Cugetari din Dharma

[ioan67]

Cand am citit prima data pe Dante, Divina Comedia, dincolo de frumusetea extraordinara a scriiturii poetice (datorata si talmaciului Augustin Doinas) mi-a atras atentia frenezia vietii de dincolo de moarte... Ce de personaje, ce de intamplari, ce de dialoguri, ce retori!... O lume foarte pestrita unde toti aveau ceva de facut, cu intensitate extrema... O viata mai intensa, parca, decat cea de pe pamant, unde adeseori nu se intampla mai nimic, lumea moare de plictiseala, agonizeaza, trandaveste, biruita parca de marea asteptare. Noroc cu patimile si cu razboaiele, cu matchurile de tot soiul si cu concertele rock, s-ar parea...:)
Am uneori impresia ca oamenii abia asteapta sa moara (odihnindu-se zdravan inainte de munci) ca sa treaca, in sfarsit, la o treaba mai serioasa...:)..

Dar cum e reprezentarea lumii de dincolo, in budism? Ceva personaje, ceva activitati sociale sunt? (Danturi, vodka, femei...? Vorba lui Ivan Turbinca)
Sau totul e o des-fiintare inca mai accentuata decat aici, uneori, pe pamant?...

Invatatura crestina face, parca, exceptie de la toate astea: omul se nevoieste permanent cat este in trup, urmind sa paseasca apoi in pace, odihna, bucurie...