![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Mă,da câtă ipocrizie și deformare a valorilor naturale ale umanului.Mulți se scaldă doar in concepte de parcă ar fi mai curați in modul ăsta.Ne facem avocați ai doctrinelor cu care ne spălăm confortabil creierul.Asta ne da dreptul sa judecăm,sa emitem verdicte filtrate prin ortodoximul de unică folosință,reciclat mereu de o minte varuita de arhetipuri care in loc să se matureze au putrezit.Ortodoxia mai are autoritate prin descendenta istorică,dar nu toți mai au rabdare sa bea vin vechi si nici timp sa il mai fabrice,si nici posibilitate sa il cumpere ca e scump si rar.Azi lumea vrea doar chestii rapide si eficiente,supeficiale si intense....Iar unii vad ca sunt niște traficanți de idei,sau mai degrabă un anticatiat ortodox ce nu prea mai ai cereri,fiindcă ofertele se fac in functie de piață,iar piața e manipulată de alții.
__________________
Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.(Ieremia 33:3) |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Defineste te rog "valorile naturale ale umanului" :)
Esti sigur ca tu nu operezi cu concepte/doctrine? Este unul exact mai sus, orice Dumnezeu o fi insemnand da' sunt sigur ca poate fi incadrat la o doctrina, nu zic in avans sa nu stric surpriza. Pai nene, nu te obliga nimeni sa tii pasul cu lumea si nebuniile ei, Dumnezeu e acelasi dintotdeuna, si "reinventarile" Lui nu sunt de la El. Pentru ca vezi tu, desi secolele au trecut, oricat de confuz ai fi dogmatic & istoric, realitatea la care ne raportam a ramas aceeasi: Hristos - pe cruce cum zicea si Ap. Pavel " Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit." (1 Corinteni 2:2) Si desigur ca nu e o realitate usor de digerat, n-a fost niciodata. "noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie." (1Cor 1:23)
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Eu mă uit ce ne învață Cuviosul Nicodim Aghioritul în cartea sa Hristoitia - Bunul Moral al Creștinilor ,începând cu pagina 42 din sursa pdf(o anexez la final) :
„[...] 31. Hristos nu intră unde sunt muzici Voiți să vă încredințați, că și Domnul nostru Iisus Hristos nu intră în casa în care cântă muzici? Urmați-mă să mergem la Ierusalim. Ați ajuns? Aici a murit o fiică, și tatăl ei, care se numea Iair, a venit la Iisus, rugându-L pe dânsul cu durere de inimă să meargă la casa lui să o învieze. Prea milostivul Iisus Hristos, făcându-i-se deci milă, de necazul și reaua întâmplare a lui Iair, s-a dus la el acasă. Aici, însă, vede multă tulburare și fluierători care cântau din fluiere și surle, nu ca să pricinuiască bucurie, ci întristare, cu oarecare mâhnicioasă cântare ce grăiau;(că zice istoricul Iosip, că era obicei în vremea aceea, ca Evreii să cheme muzicanți la morțiilor, pentru a grăi jalnice cântări, și prin acestea să pornească pe oameni spre lacrimi (Cartea 3,Cap. 30; pentru robirea Iudeilor). Aceasta la fel o zice și sfântul Ioan Gură de Aur în tâlcuirea capului 9 de la Matei. Iar văzându-i pe ei Domnul, n-a voit să intre înlăuntrul casei lui Iair, nu;ci a poruncit să iasă toți afară, și după ce au ieșit, atunci a intrat El în casă; și apucând pe fecioară de mână, îndată a înviat-o cu atotputernică stăpânirea Dumnezeirii Sale. „Și viind Iisus în casa boierului, și văzând fluierătorii și mulțimea gâlcevind, a zis lor: fugiți, că n-a murit fecioara, ci doarme. Și își râdeau de dânsul. Iar dacă s-a scos afară poporul, intrând, o a luat de mână, și s-a sculat fecioara" (Mat. 9, 23). Acum să socotească fiecare, deosebirea ce au muzicanții nunților de astăzi, cu fluierătorii și muzicanții morților din vremea veche. Pentru că aceia fluierau ca să pornească plânsul, suspinurile și lacrimile, care nu sunt vătămătoare sufletului, ci și folositoare; iar muzicanții cei de acum, cântă la nunți spre a pricinui bucurie, râsuri și cântece curvești, care sunt vătămătoare și păgubitoare sufletului. Aceia fluierând și cântând, făceau casa unde cântau, casă de jale și de întristare; iar aceștia cântând cu organele lor, fac casa aceea unde cântă, casă de desfrâu și de păcat, precum zice Solomon: „Mai bine este a merge la casa plângerii, decât la casa ospățului" (Eccl. 7,3). Dar cu toate acestea, Domnul nostru, nici în casa unde erau muzicanții aceia n-a voit să intre, ci după ce au ieșit ei, atunci a intrat; ca să ne învețe prin aceasta, cât urăște și se îngrețoșează cu totul despre toți muzicanții, atât de cei ce pricinuiesc bucurie, cât și de cei ce pricinuiesc întristare, și ca să ne dea pildă să facem și noi asemenea, adică, să-i urâm și să nu-i băgăm în casele noastre să cânte.