folosit psihiatria ca să se auto-îndreptăţească.

Alteori, insa, ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metoda de imbogatire materiala si de alterare a bunei credinte a oamenilor cu care vin in legatura.

Aici se spune corect de ce se judecă mereu unii pe alţii... din interese materiale, tuturor le este frică să nu cumva să-şi piardă clienţii. Dumnezeu a fost şi este sărac şi nu a cerut bani de la nimeni şi nici nu a obligat pe cineva ca să-i dea. Ci a mărturisit şi a dăruit Credinţa în Dar.

Tipul patologic, psihopatul, a carui vocatie mistica apare datorita unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, avand nenumarate "convorbiri cu Dumnezeu" si "vedenii de sus", prin care isi autoalimenteaza mandria sa cu investirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea intreaga.

Păi că este ceva rîu în asta reiese din faptele sale şi nu din pretenţiile lui. El poate să spună orice, importante sunt faptele lui căci aceste pot fi judecate aşa cum sunt judecate faptele oricui... deci nu e nimic rău dacă cineva are convorbiri cu Dumnezeu (rugăciuni) şi nici dacă are vedenii ce vin de la Dumnezeu şi nici dacă se mîndreşte cu asta. Cu păcatul nu e bine să te mîndreşti, adică cu faptele mincinoase şi păcătoase şi cu răul pe care îl faci!

A te lăuda cu Dumnezeu e foarte bine!.. şi nu face asta rău nimănui.

Intre acesti "prooroci" autointitulati, unii sunt psihopati confirmati de stiinta medicala, si tratarea lor necesita cu precadere o interventie clinica (tratament, internare in spital).

Păi fireşte că sunt socotiţi bolnavi de psihiatrii căci pentru ei, materialişti atei, orice proorocie şi orice vedenie este o minciună şi un delir. Problema e cu autointitulaţii... păi ei se autointitulează atei şi materialişti tot aşa cum unii se intitulează prooroci.

Altii, insa, a caror boala nu e totdeauna si pentru toti evidenta, se dau drept reprezentanti ai unei spiritualitati autentice cucerindu-si adeptii prin credinta lor puternica in ceea ce spun, credinta sustinuta si prin manifestari exterioare agresive, uneori chiar ridicole si prin "retete" proprii de spiritualitate.

Aici se descriu tot felul de simtome preluate din psihiatrie. Păi oare n-au voie ei să dea reţete? N-au voie oamenii să creadă? Trebuie să le fie frică de caracterizările unor medici psihiatrii sau de caracterizările unor duhovnici care le-au furat limbajul şi procedele punerii de diagnostice? Păi duhovnicul crede în Dumnezeu iar psihiatrul e ateu materialist... deci cum s-ar putea să facă cineva aşa un melanj cu valoare de adevăr din astea două împreună?


continuarea mai jos

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

Ti-am aratat si nu doar eu, dai dovada de ignoranta crasa la aspecte esentiale de doctrina ortodoxa, talmacirea Sf. Scripturi si le apaeri cu o logica stramba, perfect sectara in ciuda pretentiilor tale de absolvent de teologie.

Desigur, putem mentiona in treacat si problemele de limbaj injurios cu pretentii de aprindere duhovniceasca.

Iar daca e vorba de banat, tu esti la al 3lea cont pe forumul asta si recent ai scapat ca prin urechile acului, dar s-ar putea ca norocul sa nu mai tina mult.

Aline, când spui că ignor aspectele esenţiale (şi secundare, adaog eu) ale Bisericii, ale Ortodoxiei, te rog să vi cu: versete Scripturistice şi/sau citate ale Sfinţilor Părinţi şi/sau Sfinte Canoane şi/sau izvoare istorice, ca să dovedeşti că eu mint şi/sau hulesc şi/sau înşel.

Iar frăţia ta, mereu scapi ca prin urechile acului de banare, în agresivitatea ta continuă, nefondată, atacurile la persoană, ponegriri, batjocoriri, denigrări, calomnieri, din cauza puţinei tale iubiri şi credinţe practic. Mă tot întreb de ce scapi mereu de banare?

În fine, nici nu vreau să aflu răspunsul, sincer, că aş începe să judec aspru, neputinţele tale, în loc să îţi port neputinţele.

În prealabil postat de crinrin

http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html

(...) Crizele patologice, bolile si deranjamentele psihice, produc si alimenteaza deseori falsul misticism. Unor stari de boala se datoreaza multe din asa-numitele viziuni si comunicari cu fiinte din alte lumi. "Ele sunt sustinute insa si de o framantare religioasa in cei ce le produc, ca si in cei ce le accepta, spre deosebire de manifestarile ocultismului, care sunt lipsite de o framantare religioasa, desi sunt insotite si ele de un fior al intalnirii cu nevazutul. Dar daca privim atent, observam ca si framantarea religioasa la subiectele producatoare de false viziuni e bolnavicioasa." Boala psihica, fie mostenita genetic, fie dezlantuita in urma unor socuri emotionale, genereaza apoi si in imaginatia omului unele idei fixe, obsesii si viziuni mai mult sau mai putin religioase.

