MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

Frate drag, dar cum crezi ca vei inmulti comoara sfintilor, ca apoi pe toata sa o daruiesti (nobil gand!), fara a trece mai intai prin ce-ti pare ca ai gasit la Mihai?

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?

Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine? Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...
Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta.. Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu.
Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.
Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?
Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine?

Incertitudini? În creştinism nu există incertitudini. Există credinţă. Că incertitudine înseamnă nesiguranţă, care vine din frică. Creştinii nu se tem. Ei iubesc. Şi iartă. Şi se feresc de toate cursele vrăjmaşilor, văzuţi şi nevăzuţi, care-i ţin departe de Hristos. Atât de simplu.
Şi da, metodele de găsire a problemelor, fără soluţiile în Hristos, sunt practici demonice. Doar demonii sunt experţi în găsirea problemelor ca să poată apoi să dea soluţiile lor, lipsite de Hristos.
Găsirea problemelor nu ajută la descoperirea de sine, fiindcă descoperirea de sine, nu are nimic de-a face cu găsirea problemelor. Descoperirea de sine înseamnă să-ţi vezi păcatele, să înmulţeşti smerenia şi toată viaţa creştinului în Hristos.

În prealabil postat de ioan67

Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...

Vorbeşti dulceag parcă şi foarte evaziv...
"Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." - Luca 14, 11.

În prealabil postat de ioan67

Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta..
Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu. Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.

Când am spus eu că mi-e frică de nesiguranţă? De Domnul mi-e frică. Că ştiu şi văd ce nimic sunt, faţă de cel mai mic Sfânt al Împărăţiei Sale şi dacă reuşesc să fiu şi eu un pic mai mic ca el în Împărăţia Cerurilor, am reuşit mult, am reuşit tot.
Asta-i părerea frăţiei tale? Că trebuie să te obişnuieşti cu "muuuultă, foarte multă nesiguranţă?" Ce neatent eşti... "Fericiţi cei ce n-au văzut, dar au crezut." Deci frăţia ta nu ştii ce-i apa aia vie... Dar îţi spun, că nu-i nimic de ascuns: virtuţiile. Ele sunt apa vie, aducătoare de har.
Tu faci referire la apa vie, ca nişte semne şi minuni, ca nişte trăiri şi gâdilări de har. Nu-i bine. Mii de minuni se întâmplă în corpul nostru, în natură şi în univers, în fiecare secundă. Absolut în fiecare secundă. Mii de minuni, fac energiile necreate ale lui Dumnezeu, cu materia şi nemateria. Minuni, nu sunt lucrurile care nu le poţi explica, ci acelea care nu le vei explica niciodată, poate doar le vei observa şi dacă vei încerca să le explici raţional, vei începe să fi nemulţumit şi de acolo intră demonii pe fir, că e domeniul lor. Şi totuşi, să nu ne fie frică, chiar dacă este cădere, este şi ridicare, îndreptare.
Deci frică multă de Domnul. În rest de nimic şi nimeni. N-ai de ce. N-ai cum, dacă eşti ancorat cu toată fiinţa în Domnul, în mâinile şi voia Domnului. Nu te va lăsa să mori de foame.

În prealabil postat de ioan67

Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?

Mintea mea mă silesc să fie plină de Domnul, nu de minciuni. Şi să mă îmbunătăşesc în fiecare de în Domnul Treime Savaot Iubire. Dacă a ta-i plină de minciuni, Dumnezeu să-ţi ajute la vindecare şi îndeletnicirea de a lupta mai efectiv şi mai bine cu ispitirile. Şi pe mine la fel şi pe toţi.

Dumnezeu să te vindece de ecumenism.

[GMihai]

Ia zi, Emiliane, cand pleci ?

Chiar asa, care e procedura ? Pur si simplu debarci acolo si ramai ? Nu trebuie sa indeplinesti oarecari conditii ?

[Igor_Paslusnik]

Abea aştepţi probabil... să plec, să te scapi de mine, aşa-i? Stai liniştit, şi eu abea aştept să mă scap de ecumenism, de cei care vor unirea mincinoasă cu romano-catolicismul.
România e candidatul numărul 1, la blestematul de Dumnezeu, ecumenism, cea mai mare erezie a tuturor timpurilor. Şi totuşi, Biserica îi iubeşte şi pe eretici, şi îi vrea la dialog, spre vindecare.

Informează-te mai mult despre plecare, dacă sunt condiţii, care sunt, etc.

Spor.

[GMihai]

Draga Emiliane, vorbesti numai prostioare...

Biserica Catolica este, evident, Biserica intemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos, asa ca o reunire a Bisericilor care astazi se numesc Ortodoxe cu Biserica, nu poate fi mincinoasa....

