MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?
Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine?

Incertitudini? În creştinism nu există incertitudini. Există credinţă. Că incertitudine înseamnă nesiguranţă, care vine din frică. Creştinii nu se tem. Ei iubesc. Şi iartă. Şi se feresc de toate cursele vrăjmaşilor, văzuţi şi nevăzuţi, care-i ţin departe de Hristos. Atât de simplu.
Şi da, metodele de găsire a problemelor, fără soluţiile în Hristos, sunt practici demonice. Doar demonii sunt experţi în găsirea problemelor ca să poată apoi să dea soluţiile lor, lipsite de Hristos.
Găsirea problemelor nu ajută la descoperirea de sine, fiindcă descoperirea de sine, nu are nimic de-a face cu găsirea problemelor. Descoperirea de sine înseamnă să-ţi vezi păcatele, să înmulţeşti smerenia şi toată viaţa creştinului în Hristos.

În prealabil postat de ioan67

Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...

Vorbeşti dulceag parcă şi foarte evaziv...
"Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." - Luca 14, 11.

În prealabil postat de ioan67

Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta..
Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu. Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.

Când am spus eu că mi-e frică de nesiguranţă? De Domnul mi-e frică. Că ştiu şi văd ce nimic sunt, faţă de cel mai mic Sfânt al Împărăţiei Sale şi dacă reuşesc să fiu şi eu un pic mai mic ca el în Împărăţia Cerurilor, am reuşit mult, am reuşit tot.
Asta-i părerea frăţiei tale? Că trebuie să te obişnuieşti cu "muuuultă, foarte multă nesiguranţă?" Ce neatent eşti... "Fericiţi cei ce n-au văzut, dar au crezut." Deci frăţia ta nu ştii ce-i apa aia vie... Dar îţi spun, că nu-i nimic de ascuns: virtuţiile. Ele sunt apa vie, aducătoare de har.
Tu faci referire la apa vie, ca nişte semne şi minuni, ca nişte trăiri şi gâdilări de har. Nu-i bine. Mii de minuni se întâmplă în corpul nostru, în natură şi în univers, în fiecare secundă. Absolut în fiecare secundă. Mii de minuni, fac energiile necreate ale lui Dumnezeu, cu materia şi nemateria. Minuni, nu sunt lucrurile care nu le poţi explica, ci acelea care nu le vei explica niciodată, poate doar le vei observa şi dacă vei încerca să le explici raţional, vei începe să fi nemulţumit şi de acolo intră demonii pe fir, că e domeniul lor. Şi totuşi, să nu ne fie frică, chiar dacă este cădere, este şi ridicare, îndreptare.
Deci frică multă de Domnul. În rest de nimic şi nimeni. N-ai de ce. N-ai cum, dacă eşti ancorat cu toată fiinţa în Domnul, în mâinile şi voia Domnului. Nu te va lăsa să mori de foame.

În prealabil postat de ioan67

Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?

Mintea mea mă silesc să fie plină de Domnul, nu de minciuni. Şi să mă îmbunătăşesc în fiecare de în Domnul Treime Savaot Iubire. Dacă a ta-i plină de minciuni, Dumnezeu să-ţi ajute la vindecare şi îndeletnicirea de a lupta mai efectiv şi mai bine cu ispitirile. Şi pe mine la fel şi pe toţi.

Dumnezeu să te vindece de ecumenism.