Tipuri de persoane pseudo-duhovnicesti

Promotorii unor invataturi si practici noi, exponenti ai falsului misticism, straini de Traditia si de Duhul Bisericii Ortodoxe, sunt oameni adesea ei insisi nelamuriti in probleme de morala, de credinta si de viata bisericeasca. Alteori, insa, ei sunt de-a dreptul impostori care folosesc minciuna ca metoda de imbogatire materiala si de alterare a bunei credinte a oamenilor cu care vin in legatura.

Tipul patologic, psihopatul, a carui vocatie mistica apare datorita unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, avand nenumarate "convorbiri cu Dumnezeu" si "vedenii de sus", prin care isi autoalimenteaza mandria sa cu investirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea intreaga.

Intre acesti "prooroci" autointitulati, unii sunt psihopati confirmati de stiinta medicala, si tratarea lor necesita cu precadere o interventie clinica (tratament, internare in spital). Altii, insa, a caror boala nu e totdeauna si pentru toti evidenta, se dau drept reprezentanti ai unei spiritualitati autentice cucerindu-si adeptii prin credinta lor puternica in ceea ce spun, credinta sustinuta si prin manifestari exterioare agresive, uneori chiar ridicole si prin "retete" proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine ca ceva mare si tin neaparat sa fie considerati ca atare, mergand uneori pana la sacralizarea propriilor persoane si obiecte (delir de grandoare). Au adesea "vedenii in duh" sau "convorbiri cu ingeri", despre a caror valoare nu se consulta niciodata cu Biserica si pe care nu le raporteaza niciodata la reperele dumnezeiesti ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. Duhurile cu care ei comunica le dau un fel de autonomie in cele spirituale, intarindu-le convingerea propriei infailibilitati, incat ajung sa se propovaduiasca pe ei, si nu pe Dumnezeu. Unii ca acestia nu cunosc nimic despre smerenia adevarata, despre dreapta socoteala, despre deosebirea duhurilor, virtuti absolut necesare oricarui crestin dreptmaritor.

Toti acesti "prooroci", avand "comunicari directe cu Dumnezeu", se cred mai presus de Sfanta Scriptura chiar, pe care o folosesc doar ca sa-si argumenteze "misiunea" lor, facand de obicei propaganda de grup, sacrificand orice pentru grup, chiar si logica si bunul simt si omenia insasi; provoaca mari crize sufletesti in ascultatorii naivi si nepregatiti, terorizandu-i aproape, cu propriile lor obsesii si nelinisti. Langa ei nu ai sentimentul seninatatii, al odihnei si al bucuriei pe care-l traiesti la intalnirea cu un om sfant, ci o teribila incrancenare si teama; sunt facatori nu de pace, ci de panica. Apogeul dezechilibrului il ating fanaticii, manevrati clar din umbra de duhurile viclene care-i arunca in excese si exagerari cu totul straine de viata Bisericii.

Impostorul, sau "misticul" mascat, vine cu gand precis de a induce in eroare asupra persoanei si valorii sale, simuland sfintenia pe care n-o poate realiza de fapt si prin aceasta asemanandu-se cu intaiul impostor, ocrotitorul lui (adica diavolul). Precum acela a vrut sa fie ca Dumnezeu, asa si acesta vine ca (un) Hristos, ca profet, ca om sfant si luminat. Impostorul si fatarnicul, "lupi imbracati in haine de oi" (Matei 7.15), simuleaza si, in acelasi timp, deformeaza si discrediteaza continutul doctrinar al Ortodoxiei, urmarind cu intentie inselarea bunei credinte a celorlalti. Resortul interior care-i stimuleaza in avant si in perseverenta, uneori chiar in eforturi ascetice exagerate, e un orgoliu nemasurat, o sete demonica de celebritate pe langa interesele materiale care nu sunt excluse deloc. Prin felul de a vorbi, de a se misca, de a simula minuni, de a profeti, impostorul face "scamatorie" spirituala dezbinand credinta si pe credinciosi; el incepe in Biserica, dar sfarseste in afara ei. Impostorul se foloseste de Evanghelia lui Hristos nu pentru folosul Bisericii si al credinciosilor, ci doar pentru folosul propriu.

Da, frumos articolul. Mulţumim mult, soră "crinrin".

Subscriu, sunt total de acord. Deşi oarecum, parcă prea aerisit articolul, dar e adevărat.

Trebuie să avem extrem de mare grijă cui punem acele... îndreptări, practic, cât de vindecaţi suntem noi şi cât de mult putem vindeca pe alţii.