Pe de alta parte, eu chiar am fost curios daca te-ai interesat, daca ai un plan, o organizare, daca stii ce si cum vrei sa faci. La care din manastirile din Athos intentionezi sa mergi si sa ceri sa fi acceptat ?

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de GMihai

Pe de alta parte, eu chiar am fost curios daca te-ai interesat, daca ai un plan, o organizare, daca stii ce si cum vrei sa faci. La care din manastirile din Athos intentionezi sa mergi si sa ceri sa fi acceptat ?

Voiam sa-l intreb si eu dar nu ma hotaram daca si cand sa-i intrerup predica

Invatam la un curs cum sa procedezi cu cei care afirma ca au ganduri de suicid. Si ni se spunea: "intreaba-l calm, cum vrea sa se sinucida. Investigheaza: in ce imprejurare, ce va face, cum va proceda, etc." Daca omul iti spune imediat cand si cum isi va lua viata, situatia e grava, tipul e in pericol iminent. Cere-i sa semneze un angajament ca nu se va sinucide in perioada sedintelor de consiliere. Daca-ti promite, eventual semneaza in contract, cel mai probabil e ca se va tine de cuvant.
Daca insa ramane perplex si baiguie confuz ceva de felul: "inca nu stiu exact dar sunt hotarat", inseamna ca omul poate se gandeste la sinucidere dar este intr-o faza incipienta. Sau poate are doar nevoie sa i se acorde putina atentie.

Nu ma pricep cu plecatul la manastire. Sunt convins ca nu-i totuna cu sinuciderea, poate doar cu mortificarea firii pamantesti.
Insa exista similitudini in ce priveste abordarea.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Biserica Catolica este, evident, Biserica intemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos, asa ca o reunire a Bisericilor care astazi se numesc Ortodoxe cu Biserica, nu poate fi mincinoasa....

Pe de alta parte, eu chiar am fost curios daca te-ai interesat, daca ai un plan, o organizare, daca stii ce si cum vrei sa faci. La care din manastirile din Athos intentionezi sa mergi si sa ceri sa fi acceptat ?

Ekklisías Orthodóxou Katholikís, este Biserica. Alta nu este. Adică Biserica dreptslăvitoare sobornicească sau universală (pentru toţi oamenii şi toată creaţia). Organizată în Patriarhate, ca în secolul 1. Autocefale. Hristos fiind capul nostru. Nu un autonumit "papă".

Deci Biserica, necunoscută, înaintea oricărui timp şi spaţiu, înainte de-a fi creat Universul şi toată creaţia, prin Logos, Sfânta Treime fiind El Însuşi Biserică din veşnicie în Ipostasuri, în aceaşi Fiinţă a substanţei, a naturii, de nepătruns, iar apoi Biserica văzută, la "plinirea vremii", prin Iisus Hristos Dumnezeu, pentru oameni, spre mântuirea lor, redobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Iar romano-catolicismul, Romaiokatholikismós, nu-i Biserică, e o mişcare, un curent, care sper să se vindece cât mai curând, să se sfârşească înşelarea şi erezia care seceră atâtea sute de milioane de oameni, iar dacă mişcarea se va smeri spre vindecare şi va reveni în Biserică, va fi cel puţin spre trezirea a cât mai multora dintre necreştini(păgâni, atei) şi neortodocşi(alte erezii).

Iar călugăria nu este sinucidere, este Înviere, venirea în fire, starea de normalitate, cum vom fi şi în Împărăţia Cerurilor:

"Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer." - Matei 22, 30.

Cât despre plecare, nu vă spun unde, când şi cum. Cu mila Domnului şi blagoslovenia Maicii Domnului şi dezlegarea tuturor Sfinţilor.

În prealabil postat de Iorest

Trebuie sa iei in calcul si faptul ca poti esua in monahism si sa nu fi pentru chemarea asta, de aia e un risc mare de a cadea in ridicol sa tot anunti ca pleci in monahism si sa dai sfaturi pentru monahism inainte de a da piept cu asprimea vietii monahale si de fapt sa te intorci cu coada intre picioare sau si mai rau Doamne fereste ! sa cazi in deznadejde in urma unei situatii la care ai contribuit din plin.

Daca mai aveai vreo nevoie de dovada ca nu e bine sa anunti mai mult de cercul foarte apropiat plecarea in monahism ai ca exemplu tocmai acest thread care a iesit un fiasco, fara contributia mea.

Inca nu am purces la o analiza exhaustiva din lipsa de timp, dar in limita timpului disponibil voi incerca sa ma refer la unele aspecte care s-ar impune.

Macar e un lucru bun ca pornind de la acest thread aspirantii la monahism invata de ce e bine sa pleci in tacere la manastire!

