Parintii sunt impotriva

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

Articolul încearcă să arate câteva trăsături ale falsului mistic. Spre exemplu, că nu e liniștit, ci agitat, că nu odihnește, ci obosește și panichează, consideră că are o legătură aparte cu Dumnezeu, el fiind un ales care nu trebuie să supună Bisericii toate revelațiile și viziunile sale.
Așa îl pot vedea cei din afară, care nu sunt prinși în mreaja lui seducătoare. El însuși, însă, foarte greu se va identifica pe sine cu portretul de mai sus. Ar putea-o face dacă s-ar smeri, dacă s-ar spovedi cu toată sinceritatea, încredințându-i duhovnicului toate viziunile, faptele și vorbele sale, precum și faptul că se consideră un ales al lui Dumnezeu, că are o misiune mai aparte. Această misiune ar trebui să o pună sub semnul întrebării și să-l lase pe duhovnic să i-o confirme sau să i-o infirme.

Sunt total de acord cu ce ai scris, frate Cristian.

Am spus doar că articolul e prea... aerisit, deşi sunt de acord total cu articolul. Tratează nişte subiecte foarte puternice, actuale şi necesare. Dar ca să nu smintesc, susţin puţin, ce este un articol "aerisit" pentru mine, mai ales de aşa calibru, ca cel ales de sora "crinrin":

Sfinţii Părinţi, pentru eretici s-au adunat în sinod. Ereticii pot fi numiţi modern azi şi "patologici" şi cu alte denumiri, că au apărut denumiri din belşug, dar toate bolile sunt cauzate de demoni, de neascultare, de neiubire, dar care nu toate patologiile intră la boli psihice, de exemplu colecţionarii de... diverse, de orice defapt...

Deci, Părinţii, în 9 sinoade, mai exact, pe parcursul a sute de ani, au apărat Biserica, luptând împotriva minciunilor ereziilor.
Dictatorii de exemplu, care în aparenţă sunt normali, ascund cele mai inovative forme de posedare. La fel şi noile culte neo-protestante, aparent creştine, mor prin America, muşcaţi de şerpii ce îi iau în mâini, numai fiindcă aşa spune Scriptura.
Articolul are foarte puţine referinţe biblice şi patristice. Biblia şi Patristica, vorbesc despre hristoşi mincinoşi, prooroci mincinoşi, nu despre "fals misticism". E periculos să schimbăm denumirea de "hristoşi mincinoşi" cu "fals misticism". În plus, orice boală are vindecare. Nu poţi doar să o arăţi şi să nu faci nimic pentru ea, pentru boală, pentru bolnav.

Spre exemplu, extras din articolul postat de "crinrin":

Unele sunt inovatii si improvizatii liturgice, altele sunt deformari ale randuielilor liturgice consacrate in Traditia Bisericii Ortodoxe (toate putand fi denumite generic "inventii popesti", nu toate avand aceeasi gravitate) iar altele sunt de-a dreptul "retete babesti", cu origini in vrajitoria populara. Iata o enumerare a catorva dintre cele dintai:
- deschisul cartii (sau al pravilei sau al Psaltirii sau al Sfintei Evanghelii, uneori la sfarsitul Sfantului Maslu) urmata de talcuirea fragmentului de text ce cade mai intai sub ochii "credinciosului" care eventual a tinut trei zile de post negru;
- impartitul de particele (miride) luate de pe Sfantul Disc si date "credinciosului" cu mentiunea ca "ele sunt mai mari in sfintenie decat aghiasma si anafura si se iau dupa o zi de post total" (de unde inventia aceasta?);
- oficierea contra cost a unor "rugaciuni si slujbe speciale" pentru cei sinucisi, eretici morti, avortati, lucru oprit de Biserica;
- "botezul" unor papusi sau carpe pe 7 ianuarie in locul copiilor avortati care-si "primesc" un nume fictiv de Ion-Ioana (aceasta inventie este opera "babelor" care descanta si ghicesc pe la tara, inventie preluata si de unii "popi mincinosi" care castiga bine de pe urma ei); cei ce fac un lucru ca acesta sunt aspru mustrati de catre Biserica, prin Canonul 47 al Sfintilor Apostoli, "ca unii ce-si bat joc de crucea si moartea Domnului";
- savarsirea Spovedaniei in grup la adulti, uneori rostindu-se doar dezlegarea cea mare urmata chiar de Sfanta impartasanie, fara nici un canon dat cuiva;
- savarsirea Spovedaniei gen ancheta sau in fata icoanei Mantuitorului, fara preot, acesta citind doar dezlegarea finala;
- folosirea doar a epitrahilului la Proscomidie, sau la Spovedanie de catre preotul duhovnic (lucru contrar randuielii din Aghiazmatar, care specifica limpede ca fiind obligatorie imbracarea felonului, ca la orice Sfanta Taina);
- omiterea exorcismelor de la Botez;
- savarsirea, din comoditate, a Tainei Botezului numai prin stropire sau turnare;
- rebotezarea celor bolnavi de epilepsie, sau a copiilor "pentru a alunga raul din casa";
- calcarea oamenilor in picioare pentru "a scoate diavolii din ei";
- impartasirea cu Sfintele Taine a celor ce sunt in coma sau in agonie sau tocmai au murit (un adevarat sacrilegiu impotriva Sfantului Trup si Sange al Mantuitorului Hristos); etc. etc.

