Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Tocmai te-ai descris pe tine insuti.
Tu esti acela care se crede singurul detinator al ortodoxiei pe forum, in vreme ce nenumarati ortodocsi ti-au aratat pe parcursul timpului ca gresesti, si cu toate acestea ramai la convingerea ta ridicola ca detii adevarul Bisericii mai bine decat restul lumii.
P.S. E drept, a fost unul care iti dadea dreptate....

De cateva luni postezi mesaje (cel putin cele adresate mie) in care spui aceelasi lucruri, desi le-am explicat de cateva ori. Adica asta cu tu esti singurul, toti spun altceva, daca sunt mai multi care spun ceva rezulta ca ala e adevarul, etc. E a zecea oara ca spui exact aceleasi lucruri. Desigur, esti si foarte obiectiv si parerea ta e normativa. Ai accepta imediat ca ortodoxia e cea adevarata, desi tu esti catolic.

[catalin2]

În prealabil postat de Lancelot

nu e vorba despre galia, e vorba despre misionarismul din dreapta rinului, d-aia ma miram si am stiut ca trebuie sa fie o greseala, francii au fost printre primii germanici crestinati, secolul 4 cred.... saxonii au fost printre ultimii si cei care s-au lasat cel mai greu convertiti.
vezi ca l-ai gasit pe sf bonifaciu, care chiar a fost un martir important, sper sa fiu iertat si de asta, dar nu asa cum il prezinta situl ala unde citesti tu, ala e un site mincinos. uite aici, daca vrei sa stii despre el:
http://www.versuri-si-creatii.ro/cre...u-6zuhcnu.html
edit.era saxon, am uitat sa scriu.

Daca citesti articolul o sa gasesti exact ce am spus si eu, cu mai multe amanunte:
" Crestinatatea din aceasta regiune decazuse mult: clerul ce ocupa pozitii joase era ignorant si imoral, iar cel de la conducere era mândru si materialist, uitând de comuniunea pe care trebuia sa o aiba cu Roma.
Lucrarea aceasta parea a fi extrem de dificila dovada fiind faptul ca de multi ani nu se mai tinuse nici un conciliu, „episcopiile erau adesea vacante, vândute sau acordate unor mireni necorespunzatori, fara pregatire ori vocatie” . Scrisorile sfântului ne aduc la cunostinta starea deplorabila a acestei Biserici în perioada de sfârsit a dinastiei merovingiene si începutul celei carolingiene."

[Lancelot]

În prealabil postat de catalin2

Daca citesti articolul o sa gasesti exact ce am spus si eu, cu mai multe amanunte:
" Crestinatatea din aceasta regiune decazuse mult: clerul ce ocupa pozitii joase era ignorant si imoral, iar cel de la conducere era mândru si materialist, uitând de comuniunea pe care trebuia sa o aiba cu Roma.
Lucrarea aceasta parea a fi extrem de dificila dovada fiind faptul ca de multi ani nu se mai tinuse nici un conciliu, „episcopiile erau adesea vacante, vândute sau acordate unor mireni necorespunzatori, fara pregatire ori vocatie” . Scrisorile sfântului ne aduc la cunostinta starea deplorabila a acestei Biserici în perioada de sfârsit a dinastiei merovingiene si începutul celei carolingiene."

A facut misionarism in dreapta rinului, in zona saxona, cu multe probleme si acolo a fost si martiriul. De fapt, ceea ce situl respectiv promoveaza, si tu preiei fara sa verifici, era o situatie fireasca in perioada aia. Durata de viata a clerului si a misionarilor crestini era foarte scurta. Charlemagne i- a crestinat cu japca pe saxoni, pana la urma. Este rusinos, dupa parerea mea, sa se prezinte peiorativ un triumf al crestinismului, asa cum a fost el, doar pentru ca astazi va considerati in razboi teologic/ideologic cu catolicismul.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Neo-protestantii americani, si anglo-catolicii cosmopolitani oxfordieni au avut o evolutie teologica diametral opusa, si ideile astea 2 sunt rezultatul acelor circumstante. Cele 2 grupuri isi imaginau o cu totul alta Biserica cand pomeneau de una din teorii.

Nu prea. Protestantii nu prea stiau ei de "nebunii" d-astea cu sacramente, structura episcopala, succesiune apostolica, si celelate sau sa fie interesati cum sunt asezati in taxonomia crestinismului(si cand incearca ei ceva, iese o conspiratie ilara. Vezi "Trail of Blood").
Ideile lui Palmer le sunt straine total, ca nu isi au rostul in forma lor de crestinism(du-te la un predicator adventist si cere-i opinia asupra canonului 45, acrivie si iconomie, si daca succesiune apostolica se aplica in cazul coptilor, ca ala zice ca vorbesti klingoniana).

