Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[CristianR]

Din nefericire, cam singurul lucru pe care îl apreciază antiecumeniştii la Părintele Stăniloae este acest scurt citat (care prin acel nu prea se încadrează şi el în moderaţia care l-a caracterizat în toată opera), ignorând, din păcate, tot ce a scris o viaţă.

Ăsta ar fi punctul de plecare al înţelegerii dintre noi: dacă te-ai apuca să-i studiezi opera şi să-l iei pe de-a întregul, nu să-l corectezi la tot pasul. Dar nu-mi fac iluzii, pentru că eşti, într-adevăr, cum spunea Adrian, un hardliner.

N-am resentimente faţă de călugări, însă în ce-i priveşte sunt selectiv cam aşa cum eşti tu cu Părintele Stăniloae şi cu ceilalţi teologi din serie, care au un orizont cultural mult mai larg. Între călugări părintele Teofil avea această deschidere care, iarăşi, tu o taxezi ca ecumenistă. Dar o aură de sfinţenie am perceput şi la părintele Cleopa când m-am aflat, o clipă, în apropierea lui, şi ls pătintele Sofian; nu numai la părintele Galeriu. La părintele Săniloae am perceput-o indirect, pentru că nu m-am aflat niciodată în preajma sfinţiei sale.

Totuşi, în pofida acestei prezenţe a harului pe care o simţi în preajma lor, care arată o înaltă statură duhovnicească, trebuie să alegi între unul şi altul; iar eu l-am ales pe cel care vorbea de unitate în diversitate.

Referindu-mă la sfinţii contemporani nu m-am gândit la cei canonizaţi, ci la cei pe care i-am perceput ca atare şi care sunt recunoscuţi ca teologi.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Din nefericire, cam singurul lucru pe care îl apreciază antiecumeniştii la Părintele Stăniloae este acest scurt citat (care prin acel nu prea se încadrează şi el în moderaţia care l-a caracterizat în toată opera), ignorând, din păcate, tot ce a scris o viaţă.

Ăsta ar fi punctul de plecare al înţelegerii dintre noi: dacă te-ai apuca să-i studiezi opera şi să-l iei pe de-a întregul, nu să-l corectezi la tot pasul. Dar nu-mi fac iluzii, pentru că eşti, într-adevăr, cum spunea Adrian, un hardliner.

N-am resentimente faţă de călugări, însă în ce-i priveşte sunt selectiv cam aşa cum eşti tu cu Părintele Stăniloae şi cu ceilalţi teologi din serie, care au un orizont cultural mult mai larg. Între călugări părintele Teofil avea această deschidere care, iarăşi, tu o taxezi ca ecumenistă. Dar o aură de sfinţenie am perceput şi la părintele Cleopa când m-am aflat, o clipă, în apropierea lui, şi ls pătintele Sofian; nu numai la părintele Galeriu. La părintele Săniloae am perceput-o indirect, pentru că nu m-am aflat niciodată în preajma sfinţiei sale.

Totuşi, în pofida acestei prezenţe a harului pe care o simţi în preajma lor, care arată o înaltă statură duhovnicească, trebuie să alegi între unul şi altul; iar eu l-am ales pe cel care vorbea de unitate în diversitate.

Referindu-mă la sfinţii contemporani nu m-am gândit la cei canonizaţi, ci la cei pe care i-am perceput ca atare şi care sunt recunoscuţi ca teologi.

Te inseli, eu am o mare admiratie pentru Parintele Staniloae, am avut inca de la inceput. Spre deosebire de cei ce sunt atrasi de conceptiile moderniste ortodocsii nu trebuie sa se chinuie sa caute cate un pasaj care sa le sustina ideile, pentru ca intreaga invatatura este ortodoxa si nu exista sfinti ecumenisti. Orice ortodox trebuie sa iubeasca adevarul si toti sfintii si traitorii au iubit adevarul, chiar daca cineva a spus si ceva gresit. Smerenia insemna si sa iubeasca cineva adevarul, lasand deoparte rationamentele lui, limitate. Problema nu e ca cineva sa stie ceva gresit, ci sa se impotriveasca adevarului. Era o povestire pe care a postat-o cineva pe forum, un parinte induhovnicit nu credea ca in Sfantul Potir este Trupul si Sangele Domnului. Un alt parinte a aflat si i-a spus ca e gresit ce crede el. Acesta s-a dus sa se roage si sa afle adevarul, dupa putin timp a primit raspunsul ca e gresit ce crede. Si si-a schimbat conceptia imediat.

