Ce este sufletul!

[AlinB]

N-as zice ca ortodocsii nu se spala si ei. Credinta intr-un spirit al raului exista si in ortodoxie cu consecinte asemanatoare. Foarte putini isi asuma atat vina cat si tentatiile.

Fara indoiala ca exista si un spirit al raului, dar nu incalca liberul arbitru al omului.

Dar sa-l faci vinovate de toate si tot, inclusiv cand ai luat tu insuti niste decizii proaste sau ai o atitudine proasta, este ipocrizie sau mai rau.

Adica tu sa ai fata de copii o mentalitate de genul "apa paie si bataie" si cand vezi ca fug nepotii de tine sa zici ca "li s-au facut vraji" sau la mijloc e "necuratul" e aberant - e o mentalitata vecina cu boala psihica.

Un vechi proverb chinez spune ca in momentul in care dispare politetea, dispare orice urma de civilizatie. Asa ca e bine sa fim politicosi, chiar si atunci cand nu suntem de acord cu ceea ce cred ceilalti.

Atat timp cat politetea e reala, nu formala.
Buna si aia formala, decat deloc, dar multi sunt indusi in eroare de ea :)

[Krautrock]

În prealabil postat de AlinB

Atat timp cat politetea e reala, nu formala.

Politetea e intotdeauna formala, deoarece e data de reguli. Respectul e real. Macar regulile sa le respectam. La asta ma refeream.

În prealabil postat de AlinB

Stiinta n-a eludat inca problematica pusa de creier (si nu doar) si tu vrei sa ajunga la suflet?

Cunoasteti vreun alt domeniu care a reusit sa explice deja ce e sufletul? Ma indoiesc. Asa ca neavand altceva la indemana, ne multumim cu stiinta.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Aveți dreptate, creștinismul actual are la bază (ori mai corect, e vorba de suprastructură) concepția aceasta platoniană, concepție îmbrățișată de majoritatea părinților bisericești ai primelor secole. Însă dualismul trup-suflet nu a făcut niciodată parte din antropologia biblică, respectiv din credința inițială a evreilor și creștinilor.

Dupa parerea mea antropologia biblica nici macar nu-si pune problema daca exista un suflet separat de trup sau nu. Chiar si pilda despre invierea lui Lazar nu ne indica foarte clar daca exista un suflet ce a parasit, cu ocazia mortii, trupul acestui personaj biblic, iar daca l-a parasit, unde anume a stat pana la invierea acestuia, iar daca a disparut de tot, cum anume a reaparut intact cu toate gandurile si amintirile personajului. Povestea ne indica doar faptul ca exista un trup care va fi ulterior inviat. Cum anume, habar n-avem.

In mod analog, in scena crucificarii dintr-una din evanghelii unul dintre talhari primeste promisiunea ca a doua zi se va afla in rai? Sub ce forma, nu stim. Putem doar sa ne dam cu presupusul. Un lucru e clar, anume ca trupul sau va fi inmormantat, altfel ne-am afla in situatia incredibila ca personajul sa urce la cer cu sandale cu tot intr-un mod asemanator lui Mahomed care s-a urcat la cer calare pe calul sau.

Asadar, daca Biblia nu explica aceasta chestiune, ce puteau sa faca primii scriitori bisericesti decat sa utilizeze paradigma explicativa a epocii lor, adica platonismul?

Eu cred ca daca incercati o explicatie biblica a sufletului, va pierdeti in sofisticarii. Dar s-ar putea sa ma insel si biblia sa contina totusi o indicatie ca nu exista suflet. Oricum, prezenta raiului in Biblie incurca treburile, deoarece va trebui sa lamuriti din ce e formata populatia raiului. Ba, se pare ca si evreii credeau intr-un fel de taram al mortilor, astfel incat ideea de "suflare de viata" ce apare in Geneza sa necesite fie o interpretare simbolica, fie sa considerati ca populatia "seol-ului" e constituita dintr-un soi de "umbre" ale oamenilor, ceea ce nu e departe de ideea de "suflet". Daca vreti sa intelegeti cum apare ideea de suflet in Biblie, merita sa faceti acest exercitiu. Daca insa va intereseaza daca exista sau nu un suflet si cum stau de fapt lucrurile in realitate, consider acest exercitiu ca fiind complet inutil.

Mai zic un lucru si gata. Biblia e un text. Iar orice text finit e un text incomplet, in sensul ca realitatea asa cum e redata de el e incompleta. Sa va dau un exemplu in care voi porni de la un text mai simplu astfel incat sa intelegem mai usor lucrurile. Sa luam basmul Scufita Rosie cules de Charles Perrault. E un text fictional, dar aceasta nu ne impiedica deloc sa pricepem chestiunea. Intrebare: ce grupa sanguina avea personajul Scufita Rosie? Nu-i asa ca e o intrebare lipsita de sens? Textul nu ne spune nimic legat de acest aspect. In ce fel de padure l-a intalnit Scufita Rosie pe lup? De fag sau de stejar? Din nou o intrebare la care nu putem da un raspuns deoarece ea se refera la un aspect la care textul nu se refera deloc. Iar acum sa luam Biblia. Ce ne spune ea despre Akhenaton? Nimic. Dar despre Tarquinius Superbus? Nimic. Dar despre quasari? Nimic. Dar despre locul unde se afla acum Chivotul Legii? Probabil nimic. Am putea sa enumeram un milion de lucruri despre care Biblia nu vorbeste deloc. Nu e posibil oare ca ea sa nu ne spuna nimic despre cum e sufletul, sau macar daca el exista?

Desigur, orice text poate fi fortat sa spuna aproape orice. Sa luam iar Scufita Rosie. Nu vi se pare ca basmul acesta ne vorbeste despre o Biserica a Binelui care trecand prin aceasta padure lumeasca s-a confruntat cu Puterile Raului care la un moment dat se parea ca au invins-o, dar a venit in lume cineva care a ridicat-o din nou in slava, drept dovada ca Binele si Credinta nu pot fi biruite de Portile Raului. Nu vi se pare ca interpretarea suna familiar? O grupare religioasa care ar considera ca orice text, fie si un basm se refera la ea, ar putea folosi orice text pentru a-si justifica doctrina, poate chiar si o carte de bucate. Insa n-ar reusi decat sa forteze interpretarile. Si acum va intreb: Ati putea forta Biblia sa spuna o poveste pe care ati dori sa o spuna? Nu cred ca ar fi prea greu. Daca negam caracterul incomplet al lumii textului, calea ne e deschisa in orice directie.

Apropo, unii au cautat in Biblie, mai precis in Apocalipsa, profetii ale evenimentelor de la 11 septembrie 2001. Prostii si aberatii!