Parintii sunt impotriva

[CristianR]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Trebuie să avem extrem de mare grijă cui punem acele... îndreptări, practic, cât de vindecaţi suntem noi şi cât de mult putem vindeca pe alţii.

Articolul încearcă să arate câteva trăsături ale falsului mistic. Spre exemplu, că nu e liniștit, ci agitat, că nu odihnește, ci obosește și panichează, consideră că are o legătură aparte cu Dumnezeu, el fiind un ales care nu trebuie să supună Bisericii toate revelațiile și viziunile sale.

Așa îl pot vedea cei din afară, care nu sunt prinși în mreaja lui seducătoare. El însuși, însă, foarte greu se va identifica pe sine cu portretul de mai sus. Ar putea-o face dacă s-ar smeri, dacă s-ar spovedi cu toată sinceritatea, încredințându-i duhovnicului toate viziunile, faptele și vorbele sale, precum și faptul că se consideră un ales al lui Dumnezeu, că are o misiune mai aparte. Această misiune ar trebui să o pună sub semnul întrebării și să-l lase pe duhovnic să i-o confirme sau să i-o infirme.

Să ia aminte și la propriile vise, pentru că ele ne transmit adesea ceva despre noi, despre starea noastră lăuntrică. Spre exemplu, dacă mă visez vorbind în mijlocul unei mulțimi, încântarea pe care o resimt este cel mai probabil rodul slavei deșarte.

În general vorbind, ca să te asiguri că nu cazi în această plasă a falsului misticism trebuie să fii în primul rând preocupat de propriile tale păcate, să le identifici și să te eliberezi de ele. Odată începută această lucrare, nu știu dacă vei putea vreodată considera că ai ajuns la capătul ei. Beneficiile ei sunt cunoscute: smerirea treptată și lepădarea de sine.