[CristianR]

Mă bucur sincer că îl admiri. Însă în citatele pe care le dai - nu puţine -, părintele Stăniloae apare destul de rar. Dacă l-ai cita mai mult sunt convins că am ajunge mai uşor la un numitor comun.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Mă bucur sincer că îl admiri. Însă în citatele pe care le dai - nu puţine -, părintele Stăniloae apare destul de rar. Dacă l-ai cita mai mult sunt convins că am ajunge mai uşor la un numitor comun.

Eu dau citate doar cand e nevoie sa argumentez din invatatura de credinta. De aceea, de obicei citez din catehism sau un sfant.

[CristianR]

Şi apropo de Anastasia, că lucrurile se leagă: Autorii pe care-i publica Sorin Dumitrescu erau dintre cei recomandaţi de părintele Galeriu şi părintele Stăniloae, care făceau referire la Lossky, Berdiaev, Evdokimov, Bulgakov, Schmemann, Uspensky, Florovsky ş.a.
Deci n-ai cum să-l scoţi pe părintele Stăniloae din compania în care se simţea bine, a teologilor neopatristici.

[suslik]

În prealabil postat de catalin2

Te inseli, eu am o mare admiratie pentru Parintele Staniloae, am avut inca de la inceput. Spre deosebire de cei ce sunt atrasi de conceptiile moderniste ortodocsii nu trebuie sa se chinuie sa caute cate un pasaj care sa le sustina ideile, pentru ca intreaga invatatura este ortodoxa si nu exista sfinti ecumenisti. Orice ortodox trebuie sa iubeasca adevarul si toti sfintii si traitorii au iubit adevarul, chiar daca cineva a spus si ceva gresit. Smerenia insemna si sa iubeasca cineva adevarul, lasand deoparte rationamentele lui, limitate. Problema nu e ca cineva sa stie ceva gresit, ci sa se impotriveasca adevarului. Era o povestire pe care a postat-o cineva pe forum, un parinte induhovnicit nu credea ca in Sfantul Potir este Trupul si Sangele Domnului. Un alt parinte a aflat si i-a spus ca e gresit ce crede el. Acesta s-a dus sa se roage si sa afle adevarul, dupa putin timp a primit raspunsul ca e gresit ce crede. Si si-a schimbat conceptia imediat.

Lozinci si clisee. Draga colega, in comunism ai fi ajuns in CC. Rapid! Fara ironie: ai un talent in aceasta directie, absolut breathtaking. Esti genul care nu se intreaba vreodata ceva privind propria credinta (atentie, intotdeauna cei ca tine vor avea o credinta-facuta-de-altii, "closed source" cum se zice in IT). In multe momente si situatii, asta este de admirat: posezi o anume disciplina a convingerilor. La mine si la altii, asa ceva este imposibil by default: pachetele software "disciplina confesionala" si "credinta solida" sint si ramin mascate.

[catalin2]

În prealabil postat de suslik

Lozinci si clisee. Draga colega, in comunism ai fi ajuns in CC. Rapid! Fara ironie: ai un talent in aceasta directie, absolut breathtaking. Esti genul care nu se intreaba vreodata ceva privind propria credinta (atentie, intotdeauna cei ca tine vor avea o credinta-facuta-de-altii, "closed source" cum se zice in IT). In multe momente si situatii, asta este de admirat: posezi o anume disciplina a convingerilor. La mine si la altii, asa ceva este imposibil by default: pachetele software "disciplina confesionala" si "credinta solida" sint si ramin mascate.

Pentru ca ortodocsii au gasit adevarul, nu se mai intreaba care e. Tu esti inca la faza cu intrebatul, sper sa si gasesti raspunsurile.

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Pentru ca ortodocsii au gasit adevarul, nu se mai intreaba care e. Tu esti inca la faza cu intrebatul, sper sa si gasesti raspunsurile.

Aha, tu, ortodoxule, nu mai ai întrebări?

[iuliu46]

Ortodocsii adevarati au doar intrebari retorice.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Aha, tu, ortodoxule, nu mai ai întrebări?

Filozofia are intrebari, crestinismul are raspunsuri. NIci tu nu cred ca mai ai intrebari de genul ce e viata, daca exista Dumnezeu, care e Biserica adevarata, etc. Eu la astea ma refeream.