Cu toate cele scrise sunt de acord, dar avem nevoie de Sinoade Locale, ca să se fixeze în Sfinte Canoane aceste adevăruri, ca să vindece, să îndrepte. Să se arate ereziile, ca să se evite.

Sora "crinrin", vrea să mă ponegrească pe mine, probabil, prin nişte texte, care le crede că-mi sunt potrivite mie şi ignoră restul articolului, de o deosebită valoare ! Poate mă înşel, nu ştiu ce-i în mintea ei, ce urmărea prin acel articol... Dar dacă s-a referit la mine, şi-a găsit fix persoana, beşica de puroi, care nu ştiu dacă mai apuc până mâine, oricând pot muri, şi-a găsit pe cine să vadă "prooroc mincinos", eu care abea reuşesc în mila Domnului, să mă numesc creştin (ce taină!) nicidecum prooroc, apoi eu nu învăţ nimic, doar reamintesc, pe alocuri, încerc să înţeleg ce se întâmplă, fără să am nicio pretenţie, fără să cer nimănui, nimic, fără să demonstrez ceva, cuiva, niciodată.

Dacă oamenii nu ascultă de Noul Testament şi de Sfinţii Părinţi, cât de nebun să fiu să am pretenţia să asculte de un păcătos ca mine?
Iar un prooroc tocmai de aceea prooroceşte ce va fi, ca să NU se împlinească proorocia lui. Scopul proorociei este de a nu se împlini, este dată dinainte, spre salvarea omului, ca o prevenţie, avertizare. Iar eu, Doamne fereşte, nu mă consider prooroc.

În plus, nu mă simt neliniştit, nici agitat, obosesc că e firesc, dar n-am de ce să mă panichez, toţi creştinii ar trebui să avem o legătură aparte cu Dumnezeu, şi nu, nu mă consider ales, ci un simplu creştin, muritor de rând şi am supus ascultării de duhovnic orice nelămurire.

În prealabil postat de CristianR

Să ia aminte și la propriile vise, pentru că ele ne transmit adesea ceva despre noi, despre starea noastră lăuntrică. Spre exemplu, dacă mă visez vorbind în mijlocul unei mulțimi, încântarea pe care o resimt este cel mai probabil rodul slavei deșarte.

Personal, eu n-am visat aşa ceva în viaţa mea, ferească Dumnezeu de aşa coşmaruri... sunt foarte timid, sunt emotiv chiar, am trac de scenă mare în faţa mulţimii, am evitat mereu să vorbesc în faţa oamenilor, când am emoţii foarte mari, mă mai bâlbâi... eu nu sunt de preoţie, Doamne fereşte... dar m-a încurajat duhovnicul să vorbesc pe forum...
Trebuie să-i cer dezlegare să plec de pe forum, că văd că nimic nu fac bine, numai smintesc, nemulţumesc pe toţi, fac numai prostii şi idioţenii.
Îi voi cere dezlegarea asta şi vă voi lăsa în pace. Văd că nu aveţi nevoie de mine, nimeni, deci sunt în plus, şi sincer, nu vreau să vă împiedic drumul spre mântuire.