Fiindcă în aparenţă, de exemplu sora "nacu simona" poate fi acuzată de fals misticism, dar intenţiile ei sunt bune, şi eu la fel pot fi acuzat, şi frăţia ta "crinrin" la fel, ca şi Arsenie Boca la fel, cu toţii putem fi acuzaţi de diverse numiri... să le spunem.

Dar cât de bune sunt intenţiile noastre? Cât de eficiente? Cât de precise şi ce putere au, în Cine, de la Cine? Duhul Sfânt sau demonii?
Înmulţim noi oare cu adevărat harul Sfântului Botez, harul Sfintei Mirungeri, harul Sfântului Maslu, harul Sfintei Spovedanii, harul Sfintei Împărtăşanii...

Însă depinde cine ne "acuză", cât de fondată este acuzarea, cu ce scop ne acuză? Scopul de a ne ponegri sau de a ne vindeca? Ce facem concret, odată ce vedem boala, şi acuzăm, ce facem pentru vindecarea ei, a persoanei suferinde...

Subiectul rămâne deschis, oricum ca şi cultură generală, încurajez citirea articolului postat de sora "crinrin", şi de bărbaţi şi de femei mai ales, care suferă cel mai mult de fals misticism, dar sunt foarte mândre şi ascunse, dar şi cartea "Psihiatria pentru duhovnici" de părintele Dmitri Avdeev, la fel de bărbaţi şi de femei :



Pomeniţi şi iertaţi.

[AlinB]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Aline, când spui că ignor aspectele esenţiale (şi secundare, adaog eu) ale Bisericii, ale Ortodoxiei, te rog să vi cu: versete Scripturistice şi/sau citate ale Sfinţilor Părinţi şi/sau Sfinte Canoane şi/sau izvoare istorice, ca să dovedeşti că eu mint şi/sau hulesc şi/sau înşel.

Tu ai venit cu niste idei foarte originale de teologie pretins ortodoxa si cand ti s-a cerut sa vii cu citate din Sf. Parinti care sa le sprijine, te-ai facut ca nu vezi sau le-ai inlocuit cu pseudo-logica ta "originala".

Citeste mai sus despre "delirul mistic" de sorginte patologica, s-ar putea sa-ti fie util daca iei problema in serios.

Iar frăţia ta, mereu scapi ca prin urechile acului de banare, în agresivitatea ta continuă, nefondată, atacurile la persoană, ponegriri, batjocoriri, denigrări, calomnieri, din cauza puţinei tale iubiri şi credinţe practic. Mă tot întreb de ce scapi mereu de banare?

În fine, nici nu vreau să aflu răspunsul, sincer, că aş începe să judec aspru, neputinţele tale, în loc să îţi port neputinţele.

Sincer, tot nefondat crezi ca ai mai fost banat de 2 sau 3 ori?

Nu te mai da lovit, ca esti numarul unul la improsat oamenii cu calificative si acuzatii sub masca falsei iubiri, falsei smerenii si falsei aprinderi duhovnicesti.

Da. poate ca actor aveai succes dar asa, nimeni nu inghite povestile tale, nu-l mai lua pe vsovi de sus ca sunteti fix la acelasi nivel.

[CristianR]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Trebuie să avem extrem de mare grijă cui punem acele... îndreptări, practic, cât de vindecaţi suntem noi şi cât de mult putem vindeca pe alţii.

Articolul încearcă să arate câteva trăsături ale falsului mistic. Spre exemplu, că nu e liniștit, ci agitat, că nu odihnește, ci obosește și panichează, consideră că are o legătură aparte cu Dumnezeu, el fiind un ales care nu trebuie să supună Bisericii toate revelațiile și viziunile sale.

Așa îl pot vedea cei din afară, care nu sunt prinși în mreaja lui seducătoare. El însuși, însă, foarte greu se va identifica pe sine cu portretul de mai sus. Ar putea-o face dacă s-ar smeri, dacă s-ar spovedi cu toată sinceritatea, încredințându-i duhovnicului toate viziunile, faptele și vorbele sale, precum și faptul că se consideră un ales al lui Dumnezeu, că are o misiune mai aparte. Această misiune ar trebui să o pună sub semnul întrebării și să-l lase pe duhovnic să i-o confirme sau să i-o infirme.

Să ia aminte și la propriile vise, pentru că ele ne transmit adesea ceva despre noi, despre starea noastră lăuntrică. Spre exemplu, dacă mă visez vorbind în mijlocul unei mulțimi, încântarea pe care o resimt este cel mai probabil rodul slavei deșarte.

În general vorbind, ca să te asiguri că nu cazi în această plasă a falsului misticism trebuie să fii în primul rând preocupat de propriile tale păcate, să le identifici și să te eliberezi de ele. Odată începută această lucrare, nu știu dacă vei putea vreodată considera că ai ajuns la capătul ei. Beneficiile ei sunt cunoscute: smerirea treptată și lepădarea de sine.