Frate Iorest, de ce te temi?
Omenirea întreagă e deja eşuată, prin cădere. Deci şi eu sunt un eşuat. Am eşuat deja, şi nu voi ieşi din "eşec" decât la plecarea acasă, la Preadulcele Hristos, nădăjduind întrun petec de mântuire şi Rai. Şi fără Hristos, omenirea eşuată rămâne. Cu Hristos, fiecare om, se mântuieşte. Fiecare om se naşte, crează Dumnezeu fiecare suflet, pentru a trece prin redobândirea Raiului, în Hristos. Să lupte aici cu greutăţile şi zăduful zilelor, cu sine însuşi, cu lumea şi cu demonii. Dar cu jugul lui Hristos şi povara Sa, e mai bine, cel mai bine.

Fiindcă nu te poţi bucura cu adevărat, dacă nu ai suferit cu adevărat. Nu ştii ce-i bucuria şi mângâierea, dacă nu ştii ce-i încercarea şi ispita demonică, nu ştii ce-i mântuirea, până nu ştii ce-i moartea.

Iar contribuţia ta, este să faci din unele topicuri, un fiasco? N-ai decât. Eşti invitatul meu de onoare. Dacă atât te duce căpşorul. Mai aspru critic pentru mine, decât mine însumi, n-ai cum să fi. Când ştii că n-ai nimic, nici însăşi trupul tău, nu-i al tău, ţi-e dat ca vehicul pentru mântuire, de ce şi de cine să te mai temi, decât de Domnul?

"Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - 1 Corinteni 6, 18.
Adică îţi distrugi vehicolul sufletului pentru mântuire. Iar trupul trebuie să fie templu al Duhului Sfânt, nu gură a iadului, cu unire intimă înainte de căsătorie, cu o persoană sau mai multe, sau după căsătorie, cu o persoană sau mai multe, sau desfrânarea în căsătorie, cu soţia, când are loc unirea intimă alta decât marţi şi joi, sau are loc în posturile de peste an, sau în timpul sarcinii sau în primul an de alăptare, sau sodomizarea soţiei. E doar un exemplu.

Şi am anunţat aici, fiindcă voi sunteţi acum cercul meu cel mai apropiat de prieteni, suntem colegi de suferinţă şi mântuire şi fraţi în Hristos (cu ortodocşii), şi cu zăpăciţii de eres, sau cu păgânii şi ateii, suntem fraţi prin Adam şi Eva.

Există şi o bună vorbire, mărturisirea ca sprijin, ca întărire, cum există şi o bună tăcere, ca isihie, rugăciunea inimii, ambele, tăcerea şi vorbirea, prin post, sunt pentru curăţie, luminare şi îndumnezeire.

Doamne ajută.

[Iorest]

.................................................. ..............

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Incertitudini? În creştinism nu există incertitudini. Există credinţă.

Exista si credinta si necredinta. Si foarte multe incertitudini, unele binecuvantate altele nu, paguboase.
Iti reamintesc doar o incertitudine, a unui cuvios cu totul remarcabil, unul la care multi avem evlavie: Gheron Iosif Isihastul. Acesta, in chiar ziua trecerii la Domnul, vazind ca vine amiaza si nu pleaca, isi intreba ucenicii: "Oare Maica Domnului m-a uitat? De ce nu vine sa ma ia, asa cum mi-a promis?"...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Tu faci referire la apa vie, ca nişte semne şi minuni, ca nişte trăiri şi gâdilări de har.

Asa intelegi tu. Am spus apa vie cu sensul de: credinta, har, iubire. Revezi, te rog, textul! Poate te ajuta si contextul.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dumnezeu să te vindece de ecumenism.

Pleosc!.....

[Mihnea Dragomir]

Ci lasati-l pe Igor sa se calugareasca mai repede! Vad ca nimeni nu-l incurajeaza. Cand ai sa urci, Gorea frate, in Kogaionul credintei ortodoxe ? Si pe care dintre varfurile lui vrei sa te inalti ? Din ce am citit, lucruri care, fara indoiala, sunt doar umbre ale adevarului, cel mai aproape de insusirile tale este acela numit Esphygmenou. Pe acesta de te vei inalta, ori pe alt varf purtator de perle ale ortodoxiei, eu iti doresc sa stralucesti mai mult chiar decat ai facut-o pe forumul acesta, unde cine spune Igor spune Ortodoxie, si cine spune Ortodoxie spune Igor. Oare nu vezi ca detronatu-l-ai, frate, pe catalin-2, care de cand a aparut preastralucirea ta abia de mai posteaza, palpaitor si retractil, nemaiindraznind sa se masoare cu tine in munca de lamurire a oamenilor aspura Dreptei Credinte ? Inalta-te, Igore, pe Muntele cel Sfant, pe Agios Ormos, printre cei asemenea tie, unde vei putea altfel, de aci inainte, sa spui: "vazut-am lumina cea adevarata".