În prealabil postat de CristianR

În general vorbind, ca să te asiguri că nu cazi în această plasă a falsului misticism trebuie să fii în primul rând preocupat de propriile tale păcate, să le identifici și să te eliberezi de ele. Odată începută această lucrare, nu știu dacă vei putea vreodată considera că ai ajuns la capătul ei. Beneficiile ei sunt cunoscute: smerirea treptată și lepădarea de sine.

Personal, eu mă silesc cât de mult pot, să nu stau de vorbă cu demonii din gânduri, din ispitiri, directe, indirecte, mă silesc maxim, nu ştiu cât de bine reuşesc, dar din Sfânta Scriptură, de la Sfinţi Părinţi, cunosc, să le spunem, unele tehnici, care le-am trăit, le-am experimentat, şi sunt deosebit de vii şi eficiente.

Am căutat să mă smeresc mereu, tocmai de aceea, nu am alergat să fiu hirotonit preot, deşi puteam să mă căsătoresc încă din seminar, ca să alerg după preoţie. Am 29 de ani, suficiente studii pentru a fi preot (de parcă preoţie stă în studii) am 5 din 20 de băieţi, colegii mei de seminar, care sunt deja preoţi, pentru că am învăţat foarte bine în seminar, şi din 30 de colegi şi colege câţi eram în clasă, terminam mereu anul de seminar pe locul 4 sau 5, luam mereu menţiune, dar nu am căutat niciodată notele, afirmarea, nu am căutat preoţia, fiindcă ştiu ce taină mare este şi mie tare frică de această cea mare slujire omenească, lui Dumnezeu şi oamenilor...

Am şi gânduri de călugărie, fiindcă nu găsesc o fată, o preoteasă după inima mea, fosta mea prietenă, cu care am stat 4 ani, a ales şi ea altă cale. Deci nu mă grăbesc deloc spre preoţie, spre nimic din acele lucruri mari şi minunate... Mi-e tare frică că nu reuşesc nici să mă numesc creştin, dar mai ales treptele: citeţ, ipodiacon, diacon şi preot ? Doamne miluieşte. Vrednic de moarte sunt, nu de altceva.

Deci iertaţi-mă, vă rog mult, fraţilor, fiindcă vâd cât de mult rău vă fac, vă pricinuiesc, vă promit că în curând, voi pleca de pe forum.

Vă rog din suflet, citiţi, aşa îmi argumentez ce vorbesc şi susţin mai bine, citiţi cărţile:

şi

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă, vă rog iertaţi-mă... Vă doresc mântuire...

[AlinB]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar dacă s-a referit la mine, şi-a găsit fix persoana, beşica de puroi, care nu ştiu dacă mai apuc până mâine, oricând pot muri, şi-a găsit pe cine să vadă "prooroc mincinos", eu care abea reuşesc în mila Domnului, să mă numesc creştin (ce taină!) nicidecum prooroc, apoi eu nu învăţ nimic, doar reamintesc, pe alocuri, încerc să înţeleg ce se întâmplă, fără să am nicio pretenţie, fără să cer nimănui, nimic, fără să demonstrez ceva, cuiva, niciodată.

da' parca erai plin de har, revelatii, ai vazut lumina necreata inca fara pic de pocainta, etc.

iar bipolar, treci de la o extrema la alta?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de AlinB

da' parca erai plin de har, revelatii, ai vazut lumina necreata inca fara pic de pocainta, etc.

iar bipolar, treci de la o extrema la alta?