Ideea era urmatoarea, in mediul protestant apare conceptia cu toate gruparile sunt biserici si, implicit, toate au har. Asa cum inteleg ei harul, ca un fel de binecuvantare (din cate mi-am dat seama). Nu stiu daca inca de la inceputul protestantismului, poate fiecare grup se considera singura credinta adevarata. Dar dupa aparitia pietismului (care pune mai putin accent pe dogma si mai mult pe traire) si metodismului e sigur. In mod sigur, aceste conceptii nu existau in Biserica Ortodoxa si la catolici, care se considerau fiecare unica Biserica. Nu e vorba de succesiune apostolica, harul cum il intelegem noi, etc. Am citit odata un articol protestant din timpul conciliului Vatican I, iar ei ii criticau pe catolici si pe papa, pentru ca se considerau unica biserica, in timp ce ei spuneau ca toate sunt biserici. Deci asta era in secolul XIX.

[catalin2]

În prealabil postat de Lancelot

A facut misionarism in dreapta rinului, in zona saxona, cu multe probleme si acolo a fost si martiriul. De fapt, ceea ce situl respectiv promoveaza, si tu preiei fara sa verifici, era o situatie fireasca in perioada aia. Durata de viata a clerului si a misionarilor crestini era foarte scurta. Charlemagne i- a crestinat cu japca pe saxoni, pana la urma. Este rusinos, dupa parerea mea, sa se prezinte peiorativ un triumf al crestinismului, asa cum a fost el, doar pentru ca astazi va considerati in razboi teologic/ideologic cu catolicismul.

E vorba de francii din Galia, nu de saxoni si misionarismul din partile triburilor germanice. Iar aceste aceste amanunte le aflam din scrisoarea sfantului catre Papa Zaharia (care era grec). Era vorba de organizarea si mentalitatea francilor (un trib germanic care cucerise Galia dupa retragerea romana). Desi Sfantul Bonifaciu incearca sa reformeze Biserica de aici, peste putin timp Carol cel Mare arata din nou cum intelegeau ei crestinismul: ii converteste fortat pe saxoni, cei care nu doreau sa se converteasca erau omorati sau mutilati 9unele surse spun ca su fost omorati un sfert dintre saxoni). Vedem, in schimb, cum au fost convertiti anglo-saxonii, nu cu mult timp in urma, sau cum convertea chiar Sfantul Bonifaciu triburile germanice.
Asta era doar un mic amanunt, stiam si eu si se stie ca francii au inceput raspandirea invataturii Filioque, din cauza careia a aparut schisma (alaturi de primatul papal). Probabil tu nu stii ca Papa Leon III a afisat crezul, in urma sinoadelor france de acceptare a invataturii. La Sinodul din 879 Papa Nicolae ii invinua pe franci pentru raspandirea Filioque si disensiunile dintre apus si rasarit din acel timp.

[catalin2]

În prealabil postat de iana

Catalin, Ortodoxia adevarata nu se regaseste decat in foarte putine biserici raportat la numarul lor. Sunt foarte multe deraieri de aceea e indreptatit si protestantul sa spuna ca sunt practici pagane. Noi in loc sa le inlaturam fara mila le acceptam sa nu se supere enoriasul (sau din nestiinta preotului) fara sa luam in calcul omul care cauta cu adevarat si care se sminteste si fuge. Avem Succesiune Apostolica, Taine, Liturghie, Icoane. Pe acestea le au si catolicii. De aceea ma repet: diferentele de dogma dintre Rasarit si Apus sunt zero comparativ cu paganismele si pietismele acceptate tacit si pe care tu le minimalizezi. Daca tot practicam acrivia cu altii sa o punem in practica si la noi si atunci cel care cauta cu adevarat ramane. De ce crezi ca se inmultesc la noi neoprotestantii? N-avem nici o vina? Sunt preoti de care ti-e rusine ca sunt ortodocsi! Asteptam pana deraiaza de tot si o iau razna ca "nepomenitorii" sau sectele la care adera cei ca Antonia. Ne trebuie scoala teologica adevarata si ca masura radicala caterisirea celor necanonici. Sa fim aspri cu noi in primul rand.