[...]” Negru pe alb nimic mai clar, decât pentru cei cu fasoane care se plictisesc în Biserică și au nevoie de adrenalină, sigur că pentru unii sunt grele măsurile Sfinților Părinți dar fiind un site cu profil ortodox se cuvine să facem trimitere la învățăturile acestora. sursa Hristoitia http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/ca...ghioritul).pdf
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
În casa în care canta Beethoven intra Hristos ?
__________________
"If you take the Christian Bible and put it out in the wind and the rain, soon the paper on which the words are printed will disintegrate and the words will be gone. Our bible IS the wind and the rain." Herbalist Carol McGrath as told to her by a Native-American woman. "Laudato si, mi Signore, per frate Uento et per aere et nubilo et sereno et onne tempo, per lo quale, a le Tue creature dài sustentamento" - Sfântul Francisc de Assisi |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Zicea un părinte că, după rugăciune, muzica înalță cel mai mult sufletul către Dumnezeu. În general la cea cultă se referea, însă nu o limita la un gen anume.
Păreri și păreri...
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Daca tinerii se plictisesc in Biserica, e bai pe undeva. Si nu cred ca doar la ei. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Daca ramai la aparente, aparentele nu te vor satisface, categoric.
E greu sa recunosti falimentul unui sistem educational care se vrea "crestin" dar nu ofera mai mult decat un element cultural si eventual, moral. Rugaciunea ca sursa de satisfactie? Ce e aia? Bucurie in Duh? A, pai am auzit de ea, da' la noi nu vine Duhul fara scripca si tzambal.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 14.12.2016 at 16:57:38. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Oricum manifestare asta exaltată e exemplul perfect despre cum idei false, iau aura reformei, și devin normă, că „pocăiții” care au plecat de la vechile „adunări protestante” unde oamenii măcar stăteau locului, în primul rând de acolo își trag norod, deci dacă vrei să pui în lumină proastă plictiseala, pui tot adunările vechi de protestanți în primul rând. Și pe ciclul ăsta al reformei urmează ca persoanele care au rescris biblia favorabil lgbt sau predau acea cacoteologie (și sunt deja în State), se vor desprinde de vechii care nu acceptau ideile, deh reforma. Poate amenajați și un spațiu cu jocuri high definition sau o sală de poker că se mai pot plictisi oamenii la „adunare”, de parcă rolul Bisericii e să-i țină pe oameni distrați nu să învețe Adevărul.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 14.12.2016 at 17:24:04. |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Da, vreau sa pun intr-o lumina proasta plictiseala.
Evanghelia nu trebuie propovaduita astfel incat sa plictiseasca pe toata lumea. Inchinarea, cantarea, tot ce se face in Biserica trebuie sa-l apropie pe om de Dumnezeu nu sa-l faca sa caste pana adoarme. Si, in parte, e vina enoriasului, sunt de acord. Dar e si vina celor care ar trebui sa fie preocupati daca mesajul lor ajunge la oameni sau nu. Nu-i rolul Bisericii sa adoarma lumea. Last edited by Penticostalul Traditional; 14.12.2016 at 17:17:11. |
#10
|
||||
|
||||
![]()
Adevărat, însă nu prin artificii care nu vor face decât să dea o falsă bucurie. Mesajul ajunge la oameni dacă el a mișcat întâi inima mesagerului.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
|