Da, am văzut Lumina Necreată. Şi da, ca şi toţi creştinii (nu ereticii) avem foarte multe momente când vine harul. Poate de zeci de ori pe zi.
La cele mai mici gânduri de smerenie, vine harul şi la cele mai mici gânduri de mândrie, pleacă harul Domnului şi ne dau târcoale "haruri" demonice.
Problema-i alta: ştim când avem har? Ştim când suntem ispitiţi?
Şi da, sunt o beşică de puroi, tocmai mie stricatului împuţit şi vrednic de iad în fiecare secundă ce sunt, mi s-a arătat Lumina Necreată. Nu înţeleg nici eu de ce, nu am meritat, nici acum nu înţeleg de ce, şi pentru ce. Nu ştiu dacă am avut nevoie de acea Lumină, nu ştiu dacă vreodată am nevoie de ea, ce nevoie are Lumina de la mine? Nu ştiu ce să fac, fiindcă nu mă consider cu nimic în plus faţă de alţi oameni...

Nu sunt bipolar, fiindcă nu am minţit în nimic din ce am scris... Îmi asum tot ce am spus şi mi-e tare frică de aceste taine, peste măsura mea de înţelegere...

Repet, citiţi cărţile postate anterior:

"Dogmatica Empirică", de părintele Ioannis Romanidis.
şi
"Psihiatria pentru duhovnici", de Dr. Dmitri Avdeev.

Şi cât de mult puteţi, din Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ignatie Briancianinov şi alţii.

Pe aceştia i-am citit şi eu şi îi iubesc tare mult...

Pomeneşte-mă, frate Aline.

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, am văzut Lumina Necreată. Şi da, ca şi toţi creştinii (nu ereticii) avem foarte multe momente când vine harul. Poate de zeci de ori pe zi.

Mă bucur dacă ai văzut Lumina necreată şi dacă ai dese momente cînd vine harul. Astea însă nu-ţi permit să te auto-îndreptăţeşti în minciunile pe care le spui la adresa mea sau a altora. Nici scrierile sfinţilor sau învăţătura pe care ne-o prezinţi.

La cele mai mici gânduri de smerenie, vine harul şi la cele mai mici gânduri de mândrie, pleacă harul Domnului şi ne dau târcoale "haruri" demonice.

Aşa.

Problema-i alta: ştim când avem har? Ştim când suntem ispitiţi?

Dragul meu, pînă la ispitiri mai bine te-ai preocupa de crasele tale vicii (denigrarea, afirmaţia calomnioasă, minciuna...), mai bine te-ai curăţii de cele 7 patimi şi de cele 8 gînduri ale răutăţii căci dacă tu crezi că eşti ISPITIT atunci musai crezi că eşti deja un sfînt care e ispitit şi că nu mai ai vicii mari şi late ci stări de mare sfinţenie din care deminii te ispitesc să cazi.

Şi da, sunt o beşică de puroi, tocmai mie stricatului împuţit şi vrednic de iad în fiecare secundă ce sunt, mi s-a arătat Lumina Necreată.

Te cred dragul meu... Mai mare decît aceea este Lumina Cuvîntului şi a Iubirii neegoiste a lui Dumnezeu.

Nu înţeleg nici eu de ce, nu am meritat, nici acum nu înţeleg de ce, şi pentru ce.

Păi pentru ca să te întărească Dumnezeu în credinţă. E dar şi nu un merit!

Nu ştiu dacă am avut nevoie de acea Lumină, nu ştiu dacă vreodată am nevoie de ea, ce nevoie are Lumina de la mine? Nu ştiu ce să fac, fiindcă nu mă consider cu nimic în plus faţă de alţi oameni...

Păi se poate ca dracii să vrea să te facă să crezi că dacă tu ai văzut Lumina Necreată atunci să crezi că musai tu ai dreptate şi aşa îşi bat joc de tine căci tu nu-ţi dai seama că LUMINA Cuvîntului lui Dumnezeu e mult mai mare decît Lumina Necreată. De ce uiţi că scriputra vorbesc de Iisus ca Lumină a Lumii căci dacă ar fi fost mai mare Lumina Necreată ca Iisus atunci o trimitea pe ea să ne Mîntuie şi ar fi zis Tatăl: ''De Lumina necreată să ascultaţi'' dar nu a zis aşa ci a zis ''Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi''... de Mîntuitorul pe care ni L-a trimis neexcluzînd din ascultare sfinţii şi drepţii VT.

Nu sunt bipolar, fiindcă nu am minţit în nimic din ce am scris... Îmi asum tot ce am spus şi mi-e tare frică de aceste taine, peste măsura mea de înţelegere...