De fapt le vezi exagerat, si neoprotestantii spun ca avem o multime de paganisme, dar ei se refera la sfintele moaste, la icoane, la faptul ca sarbatorile au pastrat si denumirile pagane, etc. Ai amintit de deschiderea Bibliei, am fost inainte sa fiu credincios la un astfel de preot, era foarte stresat sa nu fie cineva de la episcopie, sa il verifice. Nu sunt admise astfel de practici, doar ca acestia se ascund de episcopie.
In rest preoti au har indiferent de pacate, pentru ca altfel am gandi in termeni donatisti. Doar in cazul ereziei se pierde harul, de aceea Biserica nu se poate uni cu catolicii, daca acestia nu renunta la toate invataturile gresite.
Biserica este o institutie divino-umana, care nu e afectata de pacatele oamenilor (afara de erezie).

[iana]

În prealabil postat de catalin2

De fapt le vezi exagerat, si neoprotestantii spun ca avem o multime de paganisme, dar ei se refera la sfintele moaste, la icoane, la faptul ca sarbatorile au pastrat si denumirile pagane, etc. Ai amintit de deschiderea Bibliei, am fost inainte sa fiu credincios la un astfel de preot, era foarte stresat sa nu fie cineva de la episcopie, sa il verifice. Nu sunt admise astfel de practici, doar ca acestia se ascund de episcopie.
In rest preoti au har indiferent de pacate, pentru ca altfel am gandi in termeni donatisti. Doar in cazul ereziei se pierde harul, de aceea Biserica nu se poate uni cu catolicii, daca acestia nu renunta la toate invataturile gresite.
Biserica este o institutie divino-umana, care nu e afectata de pacatele oamenilor (afara de erezie).

Imi pare rau ca nu vezi ca folosesti masura dubla.

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

Antonia ai uitat sa-i raspunzi lui Ovidiu ( pertinent asa cum ii sta bine unui ortodox, ca impertinent pot raspunde si ecumenistii. )

Eu am scris de cel putin doua ori despre asta. Acele citate fac parte dintr-o expunere a unui profesor din Atena, dar care era in delegatia Ierusalimului (nu stiu de ce). Din cate am inteles din lucrare (pentru ca era o traducere din rusa), acel teolog incerca sa arate ca ortodocsii ii considerau Biserica pe catolici. Ceea ce e chiar hilar, avand in vedere ceea ce scrie in citatele aduse ca argument. De aceea unii au fost revoltati si au luat cuvantul, pentru ca si Sfantul Marcu era citat. Sinodalii nu au adoptat asa ceva, doar folosirea termenului.

[catalin2]

În prealabil postat de iana

Imi pare rau ca nu vezi ca folosesti masura dubla.

Nu stiu la ce folosesc masura dubla. Nici la ce practici pagane te referi, am spus doar de deschiderea cartii, asta am vazut odata. In schimb stiu ceva mai ingrijorator, multi preoti (poate isi chimba conceptiile dupa sinod) adoptasera cateav conceptii din ecumenism, mai ales filocatolicism. Dar multi din ei din nestiinta.

[Lancelot]

În prealabil postat de catalin2

E vorba de francii din Galia, nu de saxoni si misionarismul din partile triburilor germanice. Iar aceste aceste amanunte le aflam din scrisoarea sfantului catre Papa Zaharia (care era grec). Era vorba de organizarea si mentalitatea francilor (un trib germanic care cucerise Galia dupa retragerea romana). Desi Sfantul Bonifaciu incearca sa reformeze Biserica de aici, peste putin timp Carol cel Mare arata din nou cum intelegeau ei crestinismul: ii converteste fortat pe saxoni, cei care nu doreau sa se converteasca erau omorati sau mutilati 9unele surse spun ca su fost omorati un sfert dintre saxoni). Vedem, in schimb, cum au fost convertiti anglo-saxonii, nu cu mult timp in urma, sau cum convertea chiar Sfantul Bonifaciu triburile germanice.
Asta era doar un mic amanunt, stiam si eu si se stie ca francii au inceput raspandirea invataturii Filioque, din cauza careia a aparut schisma (alaturi de primatul papal). Probabil tu nu stii ca Papa Leon III a afisat crezul, in urma sinoadelor france de acceptare a invataturii. La Sinodul din 879 Papa Nicolae ii invinua pe franci pentru raspandirea Filioque si disensiunile dintre apus si rasarit din acel timp.

era benedectin, dar sa te contrezi asa, doar de dragul de a mai bate un cui in spinarea catolicilor... exagerand niste vremuri tulburi, dar din care crestinismul a iesit invingator.. e complet aiurea si gresit, mai ales cand te folosesti de lucruri false. francia era puternica, crestinata in intregime, clerul ei dadea dovada de aceleasi slabiciuni ca peste tot. macar nu isi scoteau ochii unii altora ca la greci, nu?

"
Documentar
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Drd. Alexandru Nan, 03 Iunie 2011

În fiecare an la data de 5 iunie se face în bisericile Ortodoxă, Catolică, Luterană şi Anglicană pomenirea Sfântului Bonifatie, considerat pe bună dreptate apostolul germanilor.

După căderea Imperiului Roman de Apus (476), prin măsurile luate de către papa Grigorie cel Mare (â€*604) vor fi încreştinaţi englezii, care la rândul lor, în secolele al VII-lea şi al VIII-lea, vor încreştina aproape toate triburile germanice. Un rol foarte important în această misiune l-a avut Sfântul Bonifatie, considerat "cel mai mare sfânt de neam englez, care a trăit vreodată". (Vlad Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii insulelor britanice", Cluj-Napoca 2006, p. 266).

Născut în satul Crescent din ţinutul Devon, în sud-vestul Angliei, în anul 672 (după unii 673 sau chiar 675, conform art. Bonifatius, publicat pe http://www.heiligenlexikon.de, pagină accesată la data de 17 mai 2011 şi Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi"), Sf. Bonifatie a primit la botez numele de Winfrith sau Wynfreth, care se traduce cu "prieten al păcii". Având de mic copil înclinaţie spre viaţa religioasă, a intrat de la o vârstă fragedă în mănăstire, după ce a reuşit să-şi convingă tatăl să nu se opună acestei decizii, numai din dorinţa de a-l lăsa singurul moştenitor al averii. Astfel, a intrat în Mănăstirea Exeter (Examchester). Biograful său, Willibald, scria: "Era înzestrat cu o scânteie de dar dumnezeiesc, pe care cu atâta stăruinţă a îngrijit-o prin învăţătură, încât fiecare ceas şi fiecare clipă a lungii şi neobositei sale vieţi a slujit doar pentru a înmulţi darurile dumnezeieşti, care fuseseră revărsate asupra sa" (Willibald, "The Life of St. Boniface", în C.H. Talbot, The Anglo-Saxon Missionaries în Germany, London-New York 1954, p. 29, citat după Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi", p. 267).

După câţiva ani petrecuţi aici, a plecat la Mănăstirea benedictină Nursling (Nhutscelle), unde a depus voturile monahale. La vârsta canonică de 30 de ani a primit şi taina preoţiei.

A propovăduit în Olanda şi Germania

Pe când se părea că va face o carieră intelectuală şi scolastică strălucită, s-a aprins în el dorul de a-L mărturisi pe Hristos în faţa celor care nu auziseră de El. Astfel, în anul 716 a plecat pentru prima dată în misiune în Frisia, Olanda de astăzi.

Bonifatie a plecat alături de trei fraţi de la Mănăstirea Nursling şi, deşi erau plini de râvnă în a-L propovădui pe Hristos, această primă misiune va rămâne fără succes. După doi ani petrecuţi în mănăstire, având binecuvântarea episcopului său, Daniil de Winchester, Sf. Bonifatie a plecat într-o nouă misiune. Înainte de a pleca însă, a poposit la Roma pentru a se închina la Biserica "Sfântul Petru", unde a rămas mai multe zile, petrecându-le în post şi rugăciune. Aici a putut discuta şi cu papa Grigorie al II-lea (715-731).

A plecat de aici cu mai multe scrisori din partea papei spre Bavaria, apoi spre Thuringia, un ţinut situat la răsărit de Rin şi la miazănoapte de Dunăre. Papa Grigorie i-a schimbat atunci numele din Winfrith în Bonifatie (făcător de bine), în cinstea Sf. Mucenic Bonifatie din Tarsul Ciliciei. După câteva luni în care s-a străduit să reînsufleţească viaţa creştinilor din acele ţinuturi, a plecat cu Willibrod în Frisia. După o scurtă activitate în acest ţinut, se va despărţi de Willibrod şi va pleca să facă din nou misiune în Hesse şi Thuringia. Nu se cunoaşte motivul separării de Willibrod.

După ce a botezat doi conducători păgâni, a reuşit să construiască o mică biserică, intensificând astfel activitatea misionară în acel ţinut. Întrucât s-a lovit de multe greutăţi, i-a cerut sfatul papei printr-o scrisoare, iar acesta l-a chemat la Roma.

În acest al doilea popas la Roma, Bonifatie a fost hirotonit episcop de către papă, chiar în ziua sărbătoririi Sfântul Andrei (30 noiembrie) a anului 722. Teritoriul încredinţat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin."

dupa cum vezi nici pomeneala de regatul franc de la vest de rin...