Ai minţit mult mai ales la adresa mea... şi a altora făcîndu-mă în toate felurile. Păi e normal să-ţi fie frică de el căci sunt înfricoşătoare dar trebuie să ai o astfel de frică bună care să te ajute să nu mai minţi şi să nu mai păcătuieşti.

Repet, citiţi cărţile postate anterior:

"Dogmatica Empirică", de părintele Ioannis Romanidis.
şi
"Psihiatria pentru duhovnici", de Dr. Dmitri Avdeev.

Şi cât de mult puteţi, din Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ignatie Briancianinov şi alţii.

Pe aceştia i-am citit şi eu şi îi iubesc tare mult...

Mă bucur că ai citit dar sper că nu pentru ca să te lauzi tu cu meritele altora. Dar una e să ne recomanzi să citim şi alta să faci pe inchiziţia ortodoxă!

Pomeneşte-mă, frate Aline.

Te iubeşte Dumnezeu aşa că nu te mai panica... te iubesc şi eu şi nu vreau să ne părăseşti ci să te limpezeşti... să fii mai lămurit şi mai prident în afirmaţii căci nu poţi să afirmi toate grozăviile despre mine sau despre alţii doar pentru că tu ai citit cîte ceva şi necrezînd că e Adevărul ce-ţi spun atunci musai trebuie să mă porcăleşti cu tot felul de josnicii.

Te-am iertat şi te mai iert... dar te rog nu mai fă acuzaţii fără acoperire crezîndu-te infailibil ci mai prident. Mai chibzuit, mai cuminte. Te rog frumos... şi să ştii că te iubesc împreună cu Iisus aşa că nu ştiu ce te sperie în halul ăsta? Ba ştiu... lovind în Cuvîntul lui Dumnezeu să ştii că-ţi va fi tot mai greu.

[CristianR]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci iertaţi-mă, vă rog mult, fraţilor, fiindcă vâd cât de mult rău vă fac, vă pricinuiesc, vă promit că în curând, voi pleca de pe forum.

Sau ai putea încerca să înțelegi unde greșești, dacă spui că faci rău și dacă chiar ești sincer când spui asta. Ai primit mult feed-back la postările tale; e cazul să ții cont de el, nu neapărat plecând, ci corectând câte ceva. Ar putea să-ți fie și ție folositor, și interlocutorilor tăi. Dacă ți se spune că jignești, încearcă să nu mai jignești, mai ales că tu însuți suferi când ești jignit. Evident că niciunul dintre noi nu putem fi pe placul tuturor; însă ceilalți nici nu ne cer neapărat asta, dar ne trag de mânecă atunci când văd că alunecăm fără să ne dăm seama. Interacțiunea poate fi benefică dacă vrem să ne folosim de ea, pentru că ne ajută să vedem aspectele la care avem mai mult de lucru.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

Era un filmuleț rusesc în care un călugăraș este cuprins chiar de o astfel de exaltare, după care starețul îl trimite în cimitir să-i laude și apoi să-i ocărască pe cei morți, învățătura fiind, evident, aceea că așa cum reacționează aceștia trebuie să fim și noi față de laude și față de ocări.

Cristian, filmuleţul acela rusesc, a doua parte din seria de 3 filmuleţe, era răspunsul stareţului la întrebarea ucenicului:

Ce să fac când oamenii mă laudă şi ce să fac când oamenii mă ocărăsc? Şi la trimis în cimitir să laude morţii, apoi l-a trimis la înmormântarea unui mort, să ocărască mortul... şi a venit cu ochiul vânăt la stareţ şi cu învăţătura dobândită.

Nu fiindcă avea ucenicul "stări" de har... Harul nu e o stare... Iertare pentru intervenţie...

[CristianR]

Am scris „stări de har”? Probabil te-ai referit la expresia: „când simțim că suntem purtați pe înălțimi de har”, care se referea la o senzație personală și înșelătoare.

[Igor_Paslusnik]

Da, rectific: nu fiindcă avea sau era ucenicul purtat pe înălţimi de har... Harul nu e o "înălţime"... nu are margini, nu poate fi măsurat... Iertare pentru intervenţie.